Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.11.2011
respins

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5603/2011

HOTĂRÂRE
23.11.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5603/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 22 din 19 ianuarie 2011 pronunțată în dosarul nr. 616/45/2010, Curtea de Apel Iași a admis acțiunea formulată de reclamantul A.I., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași și Ministerul Administrației și Internelor, a anulat decizia de imputare din 26 octombrie 2009, Hotărârea nr. 692513 din 21 decembrie 2009, Hotărârea nr. 4 din 5 martie 2010 și a obligat pârâții să-i plătească reclamantului suma de 44,66 lei, cheltuieli de judecată.

Prin aceeași hotărâre instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Administrației și Internelor în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei de impunere nr. 92513 din 21 decembrie 2009. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la nr. 616/45/2010, reclamantul A.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației si Internelor, cu sediul in București, și Inspectoratul Județean al Politiei de Frontiera Iași, cu sediul in str. George Coșbuc, anularea deciziei de imputare nr. 674789 din 26 octombrie 2009 și a hotărârii din 21 decembrie 2009 emisă de Comisia de soluționare a contestației din cadrul U.P.F.

Iași, precum si a hotărârii nr. 4 din 05 martie 2010 comunicata la data de 24 martie 2010, rectificată la data de 31 martie 2010, ambele pronunțate de către Comisia de Jurisdicție a imputațiilor din cadrul Ministerul Administrației si Internelor București. În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că reclamantul a fost angajat prin concurs la data de 01 decembrie 2005 în cadrul I.J.P.F. Iași, având calitatea de agent de politie la sectorul Politiei de Frontiera Tutora, frontiera verde. La data angajării, a urmat un curs de formare si perfecționare împărțit in trei module, fără a beneficia de cazare sau masa. După absolvirea cursurilor, și-a desfășurat activitatea de agent in același loc unde a efectuat si practica, revenindu-i sarcina de asigurare a pazei si supravegherii frontierei pe localitățile Ungheni, Tutora, Osoi, Prisecani, Macaresti, pe o adâncime de 30 km de la frontieră spre interior.

Activitatea sa profesionala implica deplasări în mers pe jos de 15 pana la 30 km zilnic, indiferent de condițiile meteorologice, respectiv ploaie, căldura, ger. La data angajării a fost supus controlului de efort fizic si unui control medical riguros, pe care l-a trecut, dar din cauza condițiilor zilnice in care își desfășura activitatea fără a beneficia de măsuri de protecție in trei ani de activitate s-a îmbolnăvit grav, astfel ca în anii 2007 și 2008, a fost internat in mai multe rânduri, iar la data de 26 noiembrie 2008 cazul său medical a făcut obiectul trecerii spre analiza in comisia de stabilire a cauzelor si împrejurărilor in care a survenit îmbolnăvirea sa. Pe baza actelor medicale si a întregului dosar, aceasta comisie a stabilit faptul ca in timpul si din cauza îndeplinirii obligațiilor de serviciu a contractat mai multe boli grave, profesionale.

Fiind internat, a fost investigat și tratat, iar la externare i s-a recomandat evitarea frigului, a umezelii si eforturilor fizice, precum si reinternarea in luna decembrie a aceluiași an. Dată fiind starea sa de sănătate si internările in spital încă din anul 2007, reclamantul a ieșit la raport solicitând mutarea de la sectorul Politiei de frontiera Tutora la Sectorul Politiei de Frontiera Iași, unde existau trei puncte de frontiera cu funcții de șofer, punct control acces, împărțire armament sau dispecerat, unde nu ar mai fi trebuit sa străbată pe jos cei 15-30 km zilnic. După raportul din 2007, au fost transferați pe astfel de posturi sau detașați alți colegi ai săi. Același lucru s-a întâmplat și în anul 2008, când a ieșit la raport solicitând mutarea, cunoscând faptul că sunt locuri de munca pentru care ar fi corespuns din punct de vedere medical.

Din cauza eșecurilor demersurilor sale si pentru că starea sa de sănătate s-a degradat in continuare, reclamantul a fost nevoit ca in data de 06 februarie 2009 sa își înainteze demisia din cadrul funcției pe care o îndeplinea. La opt luni după demisie reclamantul a primit decizia de imputare din 26 octombrie 2009, pe care o consideră nelegală deoarece demisia a avut loc ca urmare a unei situații neimputabile lui, starea precară de sănătate dobândita in timpul si din cauza condițiilor de munca si a refuzului conducerii de a i se oferi un loc de munca corespunzător noii sale stări de sănătate. A mai susținut reclamantul că decizia este nelegală deoarece a fost emisă tardiv și pentru că cercetarea împrejurărilor in care s-a produs fapta nu s-a făcut cu chemarea in scris si ascultarea sa.

De asemenea, a fost încălcată și regula potrivit căreia nu poate fi imputat folosul nerealizat de instituția păgubită, or, lui i se impută un număr de zile nelucrate, care ar fi trebuit prestate conform angajamentului de școlarizare, deci un folos nerealizat prin prestarea muncii in perioada respectivă. A subliniat reclamantul că în hotărârea Comisiei din cadrul ministerului se retine ca i-au fost imputate cheltuieli de școlarizare si pentru ca a fost îndepărtat din instituția de învățământ din motive imputabile, însă el nu a părăsit școala, ci funcția de agent la trei ani de la încadrare, si nu din motive imputabile, ci pentru ca nu mai era apt medical, fapt constatat chiar de o comisie din cadrul instituției unde era încadrat.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea a reținut următoarele: Reclamantul A.I. a fost încadrat la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași la data de 01 decembrie 2005, fiind numit și repartizat la compartimentul ture serviciu al S.P.F. Țuțora, având funcția de agent (fila 51 din dosar). După angajare, în perioada 09 ianuarie 2006-22 decembrie 2006, reclamantul a urmat un curs de formare și perfecționare de șase luni în cadrul școlii și șase luni practică la sectoarele Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Iași, timp în care a prestat activități efective de pază ca agent pentru care a fost salarizat, fără a beneficia de cazare ori masă.

La data de 09 ianuarie 2006, reclamantul a semnat un angajament, înregistrat la Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași, prin care s-a obligat ca, în cazul în care va fi îndepărtat din instituția de învățământ pentru motive imputabile, precum în eventualitatea că nu va îndeplini serviciul minim 10 ani în unitățile și garnizoanele în care va fi încadrat sau mutat ulterior, să restituie cheltuielile de întreținere efectuate cu el pe timpul școlarizării. Așa cum reiese din certificatul medical din 03 februarie 2009, emis de Comisia de expertiză medico-legală de pe lângă Spitalul Militar Iași (fila 33), reclamantul A.I. a fost internat de mai multe ori în spital pentru afecțiuni ale coloanei vertebrale, fapt care a dus la verificarea capacității acestuia de a-și îndeplini obligațiile militare și de serviciu.

Astfel, s-a stabilit că A.I. este apt limitat pentru serviciul de poliție, recomandându-se, printre altele, încadrarea într-o funcție corespunzătoare clasării și evitarea eforturilor mari, a frigului și umezelii. Din procesul-verbal din 26 noiembrie 2008 (fila 39), întocmit de o comisie din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Iași, rezultă că îmbolnăvirea a survenit în timpul și din cauza îndeplinirii obligațiilor de serviciu La data de 06 februarie 2009, reclamantul și-a dat demisia (fila 31 din dosar), invocând deteriorarea continuă a stării sale de sănătate și atașând ultimul bilet de externare cu diagnosticele și recomandările comisiei de medici din Spitalul Clinic Militar de Urgență Iași.

La aceeași dată, a fost emisă dispoziția din 06 februarie 2009, prin care au încetat raporturile de serviciu cu reclamantul prin demisie. La data de 02 septembrie 2009, inspectorul-șef a aprobat solicitarea contabilului-șef de numire a unei comisii de cercetare administrativă pentru stabilirea cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor și stagiului de practică efectuate de A.I.

Prin decizia nr. 674789 din 26 octombrie 2009, pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași i-a imputat reclamantului suma de 12908,81 lei pentru producerea unei pagube, la data de 06 februarie 2009, prin neonorarea angajamentului din 06 ianuarie 2006 și încălcarea art. 22, 23 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1122 din 05 ianuarie 2006 (fila 45). Reclamantul a folosit căile administrative de atac, acestea fiind respinse prin hotărârea nr. 692513 din 21 ianuarie 2009 a Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Iași (fila 64) și hotărârea nr. 4 din 05 martie 2010 a Comisiei de jurisdicție a imputațiilor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor (filele 69, 70). Ținând seama de faptul că pârâtul Ministerul Administrației și Internelor nu este emitentul deciziei de imputare din 26 octombrie 2009 și nici al hotărârii nr. 92513 din 21 decembrie 2009, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei de imputare nr. 674789 din 26 octombrie 2009 și a hotărârii nr. 92513 din 21 decembrie 2009 și a respins acest capăt de cerere, formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei instanța a reținut că actele atacate sunt netemeinice și nelegale. În mod greșit au considerat pârâții că în cauză sunt incidente prevederile art. 22 și 23 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1122/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind stabilirea cheltuielilor de întreținere pe timpul școlarizării, a cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor/programelor de specializare, perfecționare, stagii de practică, și modul de recuperare a acestora de la persoanele care nu își respectă angajamentele încheiate.

Potrivit dispozițiilor art. 22, polițiștii și funcționarii publici ce urmează o formă de specializare sau perfecționare în țară, cu scoatere de la locul de muncă, și care primesc în această perioadă drepturile salariale, sunt obligați să încheie un angajament că vor lucra în Ministerul Administrației și Internelor pe o perioadă determinată ce se stabilește în funcție de durata cursului, stagiului sau altor activități potrivit ordinului ministrului administrației și internelor.

În art. 23 din același act normativ se prevede că, în cazul în care din motive imputabile polițiștii și funcționarii publici nu respectă angajamentul prevăzut la art. 22, vor restitui Ministerului Administrației și Internelor drepturile salariale efectiv primite pe perioada cursurilor de specializare sau perfecționare, proporțional cu timpul rămas până la împlinirea termenului, precum și celelalte drepturi bănești efectiv primite pe aceeași perioadă, cu excepția cazului în care polițiștii și funcționarii publici respectivi nu mai dețin funcțiile din motive neimputabile acestora sau în cazul transferului în interes de serviciu.

O condiție esențială ce rezultă din aceste texte de lege pentru angajarea răspunderii materiale a polițiștilor și funcționarilor publici ce urmează o formă de specializare sau perfecționare în țară pentru nerespectarea angajamentului prevăzut la art. 22 este aceea a „scoaterii de la locul de muncă” în perioada în care se desfășoară cursurile de specializare sau perfecționare. În situația în care urmează o formă de perfecționare, fără „scoatere de la locul de muncă” este normal ca polițistul ori funcționarul public să fie retribuit pentru perioada respectivă, fără riscul de a restitui drepturile salariale corespunzătoare în cazul în care nu respectă angajamentul prevăzut de art. 22, deoarece, altfel, ar presta o muncă forțată, interzisă de lege.

În speță, nu a fost îndeplinită această condiție întrucât din probele administrate în cauză rezultă că reclamantul A.I. a urmat forme de perfecționare în perioada 09 ianuarie 2006-22 decembrie 2006 concomitent cu prestarea activităților specifice de agent de poliție, nefiind „scos de la locul de muncă”. De asemenea, Curtea a reținut că din adresele din 16 septembrie 2009 și din 30 septembrie 2009 reiese că reclamantul A.I. nu a beneficiat de alte drepturi aferente cursului de inițiere în carieră urmat în perioada 09 ianuarie 2006-22 decembrie 2006 (filele 48, 49), de tipul celor prevăzute în art. 3 din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1122/2006.

Prin urmare, atât timp cât reclamatul a urmat forma de perfecționare fără a fi scos de la muncă, beneficiind doar de drepturile pe care le-ar fi primit în situația în care nu ar fi urmat o formă de pregătire profesională, în mod greșit s-a reținut că Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași a suferit o pagubă și că suma stabilită cu titlu de despăgubire reprezintă cheltuielile de întreținere pe timpul școlarizării reclamantului în perioada 09 ianuarie 2006-22 decembrie 2006. Instanța a mai reținut că nu este îndeplinită nici condiția existenței culpei polițistului în nerespectarea angajamentului din 06 ianuarie 2006. Așa cum s-a reținut mai sus, din certificatul medical din 03 februarie 2009 (filele 33, 34), din procesul-verbal din 26 noiembrie 2008 (file 59, 60), biletele de internare și externare de la filele 61 și 62 reiese că starea sănătății reclamantului s-a deteriorat din cauza îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.

Întrucât pârâții nu au luat nici o măsură privind sănătatea reclamantului, în situația în care, așa cum rezultă din actele medicale aflate la dosar, aceasta s-a deteriorat, fapt cunoscut de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași, încetarea raporturilor de serviciu în aceste condiții, la inițiativa reclamantului, nu îi poate fi imputată acestuia. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia decizia de imputare a fost emisă tardiv, instanța consideră că este neîntemeiată. Este adevărat că în art. 23 alin. (1) din O.G.

nr. 121/1998 se prevede că termenul pentru efectuarea cercetării administrative și înregistrarea actului de cercetare este de cel mult 60 de zile de la data când comandantul sau șeful unității a constatat sau a luat cunoștință de producerea pagubei, însă, în speță se constată că termenul a fost respectat deoarece șeful unității pârâte a luat cunoștință de producerea pagubei la data de 02 septembrie 2009, când inspectorul-șef a aprobat solicitarea cotabilului-șef de numire a unei comisii de cercetare administrativă pentru stabilirea cheltuielilor efectuate pe perioada cursurilor și stagiului de practică urmate de A.I., iar cercetarea a fost finalizată prin emiterea deciziei de imputare decizia nr. 674789 din 26 octombrie 2009. Neîntemeiate sunt și criticile reclamantului privind procedura de cercetare.

Instanța constată, în baza citației din 07 octombrie 2009, primite de destinatar, că polițistul a fost invitat la sediul unității pentru explicații scrise și propunerea de probe însă acesta nu s-a prezentat. Ulterior, comisia a formulat întrebări în nota din 15 octombrie 2009, comunicată reclamantului cu confirmare de primire, la aceeași adresă, la care nu s-a primit răspuns, corespondența fiind returnată deoarece a expirat termenul de păstrare.

Având în vedere deci, că reclamantul nu a fost scos de la locul de muncă în perioada 09 ianuarie 2006-22 decembrie 2006 în care a urmat o formă de specializare și că încetarea raporturilor de serviciu a fost cauzată de faptul că pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași nu a luat nici o măsură de protecție a sănătății reclamantului, Curtea consideră că pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași nu a suferit nici un prejudiciu ca urmare a încetării raporturilor de serviciu cu reclamantul, ceea ce impune soluția admiterii acțiunii formulate de reclamantul A.I., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași și Ministerul Administrației și Internelor și anularea deciziei de imputare din 26 octombrie 2009 și a hotărârii nr. 692513 din 21 decembrie 2009, emise de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași, precum și a hotărârii nr. 4 din 05 martie 2010, emisă de pârâtul Ministerul Administrației și Internelor.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au formulat pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași. În motivarea recursului, pârâtul Ministerul Administrației și Internelor a arătat, în esență, următoarele. Conform probelor de la dosarul cauzei, participarea reclamantului la concursul de inițiere organizat de către Școala de Formare Inițială și Continuă a Personalului Poliției de Frontieră Iași s-a făcut cu scoaterea acestuia de la locul de muncă, fapt pentru care în mod temeinic și legal, cercetarea administrativă a fost efectuată prin luarea în considerare a dispozițiilor art. 22 din Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1122/2006.

Invocarea de către reclamant a motivelor de sănătate ce au determinat actul sau de voință, nu îl exonerează de răspunderea materială, în lipsa unei clasări medicale care să-l încadreze în situația de a fi în imposibilitate de a-și îndeplini atribuțiile de serviciu, fapt care ar fi condus la schimbarea încadrării legale în ceea ce privește încetarea raporturilor de serviciu. Este de observat că actul de voință al reclamantului de a solicita încetarea raporturilor de serviciu, constituie, potrivit art. 21 lit. b) pct. 2 și art. 23 din Ordinul nr. 1122/2006, coroborate cu prevederile art. 69 alin. (1) lit. d) și f) din Legea nr. 360/2002, un motiv imputabil atrage răspunderea materială a acestuia pentru nerespectarea argumentului asumat.

Astfel, nu poate fi reținută susținerea instanței de fond că încetarea raporturilor de serviciu nu poate fi imputată reclamantului în condițiile în care nu au luat nici o măsură privind sănătatea acestuia în lipsa unei clasări medicale, pe de o parte, iar pe de altă parte, acest motiv nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de încetare a funcțiilor publice, neimputabile funcționarului public, reglementate în art. 24 lit. b) din Ordinul nr. 1122/2006. În motivarea recursului Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași a arătat, în esență, următoarele: Greșit a apreciat instanța de fond faptul că reclamantul ar fi urmat cursurile de inițiere în carieră fără a fi scos de la locul de muncă, în realitate, participarea la cursurile respective făcându-se cu scoaterea de la locul de muncă, pe module de pregătire.

În ceea ce privește existența culpei reclamantului, esențial este că acesta a solicitat din proprie inițiativă încetarea raporturilor de serviciu prin demisie, cu toate că potrivit certificatului medical al comisiei de expertiză a fost declarat apt limitat pentru serviciul în poliție, și nu a fost declarat inapt, ceea ce îi permitea continuarea serviciului în poliție Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, precum și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru cele ce vor fi expuse în continuare. În esență, pârâții susțin că suma imputată reclamantului A.I., în cuantum de 12.908,81 lei reprezintă drepturile salariale efectiv primite pe perioada cursului de specializare, perfecționare și a stagiului de practică, proporțional cu timpul rămas până la împlinirea termenului prevăzut în angajamentul din 09 ianuarie 2009, precum și celelalte drepturi materiale efectiv primite.

În realitate, suma menționată în Decizia de imputare din 26 octombrie 2009 nu reprezintă drepturile salariale efectiv încasate de reclamant, în conformitate cu art. 35 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, care să fie recuperate de la acesta în condițiile prevăzute în O.G. nr. 121/1998. Conform calculelor întocmite de Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași, suma imputată reclamantului a fost determinată pe baza salariilor și a altor drepturi bănești primite de reclamant, în cuantum total de 16.390,67 lei, care a fost împărțită la numărul total al perioadei de timp pe care reclamantul s-a angajat să o lucreze în cadrul Ministerului Administrației și Internelor (3.653 zile), rezultând valoarea unei zile lucrate, în cuantum de 4,4869 lei.

Valoarea unei zile lucrate a fost înmulțită cu 2.877 (diferența dintre 3.653 zile și 776 zile lucrate de reclamant), rezultând suma de 12.908,81 lei ce i-a fost imputată. Prin urmare, suma consemnată în decizia de imputare nu reprezintă totalul drepturilor salariale efectiv primite de reclamant, care să fie recuperată de la acesta, urmare a nerespectării angajamentului din 09 ianuarie 2009, în baza prevederilor O.G. nr. 121/1998, ci suma de bani pe care acesta ar fi încasat-o de la Ministerul Administrației și Internelor, în perioada scursă de la data demisiei sale până la împlinirea termenului de 10 ani. Cum dreptul la reparație întemeiat pe prevederile O.G. nr. 121/1998 se naște numai în măsura în care s-a produs un prejudiciu, iar în speță suma imputată reclamantului nu reprezintă o consecință negativă patrimonială care să condiționeze nașterea obligației de despăgubire în sarcina acestuia, rezultă că decizia de imputare este nelegală.

În consecință, în raport de cele reținute de instanța de control judiciar, examinarea motivelor dezvoltate de recurenți este inutilă, argumentele prezentate în memoriile de recurs ar fi prezentat relevanță doar în ipoteza în care reclamantului i-ar fi fost imputate drepturile efectiv primite în perioada în care acesta a urmat cursurile de formare și specializare. Este de observat că prima instanță bine a admis acțiunea reclamantului și a anulat decizia de impunere precum și actele administrative emise în procedura prealabilă, însă cu o motivare eronată, astfel că aceasta va fi substituită cu motivarea instanței de control judiciar. Față de cele ce preced, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră Iași, împotriva sentinței nr. 22 din 19 ianuarie 2011 a Curții de Apel Iași - secția contencios administrativ și fiscal , ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 noiembrie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-04-19
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2323/2011
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Prin încheierea de ședință din data de 9 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, a admis cererea de suspendare a deciziei de
ÎCCJ 2011-04-11
0,93
ÎCCJ, Decizia nr. 86/2011
Asupra cererii de contestație în anulare de față; Din actele dosarului constată următoarele: Prin decizia nr. 91 din 28 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 9 Judecători, a fost respins, ca inadmisi
ÎCCJ 2012-06-29
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3355/2012
nța atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinare cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continu
ÎCCJ 2013-02-26
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1747/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la nr. 14/45/2010, reclamanta C.M., domiciliată în Iași, B-dul D., jud. Iași
ÎCCJ 2011-10-28
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5026/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 27 din 19 ianuarie 2011, Curtea de Apel Iași – secția contencios administra
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă