ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1747/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la nr. 14/45/2010, reclamanta C.M.,

domiciliată în Iași, B-dul D., jud. Iași, a solicitat, în contradictoriu cu

Agenția Națională de Integritate, cu sediul în București, B-dul L., sector 1,

anularea actului de constatare din 24 noiembrie 2009, emis de Agenția Națională

de Integritate.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că nu i s-a comunicat în termen de cinci zile

faptul că este supusă unei verificări și în ce constă această verificare,

conform dispozițiilor art. 5 alin. (8) din Legea nr. 144/2007, ceea ce înseamnă

încălcarea dreptului său la apărare, și că nu există nicio incompatibilitate

între funcțiile pe care le ocupă, de consilier județean și coordonator al AJOFM

Iași.

Prin întâmpinare,

pârâta Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea acțiunii,

arătând că reclamanta a fost înștiințată prin adresa din 06 noiembrie 2009, în

legătură cu declanșarea procedurii de verificare a unei posibile încălcări a

regimului incompatibilităților.

Prin Sentința nr.

164/CA din 21 iunie 2010, Curtea de Apel a admis acțiunea formulată de

reclamanta C.M. în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate și a

anulat actul de constatare din 24 noiembrie 2009, emis de Agenția Națională de

Integritate reținând că pârâta a efectuat verificări și a întocmit actul de

constatare din 24 noiembrie 2009 în temeiul textelor de lege declarate

neconstituționale prin Decizia nr. 415/2010 a Curții Constituționale.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, prin Decizia nr. 2838 din 18 mai 2011, a casat Sentința nr. 164/CA

din 21 iunie 2010 și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță,

reținând că prin Legea nr. 176/2010 s-a prevăzut în art. 34 că verificările

aflate în curs de desfășurare la Agenție la data intrării în vigoare a actului

normativ continuă potrivit procedurii prevăzute de acesta și că se mențin

probele administrate și actele procesuale efectuate la instanțe și la organele

de urmărire penală.

instanței de fond, în rejudecare

Prin Sentința nr. 340

din 11 noiembrie 2011, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta C.M., în

contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că prin actul de constatare nr.

470/II din 24 noiembrie 2009, pârâta Agenția Națională de Integritate a

constatat existența stării de incompatibilitate în care se află C.M., întrucât

a exercitat funcția de director coordonator în cadrul Agenției Județene pentru

Ocuparea Forței de Muncă Iași simultan cu deținerea calității de consilier

județean în cadrul Consiliului Județean Iași.

Astfel, prima

instanță a reținut că din adresa din 27 octombrie 2009 a Consiliului Județean

Iași reiese faptul că reclamanta C.M. a deținut calitatea de consilier județean

în cadrul Consiliului Județean Iași atât în mandatul 2004 - 2008, cât și

începând cu data de 26 iunie 2008 până în prezent, iar din adresa din 26

octombrie 2009 a Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Iași rezultă

faptul că reclamanta a exercitat funcția de director coordonator în cadrul

Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Iași din data de 25

septembrie 2009 și până în prezent, conform Ordinului nr. 1.091 din 25 mai 2009

emis de Ministrul muncii, familiei și protecției sociale.

Prin urmare, a

constatat că între 25 mai 2009 și 24 noiembrie 2009, când a fost emis actul de

constatare criticat, reclamanta a ocupat funcția publică de director coordonator

în cadrul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Iași, simultan cu

deținerea calității de consilier județean în cadrul Consiliului Județean Iași,

fiind încălcate astfel dispozițiile art. 94 alin. (1) și 2 lit. a) din Legea

nr. 161/2003 care prevăd că, calitatea de funcționar public este incompatibilă

cu orice altă funcție publică decât cea în care a fost numit și cu funcțiile de

demnitate publică, funcționarii publici neputând deține alte funcții ori

desfășura alte activități, remunerate ori neremunerate în cadrul autorităților

sau instituțiilor publice.

Judecătorul fondului

a apreciat ca fiind neîntemeiate criticile privind încălcarea dispozițiilor

art. 4 și art. 9 din Legea nr. 144/2007, constând în faptul că

recurenta-reclamantă nu a fost încunoștințată despre începerea verificării de

către Agenția Națională de Integritate în legătură cu o posibilă stare de

incompatibilitate ori că a fost înștiințată tardiv, abia la 20 noiembrie 2009,

după terminarea verificărilor, și că actul nu conține data și locul întocmirii

sau că reclamanta a solicitat studierea dosarului, întrucât, pe de o parte,

textele de lege invocate au fost declarate neconstituționale, iar pe de altă

parte, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2838 din 18 mai

2011, a trimis cauza spre rejudecare, reținând că prin Legea nr. 176/2010 s-a

prevăzut în art. 34 că verificările aflate în curs de desfășurare la Agenție la

data intrării în vigoare a actului normativ continuă potrivit procedurii

prevăzute de acesta, menținându-se probele administrate și actele procesuale

efectuate la instanțe și la organele de urmărire penală.

Prima instanță a mai

constatat că reclamanta a recunoscut că a fost înștiințată despre declanșarea

procedurii prin adresa din 06 noiembrie 2009, primită de aceasta la data de 11

noiembrie 2009.

După această dată,

reclamanta a stat în pasivitate, fapt care nu poate fi imputat pârâtei Agenția

Națională de Integritate.

De asemenea, instanța

de fond a mai observat că actul atacat conține pe prima pagină mențiunile

referitoare la data și locul întocmirii.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamanta C.M., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea cererii

de recurs, recurenta-reclamantă a arătat, în esență că, în mod greșit, instanța

de fond nu a reținut susținerile sale referitoare la faptul că, în procedura de

verificare, au fost încălcate dispozițiile art. 4 și art. 5 din Legea nr.

144/2007.

Astfel, a arătat recurenta

că, din punct de vedere procedural, verificarea efectuată este lovită de

nulitate absolută, dat fiind că nu i s-a comunicat în termen de cinci zile

faptul că face obiectul unei verificări a inspectorilor de integritate, iar pe

de altă parte, că nu i s-a adus la cunoștință în ce constau verificările.

De asemenea,

recurenta a susținut că instanța de fond nu a reținut nici critica referitoare

la viciul de formă al actului atacat, în sensul că actul de constatare trebuie

să cuprindă data și locul întocmirii, precum și obiecțiile și explicațiile

persoanei, astfel cum prevăd dispozițiile art. 9 alin. (3) din Legea nr.

144/2007.

Pe fondul cererii,

recurenta-reclamantă a arătat că nu există incompatibilitate între calitatea de

consilier județean și cea de director coordonator al AJOFM Iași.

Astfel, a susținut

că, în ceea ce privește dispozițiile art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003,

funcțiile de demnitate publică sau cele asimilate acestora nu includ calitatea

de consilier județean, iar potrivit dispozițiilor art. IV din O.U.G. nr.

105/2009 raportat la dispozițiile art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, în

vigoare la data cercetării, recurenta nu avea calitatea de funcționar public în

înțelesul legii.

Prin urmare, a

solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul

admiterii contestației astfel cum a fost formulată.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta

Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește

criticile recurentei-reclamante referitoare la vicierea procedurii de

verificare efectuată de inspectorii de integritate, prin încălcarea

dispozițiilor art. 4, art. 5 și art. 9 din Legea nr. 144/2007, Înalta Curte

constată că acestea nu sunt fondate, întrucât, așa cum în mod corect a reținut

și judecătorul fondului, prevederile art. 1 - 9 din Capitolul I din lege au

fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 415/2010 a Curții

Constituționale.

Se impune a fi

subliniat și faptul că aspectele învederate de recurenta-reclamantă ar putea fi

de natură a atrage nulitatea raportului de evaluare numai în condițiile art.

105 alin. (2) teza I C. proc. civ., în măsura în care vătămarea invocată și

dovedită nu ar putea fi de înlăturată decât prin anularea sa.

Or, recurenta și-a

putut face apărările în fața instanței de contencios, fiind deci respectat

dreptul la apărare și, implicit, fiind respectat unul din principiile după care

se desfășoară activitatea de evaluare.

În privința

dezlegării date fondului, Înalta Curte împărtășește abordarea și concluzia

instanței de fond, anume că în mod corect și evident s-a reținut existența unei

stări de incompatibilitate în care se află reclamanta începând din data de 25

mai 2009, aceasta exercitând simultan funcția de coordonator în cadrul Agenției

Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Iași și pe cea de consilier județean

în cadrul Consiliului Județean Iași, cu încălcarea dispozițiilor art. 94 din Legea

nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în

exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri,

prevenirea și sancționarea corupției.

Potrivit

dispozițiilor art. 94 alin. (1) și (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind

unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților

publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri:

"(1) Calitatea

de funcționar public este incompatibilă cu orice altă funcție publică decât cea

în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică.

(2) Funcționarii

publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități,

remunerate sau neremunerate, după cum urmează: a) în cadrul autorităților sau

instituțiilor publice".

Pe baza înscrisurilor

depuse la dosar, respectiv adresa din 26 octombrie 2009 a Agenției Județene

pentru Ocuparea Forței de Muncă Iași și adresa din 27 octombrie 2009 a

Consiliului Județean Iași, instanța de fond a reținut corect că reclamanta a

fost numită într-o funcție publică - director coordonator în cadrul AJOFM Iași

începând cu data de 25 mai 2009 și că a deținut această calitate, de funcționar

public, simultan cu funcția de consilier județean în Consiliul Județean Iași.

Referitor la

prevederile art. IV alin. (6) și (7) din O.U.G. nr. 105/2009, invocate de

recurentă în cererea de recurs, instanța de control judiciar apreciază că

acestea nu pot fi reținute, impunându-se a fi menționate și dispozițiile alin.

(9) din același act normativ potrivit cărora pe perioada executării

contractului de management, persoanelor care ocupă funcții dintre cele

prevăzute la alin. (3) li se aplică prevederile art. 70, 71, 79, art. 94 - 96

și art. 111 - 114 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea

transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în

mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și

completările ulterioare.

În raport de cele

expuse mai sus, Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate criticile aduse

sentinței, urmând a respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, potrivit

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.M. împotriva Sentinței nr. 340/2011 din 11 noiembrie 2011 a

Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 26 februarie 2013.

Procesat

de GGC - NN