ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2750/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 2233 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate și, în consecință, a fost anulat actul de constatare nr. A/399/LI./2008 din data de 23 decembrie 2009. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la 08 ianuarie 2010, reclamantul P.L.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate anularea actului de constatare nr. A/399/11/2008 din data de 23 decembrie 2009. În ședința publică din 04 mai 2010, reclamantul a invocat decizia Curții Constituționale prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1-9, art. 45 și art. 50 din Legea nr. 144/ 2007. Curtea de apel a reținut că prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în M.Of.

la 05 mai 2010, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 lit. c), d), e) și f) și ale cap. VI "Verificarea averilor, a conflictelor de interese și a incompatibilităților" (art. 45-50) din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, Cap. I "Dispoziții generale" (art. 1-9) din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, constatând că acestea sunt neconstituționale în măsura în care prevăd competența Agenției Naționale de Integritate de a efectua și întocmi acte de cercetare și de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese și a incompatibilităților, a dispozițiilor art. 11 lit. e), f) și g), art. 12 alin. (2) și ale art. 42 alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 144/2007, constatând că acestea sunt neconstituționale în măsura în care prevăd transmiterea declarațiilor de avere și de interese Agenției Naționale de Integritate și publicarea lor pe pagina de internet a acesteia și a instituției.

Instanța a constatat că actul atacat de reclamant, din 23 decembrie 2009 este întocmit în aplicarea prevederilor legale declarate neconstituționale prin Decizia sus menționată: art. 14 lit. d), art. 45, art. 46, art. 50 din Legea nr. 144/ 2007. Având în vedere că actul administrativ a fost emis în baza unor dispoziții legale constatate ca fiind neconstituționale în cursul judecării acțiunii în anulare, Curtea a constatat că acțiunea este întemeiată, actul fiind emis cu încălcarea drepturilor reclamantului, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004. 2. Recursul declarat de Agenția Națională de Integritate Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, criticând soluția instanței de fond și solicitând reformarea acesteia în baza art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. Recurenta a susținut că prima instanță a interpretat greșit prevederile art. 147 din Constituția României, reluate în art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, prin aceea că s-a recunoscut putere retroactivă deciziei Curții Constituționale, deși aceasta are „putere numai pentru viitor". 3. Apărările formulate de P.L. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 6 mai 2011, intimatul P.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimatul a arătat că Decizia nr. 415/2010 a Curții Constituționale a fost publicată la data de 14 aprilie 2010 și și-a produs efecte după această dată asupra tuturor actelor administrative pendinte, adică supuse controlului de legalitate.

Singurele acte care nu au fost afectate de decizia menționată au fost, în opinia intimatului, cele rămase irevocabile anterior judecării excepției, dispozițiile art. 147 din Constituție și art. 11 din Legea nr. 47/1992 fiind în același sens. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a întâmpinării, precum și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul de față este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimatul-reclamant P.L. a supus controlului de legalitate actul de constatare nr. A/399/11 din 23 decembrie 2009 prin care recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate , în temeiul art. 46 alin. (1) lit. c) și alin. (2), precum și art. 50 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, a constatat că se află în stare de incompatibilitate.

Pe parcursul judecării cauzei de către prima instanță, la data de 5 mai 2010, s-a publicat Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010 prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a mai multor texte din Legea nr. 144/2007, între care și cele indicate de recurentă în actul administrativ atacat, ca reprezentând temeiul legal al acestuia. Într-adevăr, potrivit prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituție și art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992: „Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor". Această reglementare este conformă cu principiile fundamentale ale dreptului, între care neretroactivitatea legii civile și urmărește proteguirea acelor situații juridice definitivate anterior publicării deciziei Curții Constituționale.

Curtea de apel nu putea face însă abstracție de împrejurarea că, la data soluționării acțiunii judiciare, 11 mai 2010, actul administrativ supus controlului rămăsese fără o fundamentare legală prin efectul admiterii excepției de neconstituționalitate.

Această interpretare a fost confirmată ulterior, prin art. 34 alin. (2) din Legea nr. 176 din 1 septembrie 2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, care dispune că: „Actele și lucrările efectuate în cadrul Agenției, rămase definitive până la publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010 în M.Of., Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, rămân valabile". Ca atare, raționând per a contrario, rezultă că actele Agenției Naționale de Integritate care nu erau definitive la data publicării deciziei Curții Constituționale, respectiv situația actului de constatare în litigiu, nu „rămân valabile". Așa fiind, Înalta Curte constată că nu există motive pentru modificarea sau casarea hotărârii primei instanțe.

2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 312 alin. (l) teza a II-a și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 2233 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 mai 2011.