ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2858/2015

Decizia nr. 2858/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 3872 din 04 decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantei A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a anulat raportul de evaluare din 24 octombrie 2011 întocmit de pârât și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a examinat dispozițiile legale incidente și situația de fapt, precum și susținerile și apărările părților și a reținut că, deși nu este prevăzută în mod expres sancțiunea nulității absolute în lipsa unui element component al raportului de evaluare, omisiunea redării întregului punct de vedere al persoanei supuse evaluării reprezintă un caz de nulitate virtuala, cu atât mai mult cu cat situația relatată este de natura sa influențeze in mod semnificativ concluziile raportului de evaluare.

Astfel, nemenționarea punctului de vedere in integritatea lui este de natura să-i aducă o vătămare evidentă prin aceea că, pe de o parte, nu este evidențiată clar și corect situația de fapt, iar pe de altă parte, oferă o falsă interpretare a faptelor de care sunt acuzată. Vătămarea astfel evidențiată nu poate fi înlăturată decât prin anularea raportului de evaluare atacat.

Cu privire la situația de fapt reținută în raportul de evaluare și la interpretarea legislației aplicabile, Curtea a constatat că în mod greșit organul de evaluare nu a ținut cont la data întocmirii raportului de prevederile art. 92 din Legea nr. 161/2003, întrucât, în concret, contractele încheiate de către SC B. SRL cu R.A.D.E.T., ce fac obiectul acestui raport de evaluare, sunt aferente anului 2010, respectiv: contractul din 24 decembrie 2009 și contractul din 29 noiembrie 2010. Aceste contracte sunt cu executare uno ictu, ele încetând imediat după efectuarea prestației, cu mult înainte de întocmirea raportului de evaluare.

Ca atare, a reținut judecătorul fondului, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 92 alin. (6) invocate mai sus, făcându-se dovada că încălcarea dispozițiilor art. 90 a încetat. Chiar dacă textul face referire concretă la „emiterea ordinului”, cu atât mai mult acesta are incidență asupra întocmirii raportului de evaluare, etapa anterioară emiterii ordinului prefectului.

În ceea ce privește încheierea contractelor intre SC B. SRL și R.A.D.E.T., Curtea a apreciat că aceasta nu a fost determinată în niciun caz de poziția reclamantei de consilier general. Așa cum s-a dovedit cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, relația de parteneriat și colaborare dintre societatea soțului și R.A.D.E.T. a fost mult anterioară încheierii acestor convenții, iar motivul determinant pentru încheierea contractelor a fost reprezentat de experiența soțului reclamantei în elaborarea unor proiecte ce tipul celor care au făcut obiectul contractelor, în condițiile în care soțul său este printre putinii specialiști în tară în acest domeniu.

Pentru toate aceste considerente, Curtea a admis cererea reclamantei și a dispus anularea raportului de evaluare întocmit de pârât și, dovedindu-se culpa procesuală a pârâtei, potrivit art. 274 C. proc. civ., aceasta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâta Agenția Națională de Integritate a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și pct. 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenta apreciază ca netemeinică și nelegală sentința atacată, subliniind în susținerea acestei opinii mai multe aspecte. Astfel:

- În mod greșit se reține de către prima instanță că au fost încălcate cu ocazia întocmirii raportului de evaluare contestate, dispozițiile art. 21 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 176/2010, în sensul că prin neredarea în integralitate a punctului de vedere al persoanei supuse evaluării s-a adus acesteia o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea raportului de evaluare; în acest sens s-a arătat că dispozițiile legale menționate nu obligă la înscrierea în raportul de evaluare a punctului de vedere formulat „mot à mot”, că nu se prevede vreo sancțiune pentru neredarea în integralitate a punctului de vedere al persoanei evaluate „dacă acesta a fost exprimat”, iar afirmația judecătorului fondului că actul contestat este afectat de nulitate, chiar și virtuală, nu are temei legal;

- În ceea ce privește art. 90 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 și art. 92 alin. (6) din același act normativ, aprecierile instanței de fond sunt total nefondate, aplicabilitatea acestor din urmă dispoziții legale fiind discutabilă în condițiile în care intimata-reclamantă exercita o funcție de ales local, iar categoria acestora este expres vizată de dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 fără nicio excepție.

În calitatea de consilier general în cadrul Consiliului General al Municipiului București, intimata s-a aflat în stare de incompatibilitate deoarece soțul acesteia, în calitate de administrator al SC B. SRL, a încheiat contractele din 24 decembrie 2009 și din 29 noiembrie 2010 cu Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București (aflată în subordinea C.G.M.B.), încălcând astfel art. 90 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003.

Potrivit art. 91 alin. (1) teza I din același act normativ starea de incompatibilitatea intervine numai după validarea mandatului, iar conform dispozițiilor art. 92 alin. (2) din Legea nr. 161/2003 „Consilierii locali și consilierii județeni care au contracte încheiate cu încălcarea art. 90 au obligația ca, în termen de 60 de zile la intrarea în vigoare a prezentei legi, să renunțe la contractele încheiate”, astfel că intimata avea obligația legală ca după validarea în funcția de consilier general să se supună regimului juridic al incompatibilității impuse acestei funcții și să renunțe la contractele de prestări servicii încheiate cu nerespectarea art. 90 din Legea nr. 161/2003.

În aceste condiții nu sunt aplicabile dispozițiile art. 92 alin. (6) din Legea nr. 161/2003, cum în mod nelegal apreciază instanța de fond.

Nu prezintă relevanță în contextul legal expus faptul că cele două contracte amintite mai sus sunt contracte cu executare uno ictu, încetând imediat după executarea prestației, cu mult înainte de data întocmirii raportului de evaluare, deoarece din perspectiva textului de lege care reglementează starea de incompatibilitate, aceste contracte au fost încheiate și derulate în perioada exercitării mandatului de consilier general în cadrul C.G.M.B., intimata-reclamantă fiind validată în funcția de consilier general la data de 19 iunie 2008 prin hotărârea C.G.M.B. nr. 283.

Conchide recurenta că toate cele arătate impun admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației formulate împotriva raportului de evaluare din 15 iunie 2012 al Agenției Naționale de Integritate.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând menținerea ca legală și temeinică a hotărârii recurate și subliniind că în mod argumentat s-a constatat că reclamanta nu se află în starea de incompatibilitate. Se apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 92 alin. (6) din Legea nr. 161/2003 întrucât s-a făcut dovada că încălcarea dispozițiilor art. 90 din lege a încetat.

Examinând cauza prin prisma obiectului ei, a normelor legale aplicabile, a criticilor și apărărilor formulate, a probatoriului administrat, Înalta Curte reține incidența dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., astfel că va admite recursul și va casa sentința atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru cele ce vor fi punctate în continuare.

Prin raportul de evaluare din 24 octombrie 2011 întocmit de Agenția Națională de Integritate s-a concluzionat că reclamanta A. - validată în funcția de consilier general în cadrul Consiliului General al Municipiului București la data de 19 iunie 2008 prin hotărârea nr. 283 - se află în stare de incompatibilitate, încălcând prevederile art. 90 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, întrucât soțul său - C. -, în calitate de administrator al SC B. SRL, a încheiat contractele din 24 decembrie 2009 și din 29 noiembrie 2010 cu Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București (regie autonomă aflată în subordinea C.G.M.B.).

Învestită cu contestația formulată de persoana evaluată împotriva raportului întocmit de A.N.I. la data de 24 octombrie 2011, curtea de apel a conchis că se impune anularea actului administrativ în discuție, motivându-și această soluție pe două aspecte principale și anume pe nerespectarea dispozițiilor art. 21 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative care stabilește că raportul de evaluare trebuie să cuprinsă „punctul de vedere al persoanei supuse evaluării” și pe incidența în cauză a prevederilor art. 92 alin. (6) din Legea nr. 161/2003.

Abordarea judecătorului fondului este greșită, în dezacord cu situația de fapt conturată de probatoriul administrat și cu normele legale.

Așa cum se poate observa din actele dosarului, în raportul de evaluare analizat, la pct. II „Punctul de vedere al persoanei evaluate” sunt redate etapele parcurse potrivit Legii nr. 176/2010, arătându-se că prin adresa din 09 septembrie 2011 A. a depus la dosarul de evaluare un punct de vedere potrivit căruia a considerat că nu se află în stare de incompatibilitate în sensul art. 90 din Legea nr. 161/2003 întrucât nu a cumulat 2 funcții și nu a avut nicio legătură cu încredințarea contractului, precizând totodată că nici soțului său nu-i sunt aplicabile dispozițiile alin. (1) al art. 90 din Legea nr. 161/2003.

Legiuitorul nu reglementează în detaliu modul în care se redă în cuprinsul raportului de evaluare punctul de vedere al persoanei supuse evaluării, la pct. b) al alin. (3) al art. 21 din Legea nr. 176/2010 stipulându-se că raportul trebuie să cuprindă „punctul de vedere al persoanei supuse evaluării, dacă acesta a fost exprimat”.

În speță, punctul de vedere al persoanei evaluate a fost exprimat, așa cum s-a arătat mai înainte, fiind parte componentă a acestui act administrativ.

În mod eronat, prima instanță a apreciat că neredarea punctului de vedere în integralitatea lui este de natură a aduce o vătămare reclamantei, cu atât mai mult cu cât nu sunt identificate/specificate aspectele pretins a fi esențiale care au fost omise a fi redate în raport. De altfel, la pct. II din raport se regăsesc argumentele cu care persoana evaluată înțelege să combată constatările A.N.I., atât în privința sa, cât și în privința soțului ei.

Nu rezultă, așadar, în ce constă vătămarea persoanei evaluate și cu atât mai mult care este temeiul legal în baza căruia este atrasă nulitatea raportului de evaluare.

În privința dispozițiilor art. 92 alin. (6) din Legea nr. 161/2003, de asemenea s-a apreciat eronat că acestea sunt incidente în cauză deoarece așa cum se stipulează în alin. (2) al art. 92 „Consilierii locali și consilierii județeni care au contracte individuale cu încălcarea art. 90 au obligația ca, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să renunțe la contractele individuale încheiate […]”.

Textul legal precitat vizează în mod evident cu totul altă ipoteză decât cea în care se află intimata-reclamantă, în condițiile în care nu este vorba de o renunțare la contract, așa cum obligatoriu prevede legea, iar împrejurarea invocată în sensul că deja contractele au fost executate nu poate fi asimilată unei renunțări la contracte.

Se observă că, în contextul considerentelor sentinței, practic instanța nu a analizat fondul cauzei, nu a verificat dacă starea de incompatibilitate există sau nu, soluția pronunțată fiind fundamentată pe argumentele străine de obiectul cauzei.

Față de toate acestea și pentru a nu fi privat părțile de un grad de jurisdicție, cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe în vederea cercetării fondului pricinii din perspectiva art. 90 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 161/2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 3872 din 04 decembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2015.