ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1395/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1395/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul P.P. a solicitat, în
contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, anularea actului de
constatare emis la data de 27 iulie 2009, prin care s-a constatat că
reclamantul nu respectă regimul juridic al incompatibilităților, deoarece
deține funcția publică de director la Casa de Cultură G.I., instituție aflată
în subordinea Consiliului Local al orașului Tg. Frumos, concomitent cu calitatea
de consilier local în cadrul Consiliului Local al orașului Tg. Frumos,
aflându-se în stare de incompatibilitate începând cu data de 20 iunie 2008 și
până în prezent.
Hotărârea primei
instanțe
La data de 21 iunie
2010, Curtea de Apel Iași a pronunțat sentința nr. 170/2010 prin care a admis
acțiunea promovată de reclamant și a anulat actul de constatare din 27 iulie 2009
emis de Agenția Națională de Integritate.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că pârâta a efectuat verificări și a întocmit actul
de constatare din 27 iulie 2009 în temeiul textelor de lege declarate neconstituționale
prin Decizia Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în M.
Of. nr. 294/05.05.2010.
Astfel, prin decizia sus-menționată
s-a constatat neconstituționalitatea Capitolului I - Dispoziții generale - din Legea
nr. 144/2007 ce reglementează competența Agenției Naționale de Integritate de a
efectua și întocmi acte de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor
de interese și a incompatibilităților.
Recursul pârâtei Agenția
Națională de Integritate
Împotriva sentinței a
declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate
și netemeinicie.
Astfel, pârâta a arătat
că instanța a reținut în mod eronat lipsa capacității de folosință a instituției,
ignorând faptul că, în cauză, dispozițiile Deciziei nr. 415/2010 a Curții Constituționale
nu produc efecte, întrucât procedura de verificare s-a derulat anterior publicării
hotărârii, iar actul de constatare a fost emis înainte de data când această decizie
a devenit obligatorie.
Apărările formulate
de reclamant
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant
a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de fond s-a
pronunțat la data de 21 februarie 2010, după 45 de zile de la data publicării deciziei
Curții Constituționale dispozițiile fiind obligatorii și opozabile erga omnes.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Analizând actele și lucrările
dosarului în raport de motivele invocate și de modificările legislative intervenite
după pronunțarea sentinței, Înalta Curte va constata că recursul este fondat, urmând
a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare
la aceeași instanță.
Argumente de fapt și
de drept relevante
Astfel, prin Legea
nr. 176/2010, instituția reclamantă își menține competența de evaluare a averii
și de sesizare a autorităților competente, în vederea realizării scopului activității
agenției, de asigurare a integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor
publice și de prevenire a corupției instituționale.
La capitolul „Dispoziții
tranzitorii și finale” al Legii nr. 176/2010 se prevede în art. 34 că verificările
aflate în curs de desfășurare la agenție la data intrării în vigoare a actului normativ
continuă potrivit procedurii prevăzute de acesta, și, de asemenea, că se mențin
probele administrate și actele procesuale efectuate anterior la instanțe și organe
de urmărire penală.
Temeiul legal al soluției
adoptate în recurs
În raport de cele expuse
mai sus, Înalta Curte va admite recursul, în temeiul art. 20 alin. (3) teza finală
din Legea nr. 554/2004 va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la
aceeași instanță pentru a analiza fondul cererii de anulare a actului de constatare
din 27 iulie 2009 în condițiile art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 18 din
Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 170 din 21
iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată
și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 9 martie 2011.