ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1395/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamantul P.P. a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Națională de Integritate, anularea actului de constatare emis la data de 27 iulie 2009, prin care s-a constatat că reclamantul nu respectă regimul juridic al incompatibilităților, deoarece deține funcția publică de director la Casa de Cultură G.I., instituție aflată în subordinea Consiliului Local al orașului Tg. Frumos, concomitent cu calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local al orașului Tg. Frumos, aflându-se în stare de incompatibilitate începând cu data de 20 iunie 2008 și până în prezent.

2. Hotărârea primei instanțe La data de 21 iunie 2010, Curtea de Apel Iași a pronunțat sentința nr. 170/2010 prin care a admis acțiunea promovată de reclamant și a anulat actul de constatare din 27 iulie 2009 emis de Agenția Națională de Integritate. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâta a efectuat verificări și a întocmit actul de constatare din 27 iulie 2009 în temeiul textelor de lege declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în M. Of. nr. 294/05.05.2010. Astfel, prin decizia sus-menționată s-a constatat neconstituționalitatea Capitolului I - Dispoziții generale - din Legea nr. 144/2007 ce reglementează competența Agenției Naționale de Integritate de a efectua și întocmi acte de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese și a incompatibilităților.

3. Recursul pârâtei Agenția Națională de Integritate Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pârâta a arătat că instanța a reținut în mod eronat lipsa capacității de folosință a instituției, ignorând faptul că, în cauză, dispozițiile Deciziei nr. 415/2010 a Curții Constituționale nu produc efecte, întrucât procedura de verificare s-a derulat anterior publicării hotărârii, iar actul de constatare a fost emis înainte de data când această decizie a devenit obligatorie. 4. Apărările formulate de reclamant Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța de fond s-a pronunțat la data de 21 februarie 2010, după 45 de zile de la data publicării deciziei Curții Constituționale dispozițiile fiind obligatorii și opozabile erga omnes.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de modificările legislative intervenite după pronunțarea sentinței, Înalta Curte va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Astfel, prin Legea nr. 176/2010, instituția reclamantă își menține competența de evaluare a averii și de sesizare a autorităților competente, în vederea realizării scopului activității agenției, de asigurare a integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și de prevenire a corupției instituționale.

La capitolul „Dispoziții tranzitorii și finale” al Legii nr. 176/2010 se prevede în art. 34 că verificările aflate în curs de desfășurare la agenție la data intrării în vigoare a actului normativ continuă potrivit procedurii prevăzute de acesta, și, de asemenea, că se mențin probele administrate și actele procesuale efectuate anterior la instanțe și organe de urmărire penală. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În raport de cele expuse mai sus, Înalta Curte va admite recursul, în temeiul art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004 va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a analiza fondul cererii de anulare a actului de constatare din 27 iulie 2009 în condițiile art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 18 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 170 din 21 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2011.