ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4791/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4791/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul F.V. a chemat în

judecată Agenția Națională de Integritate solicitând instanței ca în

contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Raportului de Evaluare încheiat

la data de 17 mai 2011 de către pârâtă.

În motivarea

acțiunii reclamantul a arătat că prin Raportul de evaluare s-a reținut o stare

de incompatibilitate între calitatea de Director General al SC C. SA și cea de

Consilier General al Municipiului București în perioada 25 iunie 2004 - 19

iunie 2008.

Starea de

incompatibilitate, arată reclamantul, a fost reținută prin aceea că între de

Consiliul General al Municipiului București prin Administrația Fondului

Imobiliar și SC C. SA a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. 1455

din 24 iulie 2000 privind administrarea imobilelor aflate în proprietatea

statului situate pe raza sectorului 5.

Reclamantul a

mai arătat că prin același raport pârâta a dispus și sesizarea Parchetului de

pe lângă Judecătoria Sectorului 5 București pentru cercetarea existenței

eventualei infracțiuni de fals în declarații.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 5931 din 17 octombrie 2011 a respins cererea formulată de reclamant

ca neîntemeiată.

Pentru a se

pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, următoarele:

Din actele

dosarului a rezultat că reclamantul a deținut în perioada 2000 - 2004 și în

perioada 2004 - 2008 funcția de consilier general în cadrul Consiliului General

al Municipiului București (CGMB) în același timp începând cu anul 1994 și până

în prezent a deținut și calitatea de administrator al SC C. SA, funcția de

președinte și calitatea de asociat în perioada 1998 până în prezent, situație

necontestată de altfel de către reclamant.

Conform

Hotărârii CGMB nr. 186 din 24 iunie 2000 la momentul încheierii contractului de

prestări servicii nr. 1455 din 24 iulie 2000 între CGMB, prin Direcția Generală

de Administrare a Fondului Imobiliar și SC C. SA, reclamantul avea calitatea de

consilier în cadrul CGMB. Acest contract de prestări servicii a fost reînnoit

prin șase acte adiționale care sunt în derulare și în prezent, ultimul dintre

acestea începând să producă efecte juridice din data de 1 iulie 2010.

Situația de

fapt existentă se încadrează în dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003,

instanța înlăturând ca nepertinente susținerile reclamantului potrivit cărora

s-a abținut de la vot în cadrul ședințelor CGMB în cadrul cărora forul

deliberator al Municipiului București a încheiat contractele de prestări

servicii în discuție.

S-a apreciat ca

nerelevantă din punct de vedere juridic împrejurarea că la data încheierii

contractului de prestări servicii nr. 1455/2000 nu erau în vigoare prevederile

Legii nr. 161/2003, deoarece efectele stării de incompatibilitate vizează o

perioadă ulterioară intrării în vigoare a acestui act normativ, iar

reclamantul, în calitatea arătată, a încheiat 6 acte adiționale la contractul

inițial.

Mai reține

instanța că în nicio declarație de avere completată de reclamant pentru anii

fiscali 2004 - 2007 nu apar menționate veniturile din dividende obținute de

acesta de la SC C. SA, acestea fiind evidențiate însă în informațiile transmise

Administrația Finanțelor Publice Sector 5 București prin Adresa nr. 18590 din

18 februarie 2011 anexată punctului de vedere transmis către Agenția Națională

de Integritate.

Împotriva

sus-menționatei sentințe a declarat recurs reclamantul F.V.

Subliniind în

esență că sentința civilă atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii și

că sunt astfel incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul

a arătat că reținându-se o situație de fapt incompletă s-a concluzionat greșit

că a existat starea de incompatibilitate în ceea ce-l privește.

În acest sens

s-a arătat că SC C. SA a fost înființată prin Decizia nr. 589 din 17 iulie 1991

emisă de Primăria Municipiului București, care a preluat patrimoniul sucursalei

C. a fostei R.I. RA, societatea având ca obiect de activitate administrarea,

întreținerea, închirierea și vânzarea fondului locativ de stat în baza unor contracte

de prestări servicii încheiate cu R.I. RA.

Încă din anul

1991 între SC C. și R.I. RA (devenită ulterior Direcția de Administrare a

Fondului Imobiliar din cadrul Primăriei Municipiului București) au fost

încheiate contracte pentru prestări servicii în domeniul administrării,

întreținerii, reparării, construirii și vânzării de locuințe. Astfel, în 1996

s-a încheiat contractul nr. 41432 între Consiliul Local al Municipiului

București și SC C. SA având ca obiect aceeași administrare și vânzare a fondului

locativ de stat aferent sectorului 5. În anul 2000 s-a încheiat contract de

prestări servicii nr. 1455 din 24 iulie 2000 între Primăria Municipiului

București prin Direcția Generală de Administrare Imobiliară și SC C. SA având

același obiect și cu privire la care s-au încheiat ulterior 6 acte adiționale.

Așadar, SC C.

SA desfășoară activitate încă din anul 1991, iar recurentul, care a dobândit

calitatea de consilier general în cadrul CGMB în anul 2000, și al cărui vot a

fost unul pur formal, nu are nicio contribuție sau influență la încheierea și

executarea contractelor de prestări servicii amintite.

Dacă s-ar

accepta că în privința contractului nr. 1455/2000 recurentul a influențat

încheierea, executarea contractului s-ar ajunge la concluzia greșită că o astfel

de influență s-ar fi exercitat la încheierea tuturor celorlalte contracte cu

toate societățile foste ICRAL-uri.

Mai mult, în

opinia recurentului, instanța de fond nu a reținut că încheierea contractului

mai înainte menționat a avut loc înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.

161/2003, astfel încât această lege nu își poate produce efectele asupra

contractului; actele adiționale nu au o existență proprie ci sunt indisolubil

legate de existența contractului și nici în privința acestora nu s-a dovedit că

SC C. SA ar fi avut vreun avantaj din calitatea de consilier a recurentului.

În același

timp, contractul în discuție a fost încheiat de o direcție din cadrul Primăriei

Municipiului București (Direcția Generală de Administrare a Fondului Imobiliar)

și acest fapt nu este interzis de art. 90(1) din Legea nr. 161/2003.

La data

emiterii raportului de evaluare recurentul nu mai avea calitatea de consilier

general în cadrul CGMB care ar fi putut determina situația de

incompatibilitate.

În fine,

nedeclararea sumelor de bani provenite din dividende în formularul declarației

de avere a reprezentat o simplă neglijență, fără consecințe juridice deoarece

pentru aceste sume s-a plătit impozit așa cum rezultă din informațiile

comunicate de Administrația Finanțelor Publice Sector 5.

Prin

întâmpinare, Agenția Națională de Integritate (ANI) a susținut menținerea ca

legală și temeinică a sentinței recurate, deoarece autoritatea intimată a

evaluat în mod corect existența stării de incompatibilitate raportat la

dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru

asigurarea transparenței în exercitarea demnității publice, a funcțiilor

publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu

modificările și completările ulterioare. În principal, apărările intimatei s-au

axat pe corecta situație de fapt reținută de prima instanță, apreciindu-se că

susținerile din cererea de recurs nu sunt de natură a înlătura starea de

incompatibilitate în care recurentul-reclamant s-a aflat.

Examinând cauza

din perspectiva normelor legale aplicabile, a probatoriului existent la dosar,

Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge ca atare,

pentru cele ce vor fi punctate în continuare:

Obiectul

acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul F.V. a vizat

anularea Raportului de evaluare nr. 71129/G/II din 17 iunie 2011 prin care

Agenția Națională de Integritate a constatat că în perioada 25 iunie 2004 - 19

iunie 2008 (perioada exercitării mandatului de consilier general în cadrul Consiliului

General al Municipiului București) reclamantul s-a aflat în stare de

incompatibilitate, în calitate de consilier general și, concomitent, director

general, administrativ, asociat, acționar la SC C. SA - societate comercială cu

care CGMB - Administrația Fondului Imobiliar a încheiat contractul de prestări

servicii nr. 1455 din 24 iulie 2000, fiind încălcate astfel dispozițiile art.

90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței

în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de

afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Așa cum se

poate lesne observa din considerentele sentinței aflate în control judiciar,

instanța de fond analizat atât susținerile reclamantului cât și apărările

pârâtei și raportând situația de fapt conturată de actele dosarului la

prevederile art. 90(1) din Secțiunea a IV-a (Incompatibilități privind aleșii

locali) Capitolul III (Incompatibilități) Titlul IV (Conflictul de interese și

regimul incompatibilităților în exercitarea demnităților publice și funcțiilor

publice) din Legea nr. 161/2003, a concluzionat asupra netemeiniciei acțiunii

în anulare și, implicit, asupra legalității Raportului de evaluare contestat în

cauză.

Din Hotărârile

CGMB nr. 186 din 24 iunie 2000 și nr. 100 din 25 iunie 2004 și Adresa nr. 39347

din 22 februarie 2011 a ONRC rezultă fără dubiu că reclamantul a deținut

concomitent calitatea de consilier general în cadrul CGMB și calitatea de

director general, administrator, asociat al SC C. SA în perioada 2000 - 2008

care include deci și perioada evidențiată în raport.

Contractul de

prestări servicii nr. 1455 a fost încheiat între CGMB - Direcția Generală de

Administrare a Fondului Imobiliar și SC C. SA la data de 24 iulie 2000, când

reclamantul avea calitatea de consilier în cadrul CGMB. Acest contract a fost

reînnoit prin 6 acte adiționale, fiind în derulare la momentul judecății.

În acest

context factual, în mod judicios judecătorul fondului a reținut că a existat

starea de incompatibilitate interzisă în mod expres prin art. 90 (1) din Legea

nr. 161/2003 potrivit căruia: "Consilierii locali și consilierii județeni

care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director,

manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori

alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la

societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori

cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte

comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de

produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale

din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local

aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean

respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau

consiliile județene respective."

Sunt

într-adevăr fără relevanță juridică sub aspectul stării de incompatibilitate

susținerile reclamantului, reiterate și prin cererea de recurs, potrivit cărora

instanța de fond nu a avut în vedere faptul că SC C. SA a încheiat încă din

anul 1991 contracte de prestări servicii cu fostul R.I. RA (devenită Direcția

Generală de Administrare a Fondului Imobiliar din cadrul Primăriei Municipiului

București) în domeniul administrării și vânzării fondului locativ aferent

sectorului 5 București, că votul său în CGMB nu a fost decisiv ci doar formal,

că nu s-a dovedit că SC C. SA ar fi avut vreun avantaj de pe urma dublei

calități a reclamantului.

Nici critica

recurentului privitoare la lipsa de efecte juridice a Legii nr. 161/2003 asupra

contractelor de presări de servicii încheiat în anul 2000 nu poate fi acceptată

câtă vreme nu contractul este vizat aici ci starea de incompatibilitate în care

s-a aflat recurentul-reclamant în perioada 2004 - 2008, perioadă în care au

fost încheiate 6 acte adiționale la contractul arătat, când reclamantul a

deținut concomitent, contrar celor prevăzute în art. 90(1) din Legea nr.

161/2003, funcția de consilier general în CGMB și pe cea de director general,

administrator, asociat al SC C. SA.

Cu atât mai

mult este fără semnificație juridică susținerea că la data emiterii Raportului

ANI recurentul nu mai avea calitatea de consilier general în cadrul CGMB, fiind

menționată clar perioada de incompatibilitate.

În privința

mențiunilor referitoare la nedeclararea sumelor încasate cu titlu de dividende

de la SC C. SA în formularele/declarațiile de avere pentru anii fiscali 2004 -

2008, cuprinse atât în Raportul de Evaluare cât și în considerentele sentinței

recurate, se apreciază că acestea au doar un caracter adițional față de

celelalte dovezi pe baza cărora s-a constatat starea de incompatibilitate, în

condițiile în care aspectele legate de nedeclararea tuturor veniturilor nu face

obiectul demersului judiciar de față.

De altfel,

acest fapt este confirmat de actul depus în fața instanței de recurs de către

reclamant, respectiv de Rezoluția din 3 august 2012 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel București prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de F.V. sub aspectul infracțiunilor de fals în declarații prevăzute de art. 292

C. pen. și de conflict de interese prevăzut de art. 253

1

C. pen.,

act însă care este neconcludent sub aspectul stării de incompatibilitate la

care se referă art. 90 din Legea nr. 161/2003 și a cărei analiză se face din

perspectiva acestei norme.

Concluzia care

se desprinde este aceea că atât abordarea cât și soluția asupra căreia s-a

oprit instanța de fond sunt în acord cu probatoriul administrat și cu legea

aplicabilă, că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței recurate.

Văzând și

dispozițiile art. 312(1) C. proc. civ. și art. 20(1) din Legea nr. 554/2004

modificată și completată,

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge

recursul declarat de F.V., împotriva Sentinței nr. 5931 din 17 octombrie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - GV