ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3645/2015

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 2632 din 17 aprilie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, reținând următoarele: Prin Raportului de evaluare nr. 58392 din 16 mai 2011, Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate a constatat că, în perioada 05.12.2006-12.05.2009, reclamanta s-a aflat în conflict de interese în ceea ce privește încheierea a 11 contracte în calitatea sa de director/manager la Circul B. București, instituție publică de cultură a Consiliului General al Municipiului București. În privința celor 11 contracte, A.N.I. a dispus sesizarea organelor de urmărire penală în legătură cu existența infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 2531 C. pen. Totodată, prin același raport de evaluare, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 70 și art. 72 din Legea nr. 161/2003 în ceea ce privește 3 contracte semnate de către reclamantă, în calitate de director-manager al Circului B. (președinte al Consiliului de Administrație al Circului B. București) și reclamanta, ca persoană fizică, contracte având ca obiect realizarea regiei și a scenariilor pentru două spectacole, și anume - Contractul nr. 830 din 20 februarie 2008 și Contractul nr. 1681 din 10 aprilie 2008 - precum și a Contractului de colaborare nr. 1308 din 15 martie 2007 încheiat între Circul B. București, reprezentat de reclamantă, și SC C. SRL, societate în cadrul căreia reclamanta deține calitatea de acționar. Reclamanta a solicitat anularea Raportului de evaluare inclusiv în ceea ce privește sesizarea organelor de urmărire penală în legătură cu săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2531 C. pen., cerere care excede obiectului unei acțiuni formulată în temeiul Legii nr. 554/2004. Astfel fiind, instanța și-a limitat analiza, aprecierile și concluziile exclusiv la constatarea conflictului de interese în condițiile art. 70 și 72 din Legea nr. 161/2003 în ceea ce privește cele trei contracte enumerate mai sus. Prin Contractul nr. 830 din 20 februarie 2008, încheiat între Circul B. București, pe de o parte, și reclamanta A., pe de altă parte, s-a achiziționat creația artistică a spectacolului "Pădurea fermecată", respectiv scenariu, regie, texte, cântece etc. Prin Contractul nr. 1681 din 10 aprilie 2008, încheiat între Circul B. București pe de o parte, și reclamanta A., pe de altă parte, s-a achiziționat creația artistică pentru spectacolul "Dracula în Vacanță" scenariu, regie, lumini pentru spectacol, texte, cântecele, etc. Prin Contractul nr. 1308 din 15 martie 2007, Circul B. reprezentat de reclamantă, în calitate de director, pe de o parte, și SC C. SRL, pe de altă parte, s-a achiziționat realizarea unor numere de circ pentru diferite concursuri internaționale și prezentarea acestora la diferitele emisiuni TV, contract care a fost prelungit prin mai multe acte adiționale, ultimul fiind încheiat la data de 12.05.2009. În raport cu dispozițiile art. 70 și art. 72 din Legea nr. 161/2003, curtea de apel a reținut că, în perioada în care au fost încheiate și executate cele 3 contracte menționate, reclamanta a deținut calitatea de director/manager al unei instituții publice de cultură - Circul B. București, aflată în subordinea unei instituții publice - Consiliul General al Municipiului București. Legea nr. 161/2003 nu a definit noțiunea de persoană care exercită o funcție publică la care se referă art. 70 și nu a enumerat nici funcțiile asimilate la care se referă art. 72 din Legea nr. 161/2003. În raport cu atribuțiile și sarcinile prevăzute în fișa postului și contractele de management instanța reține că funcția de director/manager se încadrează în noțiunea de funcționar public în sensul art. 147 C. pen., aceasta fiind învestită printr-un act administrativ al primarului și exercitând atribuții și însărcinări în serviciul unei instituții publice de cultură Circul B. București. Din acest punct de vedere, instanța a reținut că reclamanta a avut un interes material direct în ceea ce privește încheierea celor două contracte semnate ca persoană fizică, prin care a câștigat onorariile prevăzute pentru spectacolele a căror realizare a fost achiziționată de Circul B. De asemenea, reclamanta a avut un interes material și în cazul contractului pe care l-a semnat în calitate de director al instituției publice de cultură pe care o conducea și SC C. SRL, societate la care avea calitatea de asociat, contract prelungit prin acte adiționale până la data de 12.05.2009. Instanța a înlăturat criticile reclamantei referitoare la contradicția dintre concluziile raportului de evaluare și soluția de clasare dispusă de pârâtă în Dosarul nr. x/780/I.I/2009, reținând că, într-adevăr, prin Referatul de clasare din 13.10.2010 în lucrarea nr. A/780/II/2009, s-a propus clasarea acestei lucrări privind-o pe reclamanta A. însă acest fapt s-a produs ca urmare a publicării în M. Of. al României, Partea I, nr. 294/5.05.2010, a Deciziei Curții Constituționale nr. 415 din data de 14 aprilie 2010, și a expirării termenului prevăzut în art. 147 alin. (1) din Constituția României, dispozițiile declarate neconstituționale din Legea nr. 144/2007 încetându-și efectele juridice, iar nu din altă cauză care să poată fi apreciată ca fiind în contradicție cu constatările din raportul de evaluare contestat în prezentul litigiu. Prin urmare, în mod corect autoritatea publică pârâtă, luând act de dispozițiile Deciziei nr. 415/2010 a Curții Constituționale s-a conformat acestora, întocmind Referatul de clasare din data de 13 octombrie 2010 și dispunând clasarea lucrării cu nr. A/780/II/2009, privind-o pe reclamantă. Cum la data de 6 noiembrie 2010, a intrat în vigoare Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, la data de 16.11.2010, în temeiul art. 12 alin. (1) și alin. (2) din această lege, Agenția Națională de Integritate s-a sesizat din oficiu în lucrarea cu nr. 83283/A/II/16.11.2010, lucrare în care a fost întocmit întocmit raportul de evaluare contestat în cauza de față. Prin urmare, curtea de apel nu a identificat nicio contradicție sau încălcare a prevederilor legale prin faptul că, în lucrarea anterioară s-a dispus clasarea dosarului privind-o pe reclamantă, pentru motivul arătat, iar nu pentru că nu s-ar fi constatat vreo încălcare, iar, ulterior, în baza prevederilor legale și competențelor stabilite prin noua lege, a demarat investigațiile întocmind Raportul de evaluare ce formează obiectul dosarului de față. Referitor la critica privind așa-zisa retroactivitate a controlului raportat la perioada supusă verificării, prima instanță a constatat că este neîntemeiată, conflictul de interese fiind constatat în legătură cu trei contracte care au fost încheiate în perioada 15.03.2007-12.05.2009, dată până la care a fost prelungit contractul nr. 1308/2007 prin actele adiționale semnate de reclamantă în calitate de director la Circul B. În ceea ce privește critica referitoare la Raportul de evaluare care ar face referiri confuze cu privire la contractele în litigiu, instanța a reținut că este neîntemeiată, în sensul argumentelor expuse anterior, agenția referindu-se la cele 11 contracte în privința cărora a sesizat organele de urmărire penală, dar și la cele 3 contracte în privința cărora a reținut incidența dispozițiilor art. 70 și 72 din Legea nr. 161/2003. Critica referitoare la ignorarea dispozițiilor din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, este de asemenea neîntemeiată, din moment ce, dispozițiile art. 70 și 72 din Legea nr. 161/2003 nu disting și nu exclud "interesul personal de natură patrimonială" derivat din valorificarea unor drepturi de autor de interesul material rezultat din alte surse, situații, etc.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 2632 din 17 aprilie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. În motivarea recursului se arată că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente: a) în mod greșit a reținut că nu există contradicție între Referatul de clasare întocmit în Dosarul nr. x/780/II/2009 și Raportul de evaluare nr. 58392 din 16 mai 2011 întocmit în Dosarul nr. x/A/II/2010, în opinia recurentei contradicția fiind evidentă; b) instanța nu a ținut cont de referirile confuze la contractele în raport cu care s-a reținut presupusul conflict de interese; c) atât intimata, cât și prima instanță au încălcat principiul neretroactivității legii deoarece au aplicat Legea nr. 144/2007 unor fapte anterioare, perioada avută în vedere în Raport fiind 05.12.2006-12.05.2009; d) de asemenea, sentința este nelegală deoarece, contrar celor reținute de prima instanță, nu sunt întrunite elementele esențiale ale conflictului de interese în condițiile în care recurenta nu este funcționar public, nu a exercitat o funcție publică de autoritate, s-a abținut de la vot în cadrul ședințelor în care au fost discutate propunerile privind propria persoană sau SC C. SRL, a încheiat contractele cu deplina respectare a dispozițiilor Legii nr. 8/1996 (fapt confirmat de Primarul General și de Ministerul Culturii), a încheiat contractele nu în reprezentarea propriei voințe, ci a voinței Consiliului de Administrație iar valoarea contractelor a fost mică și a adus câștig Circului B. În drept, au fost invocat generic prevederile art. 299 și urm. C. proc. civ., Legea nr. 144/2007, Legea nr. 176/2010, Legea nr. 161/2003, Legea nr. 554/2004, Legea nr. 8/1996, O.G. nr. 21/2007, Legea nr. 273/2006, O.U.G. nr. 189/2008.

Întâmpinare Intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului repretând în mod detaliat cele arătate în cuprinsul Raportului de evaluare nr. 58392/G/II/16.05.2011 și susținute în fața primei instanțe.

Incidente procesuale Prin încheierea de ședință din data de 04.02.2014 cauza a fost suspendată în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., fiind repusă pe rol prin încheierea de ședință din data de 20.01.2015.

Soluționarea recursului de către Înalta Curte Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 C. proc. civ., precum și sub toate aspectele, potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Având în vedere că recurenta nu a motivat în drept calea de atac, Înalta va analiza primele două motive de recurs [menționate la pct. 2 lit. a) și b) din prezentele considerente] în baza dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ. 1865, care permit instanței să examineze cauza sub toate aspectele; ultimele două motive de recurs [pct. 2 lit. c) și d) din prezentele considerente] vor fi verificate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece, în esență, prin intermediul acestora recurenta pretinde că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Cu privire la presupusa contradicție între Referatul de clasare întocmit în Dosarul nr. x/780/II/2009 și Raportul de evaluare nr. 58392 din 16 mai 2011 întocmit în Dosarul nr. x/A/II/2010, a cărei anulare se solicită în prezenta cauză, Înalta Curte confirmă raționamentul primei instanțe: într-adevăr, clasarea nu a fost dispusă pe fondul pricinii, ca urmare a analizării stării de fapt și a dispozițiilor legale referitoare la completarea și depunerea declarațiilor de avere și de interese, ci exclusiv din motive procedurale, ca urmare a publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 415/2010 prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 14 lit. c), d), e) și f) și ale Capitolului VI - "Verificarea averilor, a conflictelor de interese și a incompatibilităților" (art. 45-50) din Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, dispozițiile Capitolului I "Dispoziții generale" (art. 1-9) din Legea nr. 144/2007 (doar în măsura în care prevăd competența Agenției Naționale de Integritate de a efectua și întocmi acte de cercetare și de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese și a incompatibilităților), precum și a dispozițiilor art. 11 lit. e), f) și g), art. 12 alin. (2) și ale art. 42 alin. (2), (3) și (4) din Legea nr. 144/2007. În aceste condiții, reluarea cercetării în temeiul unor dispoziții procedurale diferite, neafectate de vicii de neconstituționalitate, nu contrazice referatul de clasare. În ce privește referirile presupus confuze la contractele în raport cu care s-a reținut conflict de interese, Înalta Curte constată că atât în cuprinsul Raportului cât și a sentinței recurate se arată expres că este vorba de următoarele trei contracte: contractele nr. 830 din 20 februarie 2008 și 1681 din 10 aprilie 2008 încheiate între Circul B. București, al cărei director era recurenta A., pe de o parte, și A., pe de altă parte, și contractul nr. 1308 din 15 martie 2007 încheiat între Circul B. reprezentat de recurentă, în calitate de director, pe de o parte și SC C. SRL (în care recurenta a deținut calitatea de asociat în perioada de referință), pe de altă parte, contract care a fost prelungit prin mai multe acte adiționale. Așadar, nu există nicio neclaritate de natură să dea naștere le vreo îndoială referitoare la faptele în legătură cu care s-a reținut conflictul de interese. În consecință, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 3041 C. proc. civ. este neîntemeiat. Referitor presupusa încălcare a principiului neretroactivității prin aplicare dispozițiilor Legii nr. 144/2007 unor fapte anterioare, perioada avută în vedere în Raport fiind 05.12.2006-12.05.2009, Înalta Curte constată că și această critică este neîntemeiată deoarece principiul se aplică dispozițiilor de drept material (cu excepția celor reglementate de legi penale sau contravenționale mai favorabile), nu și dispozițiilor procedurale, cum sunt cele prevăzute de Legea nr. 144/2007, aplicate în cauză, și care permit autorității intimate să verifice fapte anterioare înființării ei. În ce privește dispozițiile de drept material aplicate recurentei sunt prevăzute de art. 70 și art. 72 din Legea nr. 161/2003 și art. 43 pct. 4 raportate la art. 39 pct. 29 din Legea nr. 144/2007, în vigoare la data faptelor. În sfârșit, în ce privește celelalte motive de nelegalitate (respectiv că nu sunt întrunite elementele esențiale ale conflictului de interese în condițiile în care recurenta nu este funcționar public, nu a exercitat o funcție publică de autoritate, s-a abținut de la vot în cadrul ședințelor în care au fost discutate propunerile privind propria persoană sau SC. C. SRL, a încheiat contractele cu deplina respectare a dispozițiilor Legii nr. 8/1996, a încheiat contractele nu în reprezentarea propriei voințe, ci a voinței Consiliului de Administrație iar valoarea contractelor a fost mică și a adus câștig Circului B.), Înalta Curte constată că apărările recurentei sunt de asemenea neîntemeiate. Astfel, potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003, prin conflict de interese se înțelege "situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative". Potrivit art. 72 din aceiași lege, "Persoana care exercită funcția de membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat sau funcții asimilate acestora, prefect ori subprefect este obligată să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu ia sau să nu participe la luarea unei decizii în exercitarea funcției publice de autoritate, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I." Potrivit art. 43 alin. (4) din Legea nr. 144/2007, dispozițiile art. 72 din cap. II, titlul IV al Legii nr. 161/2003 se aplică și persoanelor prevăzute la art. 39 alin. (1) pct. 5 - 26 și 28, cu excepția funcționarilor publici, pct. 29-33 și alin. (2), iar pct. 29 la care se face trimitere, printre altele, se referă la "persoanele cu funcții de conducere și de control, precum și funcționarii publici, inclusiv cei cu statut special, care își desfășoară activitatea în cadrul tuturor autorităților publice centrale ori locale sau, după caz, în cadrul tuturor instituțiilor publice". Or, la data încheierii celor trei contracte recurenta ocupa funcția de Director al Circului B., instituție publică de cultură de interes local, persoană juridică de drept public, fapt ce justifică aprecierea sa ca persoană cu funcție de conducere într-o instituție publică (deși trimiterea de către prima instanță la dispozițiile art. 147 C. pen. este eronată deoarece, pentru stabilirea conflictului de interese în prezenta cauză, legea penală nu este aplicabilă, soluția primei instanțe este legală pentru considerentele indicate de Înalta Curte). De asemenea, toate cele trei contracte au produs un folos material recurentei, așa cum justificat se arată în cuprinsul sentinței. Aceste împrejurări sunt suficiente pentru a reține existența conflictului de interese, ceea ce înseamnă că recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este, de asemenea, neîntemeiat. În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, văzând sentința recurată este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.