ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3866/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 09 iulie 2012, reclamantul M.Ș. a chemat în judecată pe pârâta A.N.I., formulând contestație împotriva Raportului de evaluare din 15 iunie 2012 întocmit în Dosarul nr. 92368/A/II din 30 decembrie 2010 al A.N.I, prin care a solicitat în principal, admiterea excepției nulității absolute a raportului de evaluare și anularea raportului sub acest motiv; în subsidiar, în cazul în care se va trece peste excepția nulității absolute, anularea raportului de evaluare ca netemeinic și nelegal.

În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că motivul de nulitate absolută al raportului de evaluare îl constituie nerespectarea prevederilor art. 21 alin. (2), raportat la dispozițiile art. 20 alin. (5) coroborat cu art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010. În speță, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, deoarece raportul de evaluare a fost încheiat de către inspectorul de integritate pe baza unor informații nepublice, în lipsa confirmării de primire a informării și invitării sale pentru a-și spune punctul de vedere asupra cercetării și în lipsa unei noi proceduri de informare și invitare, fiind lovit de nulitate absolută. A susținut reclamantul că interesele sale au fost prejudiciate grav prin nerespectarea procedurii prevăzute de lege.

2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 6828 din 29 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.Ș., în contradictoriu cu pârâta A.N.I., a anulat raportul de evaluare din 15 iunie 2012 și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 1.012,30 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a constatat că reclamantul a fost cercetat în Dosarul nr. 92368/A/II din 30 decembrie 2010 al A.N.I., care s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că reclamantul, în calitate de consilier județean și vicepreședinte al Consiliului Județean Ialomița nu a respectat dispozițiile legale privind depunerea și completarea declarațiilor de avere și interese.

Ulterior, la această lucrare a fost conexat Dosarul nr. 14623/A//II/1303/2012 pentru nerespectarea regimului juridic al conflictelor de interese și al incompatibilităților, precum și pentru nerespectarea dispozițiilor legale privind depunerea declarațiilor de avere și interese. Reclamantul a fost informat, inițial, prin adresa din 25 ianuarie 2011, respectiv din 23 aprilie 2012, asupra faptului că nu ar fi respectat dispozițiile legale referitoare la regimul incompatibilităților și conflictului de interese, respectiv pe cele privind depunerea și completarea declarațiilor de avere si interese.

Ulterior, acesta nu a primit corespondența de la A.N.I, până la comunicarea raportului de evaluare referitor la conflictul de interese, comunicare ce a sosit în data de 20 iunie 2012. Curtea a observat că, în raportul de evaluare contestat, la fila 2 și 10 din dosar, se face vorbire despre faptul că reclamantul a fost informat și invitat, în conformitate cu art. 20 din Legea nr. 176/2010, cu adresa din 23 aprilie 2012, însă adresa a fost returnată la 10 mai 2012 cu mențiunea "expirat termenul de păstrare", această mențiune fiind făcută de către lucrătorul poștal în situația în care destinatarul nu a fost găsit la domiciliu și nici nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru ridicare. Față de aspectele reținute, instanța a constatat că raportul de evaluare din 15 iunie 2012 este nelegal, întrucât a fost întocmit cu nerespectarea art. 21 alin. (2), raportat la dispozițiile art. 20 alin. (5) coroborat cu art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010.

Din cuprinsul raportului de evaluare, nu rezultă că procedura de informare și invitare ar fi fost reluată, în lipsa confirmării de primire a primei adrese de informare și invitare. Cum efectuarea unei noi proceduri era obligatorie, conform legii, întrucât nu intervenise confirmarea de primire a primei proceduri, instanța a apreciat că întocmirea raportului de evaluare este nulă absolut. Curtea a înlăturat susținerea pârâtei, în sensul că reclamantul are domiciliul la adresa unde i s-a făcut comunicarea și nu poate invoca în susținerea intereselor sale propria incorectitudine, cu motivarea că prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, impun în mod imperativ reluarea procedurii de comunicare.

În aprecierea instanței, în speță, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, deoarece activitatea reclamantului de evaluare era începută; nu fusese informat si invitat să își spună punctul de vedere conform legii; actul încheiat de inspectorul de integritate (raportul de evaluare) a avut la baza date sau informații care nu sunt publice, respectiv: datele de identificare privitoare la reclamant, soția sa, copiii aflați in întreținere, părinții, frații, socrii si cumnații săi, solicitate D.E.P.A.B.D.; datele referitoare la starea civila, solicitate Primăriilor sectorului 1 și 6 București. Prin urmare, raportul de evaluare contestat fiind un act încheiat de inspectorul de integritate utilizând date și informații nepublice, în lipsa confirmării de primire a informării și invitării sale spre a-și spune punctul de vedere asupra cercetării și în lipsa unei noi proceduri de informare și invitare, este lovit de nulitate absolută.

Interesele reclamantului au fost prejudiciate grav prin nerespectarea procedurii prevăzute de lege. Curtea a arătat că legiuitorul a dat o importanță deosebită acestei proceduri, prin faptul că a distins între modalitatea de informare și invitare a persoanei cercetate, pe de o parte, și modalitatea de comunicare a raportului de evaluare, pe de altă parte. Dacă referitor la comunicarea raportului se precizează numai faptul că acesta se comunică în 5 zile de la finalizare persoanei cercetate, (art. 21 alin. (4)) fără a se preciza o anumită formă a comunicării, în ceea ce privește informarea și invitarea, se specifică în mod expres că această adresă trebuie comunicată recomandat, cu confirmare de primire, iar în cazul în care aceasta confirmare lipsește, se efectuează o nouă procedură.

Față de reținerea nulității raportului de evaluare a reclamantului, instanța nu a mai procedat la analiza susținerile cu privire la fondul acestuia. 3. Calea de atac exercitată de pârâta A.N.I. Împotriva sentinței nr. 6828 din 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta A.N.I., susținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului se arată că instanța de fond, în pronunțarea sentinței recurate a interpretat greșit actul juridic dedus judecății schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Direcția pentru E.P.A.B.D. din cadrul M.A.I.

a comunicat Agenției prin adresa din 2011 faptul că reclamantul are domiciliul în Slobozia, județul Ialomița, adresă de domiciliu la care i-a fost comunicată întreaga corespondență adresele din 25 ianuarie 2011; din 14 martie 2012; din 23 aprilie 2012. Însă doar ultima adresă, cea din 23 aprilie 2012 a fost returnată Agenției cu mențiunea „expirat termen de păstrare”. Faptul de a nu fi ridicat corespondența de la oficiul poștal a fost opțiunea reclamantului și conturează culpa ce îi revine exclusiv. Or, în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovadă că a fost împiedicat să intre în posesia corespondenței dintr-un motiv obiectiv mai presus de voința sa, refuzul de ridicare a corespondenței nu poate fi invocat drept viciu de legalitate al procedurii de comunicare.

Mențiunea agentului poștal „expirat termen păstrare” constituie dovada clară a trimiterii actului. În ceea ce privește fondul cauzei, recurenta arată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, întrucât în perioada 25 iunie 2008 - 13 martie 2012 reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate. 4. Apărările intimatului M.Ș. Prin întâmpinarea formulată la data de 10 octombrie 2014 intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului răspunzând punctual criticilor recurentei. Arată intimatul că recurenta a invocat culpa sa pentru neridicarea corespondenței, iar aceasta a făcut dovada trimiterii actului.

În realitate, însă, critica invocată prin cererea de chemare în judecată se referă la nerespectarea dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 care stipulează că în lipsa confirmării de primire prevăzută la alin. (1), art. 21, inspectorul de integritate poate întocmi raportul de evaluare numai după îndeplinirea unei noi proceduri de comunicare. Prin urmare, fără a avea relevanță motivul neprimirii primei corespondențe, A.N.I. era obligată de lege să îndeplinească o nouă procedură de comunicare a informării și invitației, înainte de întocmirea raportului, ceea ce nu a făcut. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, precum și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Intimatul-reclamant a supus controlului de legalitate Raportul de evaluare din 15 iunie 2012 întocmit de A.N.I. prin care s-au identificat elemente în sensul existenței unei stări de incompatibilitate conform prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 și art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, întrucât în perioada 25 iunie 2008 - 13 martie 2012 acesta, prin intermediul soției S.A.M., ambii deținând calitatea de asociat și respectiv asociat și administrator la SC S.A.M. G.P.L. SRL și SC P.C. SRL, a încheiat un număr de 7 contracte comerciale de prestări servicii și furnizare produse în valoare totală de 91.190,8 lei, cu instituțiile din subordinea Consiliului Județean Ialomița (Muzeul N.A.

și SC D.P. SA Ialomița). Din cuprinsul raportului de evaluare rezultă că reclamantul a fost informat cu privire la nerespectarea dispozițiilor legale privind depunerea și completarea declarațiilor de avere și interese prin adresa din 25 ianuarie 2014, confirmând primirea la data de 2 februarie 2011 (fila 44 dosar). La data de 16 martie 2012, cu adresa din 2012 a fost informat referitor la nerespectarea regimului juridic al conflictelor de interese și incompatibilităților (fila 40 dosar). Ulterior, în conformitate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 176/2010, reclamantul a fost informat și invitat cu adresa din 23 aprilie 2012 (fila 135 dosar) pentru a depune un punct de vedere și probe sau informații pentru lămurirea aspectelor reținute, referitoare la indiciile privind încălcarea regimului juridic al conflictelor de interese reglementat de dispozițiile art. 46 din Legea nr. 215/2001.

Adresa sus-menționată a fost însă returnată la data de 10 mai 2012, cu mențiunea „expirat termenul de păstrare” (fila 136 dosar), întrucât destinatarul nu a fost găsit la domiciliu și nici nu s-a prezentat la oficiul poștal pentru ridicarea corespondenței. Într-o astfel de situație, a lipsei confirmării de primire, dispozițiile legale incidente cauzei - art. 21 alin. (2) rap. la art. 20 alin. (5) și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, obligau autoritatea pârâtă, respectiv inspectorul de integritate să procedeze la îndeplinirea unei noi proceduri de comunicare, în caz contrar, actele întocmite de aceasta (pe baza datelor sau informațiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activității de evaluare, fără ca persoana să fie informată potrivit dispozițiilor legale), sunt lovite de nulitate absolută.

Așa cum rezultă din cuprinsul raportului de evaluare, procedura de informare și invitare nu a fost reluată în lipsa confirmării de primire a primei adrese de informare și invitare. De altfel, reclamanta-pârâtă nu susține că ar fi reluat procedura de invitare, arătând că a comunicat adresa din 23 aprilie 2012 la domiciliul reclamantului, acestuia revenindu-i culpa pentru faptul că nu a ridicat corespondența, mențiunea agentului poștal „expirat termen de păstrare” constituind dovada clară a trimiterii actului. Înalta Curte reține că dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 sunt explicate în sensul că „În lipsa confirmării de primire prevăzută la alin. (1), inspectorul de integritate poate întocmi raportul de evaluare după îndeplinirea unei noi proceduri de comunicare”, astfel că apărările pârâtei ce vizează atitudinea incorectă a reclamantului care nu s-a prezentat să ridice corespondența, sunt lipsite de relevanță sub acest aspect.

În această situație, inspectorul de integritate avea obligația să procedeze la o nouă comunicare prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Neprocedând în acest mod, sancțiunea ca intervine este cea prevăzută de dispozițiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, respectiv nulitatea absolută a actelor întocmite de inspectorul de integritate pe baza actelor și informațiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice și juridice, după începerea activității de evaluare, fără ca persoana să fie invitată și informată. Înalta Curte nu poate reține nici critica invocată ce vizează faptul că reclamantul nu a făcut dovada că s-a aflat în imposibilitate de a intra în posesia corespondenței dintr-un motiv obiectiv, mai presus de voința sa, întrucât atitudinea culpabilă nu poate constitui temei de anulare a raportului de evaluare.

Pe de o parte, pentru că dispozițiile legale sunt foarte clare în sensul în care, într-o astfel de ipoteză, inspectorul de integritate este cel obligat să efectueze o nouă procedură de comunicare, iar pe de altă parte, pentru că reclamantului, în calitate de persoană cercetată, nu îi revin astfel de obligații. În aceste condiții, așa cum corect a reținut judecătorul fondului, raportul de evaluare întocmit în cauză este lovit de nulitate, astfel că Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.N.I. împotriva sentinței nr. 6828 din 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2014.