ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2750/2011

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința

nr. 2233 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P.L.

în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și, în consecință,

a fost anulat actul de constatare nr. A/399/LI./2008 din data de 23 decembrie

2009.

Pentru a

pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea

înregistrată la 08 ianuarie 2010, reclamantul P.L. a solicitat în

contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate anularea actului de

constatare nr. A/399/11/2008 din data de 23 decembrie 2009.

În ședința

publică din 04 mai 2010, reclamantul a invocat decizia Curții Constituționale

prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.

1-9, art. 45 și art. 50 din Legea nr. 144/ 2007.

Curtea de apel

a reținut că prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în M.Of. la 05

mai 2010, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 14 lit. c), d), e) și f)

și

ale cap. VI "Verificarea averilor, a conflictelor de interese și a

incompatibilităților"

(art. 45-50) din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea

Agenției Naționale de Integritate, Cap. I "Dispoziții generale" (art.

1-9)

din Legea nr. 144/2007 privind

înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate,

constatând că acestea sunt neconstituționale în măsura în care prevăd

competența Agenției Naționale de Integritate de a efectua și întocmi acte de

cercetare și de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor

de interese și a incompatibilităților, a dispozițiilor art. 11 lit. e), f) și

g), art. 12 alin. (2) și ale art. 42 alin. (2), (3) și (4) din Legea nr.

144/2007, constatând că acestea sunt neconstituționale în măsura în care prevăd

transmiterea declarațiilor de avere și de interese Agenției Naționale de

Integritate și publicarea lor pe pagina de internet a acesteia și a

instituției.

Instanța a

constatat că actul atacat de reclamant, din 23 decembrie 2009 este întocmit în

aplicarea prevederilor legale declarate neconstituționale prin Decizia sus

menționată: art. 14 lit. d), art. 45, art. 46, art. 50 din Legea nr. 144/ 2007.

Având în

vedere că actul administrativ a fost emis în baza unor dispoziții legale

constatate ca fiind neconstituționale în cursul judecării acțiunii în anulare,

Curtea a constatat că acțiunea este întemeiată, actul fiind emis cu încălcarea

drepturilor reclamantului, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004.

declarat de Agenția Națională de Integritate

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate,

criticând soluția instanței de fond și solicitând reformarea acesteia în baza art.

304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta a

susținut că prima instanță a interpretat greșit prevederile art. 147 din

Constituția României, reluate în art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, prin aceea că s-a

recunoscut putere retroactivă deciziei Curții Constituționale, deși aceasta are

„putere numai pentru viitor".

formulate de P.L.

Prin

întâmpinarea înregistrată la data de 6 mai 2011, intimatul P.L. a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul a

arătat că Decizia nr. 415/2010 a Curții Constituționale a fost publicată la

data de 14 aprilie 2010 și și-a produs efecte după această dată asupra tuturor

actelor administrative pendinte, adică supuse controlului de legalitate.

Singurele acte care nu au fost afectate de decizia menționată au fost, în

opinia intimatului, cele rămase irevocabile anterior judecării excepției,

dispozițiile art. 147 din Constituție și art. 11 din Legea nr. 47/1992 fiind în

același sens.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a întâmpinării, precum și

sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul de față este nefondat.

de fapt și de drept relevante

Intimatul-reclamant

P.L. a supus controlului de legalitate actul de constatare nr. A/399/11 din 23

decembrie 2009 prin care recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate , în

temeiul art. 46 alin. (1) lit. c) și alin. (2), precum și art. 50 alin. (2)

lit. j) din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea

Agenției Naționale de Integritate, a constatat că se află în stare de incompatibilitate.

Pe parcursul

judecării cauzei de către prima instanță, la data de 5 mai 2010, s-a publicat

Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 prin care Curtea Constituțională a admis

excepția de neconstituționalitate a mai multor texte din Legea nr. 144/2007,

între care și cele indicate de recurentă în actul administrativ atacat, ca

reprezentând temeiul legal al acestuia.

Într-adevăr,

potrivit prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție și art. 11 alin. (3)

din Legea nr. 47/1992:

„Deciziile

Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României De la data

publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru

viitor".

Această

reglementare este conformă cu principiile fundamentale ale dreptului, între

care neretroactivitatea legii civile și urmărește proteguirea acelor situații

juridice definitivate anterior publicării deciziei Curții Constituționale.

Curtea de apel

nu putea face însă abstracție de împrejurarea că, la data soluționării acțiunii

judiciare, 11 mai 2010, actul administrativ supus controlului rămăsese fără o

fundamentare legală prin efectul admiterii excepției de neconstituționalitate.

Această

interpretare a fost confirmată ulterior, prin art. 34 alin. (2) din Legea nr.

176 din 1 septembrie 2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și

demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007,

precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, care dispune

că:

„Actele și

lucrările efectuate în cadrul Agenției, rămase definitive până la publicarea

Deciziei Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010 în M.Of., Partea I,

nr. 294 din 5 mai 2010, rămân valabile".

Ca atare,

raționând per a contrario, rezultă că actele Agenției Naționale de Integritate

care nu erau definitive la data publicării deciziei Curții Constituționale,

respectiv situația actului de constatare în litigiu, nu „rămân valabile".

Așa fiind,

Înalta Curte constată că nu există motive pentru modificarea sau casarea

hotărârii primei instanțe.

legal al soluției instanței de recurs

Pentru

considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (l)

teza a II-a și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul

de față ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge

recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr.

2233 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 13 mai 2011.