ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2979/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 397

din 24 septembrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.D., în contradictoriu cu

pârâta Agenția Națională de Integritate și a anulat actul de constatare nr.

137/I.I. din 03 decembrie 2009 emis de pârâtă.

Analizând actele și

lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în speță, dar și

cu referire la Decizia Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010, instanța

de fond a apreciat că acțiunea formulată de reclamant este fondată și a

admis-o, reținând următoarele:

Prin Decizia Curții

Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010 s-a admis excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 lit. c) și d), e) și f) și ale

cap. VI „Verificarea averilor, a conflictelor de interese și a

incompatibilităților” (art. 45 – 50) din Legea nr. 144/2007 privind înființarea

și funcționarea Agenției Naționale de Integritate și a constatat că aceste sunt

neconstituționale.

Prin aceeași decizie

s-a admis și excepția de neconstituționalitatea a dispozițiilor cap. I

„Dispoziții generale” (art. 1 – 9) din Legea nr. 144/2007 privind înființarea

și funcționarea Agenției Naționale de Integritate și a constatat că aceste sunt

neconstituționale în măsura în care prevăd competența Agenției Naționale de

Integritate de a efectua și întocmi acte de cercetare și de constatare

referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese și a

incompatibilităților.

Instanța de fond a

reținut că, pentru a se pronunța astfel, Curtea Constituțională, având în

vedere regulile de procedură prevăzute de Legea nr. 144/2007 și soluțiile pe

care le poate adopta Agenția, a constatat că anumite activități desfășurate de

inspectorii de integritate, printre care și întocmirea actelor de constatare au

caracter jurisdicțional, precum și faptul că organele care exercită aceste

activități nu sunt instanțe judecătorești și nu se supun normelor de organizare

și funcționare prevăzute în cap. VI „Autoritatea judecătorească” din titlul III

„Autoritățile publice” al Constituției.

S-a mai reținut în

considerentele hotărârii atacate că, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (1)

din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții

Constituționale, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi

ori a unei dispoziții dintr-o lege este definitivă și obligatorie, precum și

faptul că efectele deciziei Curții Constituționale se răsfrâng, pe de o parte,

direct și nemijlocit chiar în cauza în care a fost invocată excepția de

neconstituționalitate, iar, pe de altă parte, prin intermediul mecanismelor

juridice prevăzute de art. 147 alin. (1) și (4) din Constituție și art. 31 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 47/1992, și în alte cauze.

S-a apreciat de către

instanța de fond că, în conformitate cu prevederile art. 147 alin. (4) din

Constituție, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru

viitor, ceea ce presupune că după publicarea în Monitorul Oficial acestea nu au

efect asupra unor cauze definitiv soluționate, intrate sub autoritatea lucrului

judecat, ci numai în cauzele aflate în curs de soluționare sau care se vor

soluționa în viitor.

Față de cele arătate,

instanța a constatat nelegalitatea actului de constatare nr. 137/I.I. din 03

decembrie 2009, emis de Agenția Națională pentru Integritate, pe motiv că acesta

a fost emis exclusiv în aplicarea unor dispoziții legale declarate

neconstituționale.

În consecință,

potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța a admis acțiunea formulată de

reclamantul B.D., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate

și a anulat actul de constatare nr. 137/I.I. din 03 decembrie 2009 emis de pârâtă.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ., recurenta a arătat, în esență, că

instanța

de fond a admis în mod eronat excepția lipsei capacității de folosință a

Agenției Naționale de Integritate, respingând pe fond acțiunea, motivat de

publicarea în M.Of. al României, Partea I, nr. 294 din data de 5 mai 2010 a Deciziei Curții Constituționale nr. 415 din data de 14 aprilie 2010.

Astfel,

recurenta arată că

de vreme ce procedura de verificare s-a derulat anterior

publicării d

eciziei Curții Constituționale

,

iar actul de constatare a fost emis tot anterior publicării,

dispozițiile acesteia nu produc efecte în

legătură cu cauza supusă judecății,

potrivit prevederilor

art. 147 din Constituția României, republicată, care prevăd că de la data

publicării în Monitorul Oficial deciziile Curții Constituționale sunt

obligatorii și au putere numai pentru viitor. Aceleași dispoziții sunt preluate

și în art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și

funcționarea

Curții

Constituționale, republicată.

Recurenta mai arată

că, potrivit dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea

în exercitarea

funcțiilor și demnităților

publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind

înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate,

precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative:

"(1)

Verificările aflate în curs de desfășurare la Agenție la data intrării în vigoare a prezentei legi continuă

potrivit procedurii prevăzute de

aceasta.

(2)

Actele și lucrările efectuate în cadrul Agenției,

rămase definitive până la publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 415

din 14 aprilie 2010 în Monitorul Oficial al României. Partea

I

nr. 294 din 5 mai 2010 rămân

valabile.

(3)

Probele administrate și actele procesuale

efectuate la instanțe și organe de urmărire penală înainte de

intrarea în

vigoare a prezentei legi se mențin.

"

Pentru

aceste motive recurenta solicită admiterea recursului, casarea sentinței

instanței de fond, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe,

pentru analizarea fondului cauzei.

Analizând actele și

lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de modificările legislative

intervenite după pronunțarea sentinței recurate, Înalta Curte va constata că

recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și

trimiterea cauzei pentru continuarea judecății la aceeași instanță.

Astfel, prin Legea

nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea

funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr.

144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de

Integritate,

intrată în vigoare la data de 5 septembrie 2010, instituția

reclamantă își menține competența de evaluare a averii și de sesizare a

autorităților competente, în vederea realizării scopului activității agenției,

de asigurare a integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice

și de prevenire a corupției instituționale.

La capitolul

„Dispoziții tranzitorii și finale” al Legii nr. 176/2010 se prevede, în art.

34, că verificările aflate în curs de desfășurare la agenție la data intrării

în vigoare a actului normativ continuă potrivit procedurii prevăzute de acesta

și, de asemenea, că se mențin probele administrate și actele procesuale

efectuate anterior la instanțe și organe de urmărire penală.

În raport de cele

expuse mai sus, Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, va casa

sentința atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea

judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 397

din 24 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 24 mai 2011.