ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2838/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 164/ CA din 21 iunie 2010, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea promovată de reclamanta C.M., în contradictoriu cu pârâta A.N.I. și a anulat actul de constatare nr. 470/II din 24 noiembrie 2009 emis de A.N.I. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență că prin actul de constatare nr. 470/II din 24 noiembrie 2009, A.N.I. a constatat că reclamanta se află în stare de incompatibilitate, întrucât exercita funcția de director coordonator în cadrul A.J.O.F.M. Iași, simultan cu deținerea calității de consilier județean în cadrul C.J.

Iași. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că, avându-se în vedere Decizia nr. 415/2010 a Curții Constituționale, instanța a constatat că pârâta a efectuat verificări și a întocmit actul de constatare în temeiul unor texte de lege declarate neconstituționale. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A.N.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 C. proc. civ., recurenta a arătat, în esență, că instanța de fond a admis acțiunea (M. Of.

nr. 294/5.05.2010) a Deciziei Curții Constituționale nr. 415 din data de 14 aprilie 2010. Astfel, recurenta arată că de vreme ce procedura de verificare s-a derulat anterior publicării deciziei Curții Constituționale, iar actul de constatare a fost emis tot anterior publicării, dispozițiile acesteia nu produc efecte în legătură cu cauza supusă judecății, potrivit prevederilor art. 147 din Constituția României, republicată, care prevăd că de la data publicării în M. Of. deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și au putere numai pentru viitor. Aceleași dispoziții sunt preluate și în art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

Pentru aceste motive recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru analizarea fondului cauzei. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de modificările legislative intervenite după pronunțarea sentinței recurate, Înalta Curte va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței cu trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la aceeași instanță.

Astfel, prin Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.I., intrată în vigoare la data de 5 septembrie 2010, instituția reclamantă își menține competența de evaluare a averii și de sesizare a autorităților competente, în vederea realizării scopului activității agenției, de asigurare a integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și de prevenire a corupției instituționale. La capitolul „Dispoziții tranzitorii și finale” al Legii nr. 176/2010 se prevede, în art. 34, că verificările aflate în curs de desfășurare la agenție la data intrării în vigoare a actului normativ continuă potrivit procedurii prevăzute de acesta și, de asemenea, că se mențin probele administrate și actele procesuale efectuate anterior la instanțe și organe de urmărire penală.

În raport de cele expuse mai sus, Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, va casa sentința atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.I. împotriva sentinței nr. 1764/ CA din 21 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2011.