ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4907/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Buzău la data de 20 iunie 2012, reclamantul R.V.M. a chemat în

judecată pârâții U. "S.H." și Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului, solicitând obligarea acestora la recunoașterea

studiilor și pe cale de consecință, avizarea tipăririi formularelor tipizate

constând în diploma de licență și a suplimentului la diploma de licență,

eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diploma de licență, iar în

situația în care nu dețin formularele tipizate, să facă demersurile necesare în

vederea obținerii avizului de tipărire a tipizatelor actelor solicitate de

reclamant.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a susținut că este absolvent al Facultății de

Sociologie-Psihologie din cadrul Universității "S.H.", promoția 2009,

susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009 și obținând

la evaluarea cunoștințelor fundamentale și de specialitate media 10. După dobândirea

titlului de licențiat în psihologie i-a fost eliberată adeverința din 13 iulie

2010, care însă este valabilă până la eliberarea diplomei de licență și, față

de această situație, a solicitat eliberarea diplomei de licență ca urmare a

susținerii examenului de licență, însă nu i-a fost emisă, întrucât aducerea la

îndeplinire a solicitărilor sale depindea și de aprobarea tipăririi

formularelor, aprobare pe care trebuia să o dea Ministerul Educației,

Cercetării și Sportului. Ulterior, a formulat cerere și către acest pârât în

vederea obținerii aprobării tipăririi formularelor tipizate, constând în

diplome de licență și suplimente la diplomele de licență, însă fără rezultat.

instanțe aflate în conflict

Prin Sentința nr.

2149/2012 din 13 septembrie 2012, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială

invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe

reclamantul R.V.M., în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, reținând că, potrivit art. 10 alin. (1)

teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu

modificările și completările ulterioare, litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de

secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică specială nu se prevede altfel, iar potrivit dispozițiilor art. 3

pct. 1 C. proc. civ., curțile de apel judecă, în primă instanță, procesele și

cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și

instituțiile centrale, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului fiind autoritate publică constituită la nivel central.

de-a doua instanțe aflate în conflict

Prin Sentința nr. 403

din 12 noiembrie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă de

contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a

instanței, invocată din oficiu și în baza art. 158 C. proc. civ., a declinat

competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Buzău, a

constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul spre

soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Curtea de apel a reținut că U.S.H. este o instituție de

învățământ superior ce este asimilată unei autorități publice locale, întrucât

nu are competențe și atribuții stabilite prin lege cu aplicabilitate la nivel

național, iar în raport de calitatea de instituție locală, competența materială

a soluționării cauzei se stabilește conform art. 2 alin. (1) lit. d) C. proc.

civ. și art. 10 teza I din Legea nr. 554/2004, reclamantul având posibilitatea

să aleagă din punct de vedere teritorial instanța de la domiciliul lui sau de

la sediul instituției pârâte, conform art. 10 alin. (3) din legea

contenciosului administrativ.

competență

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și

art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență

și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Buzău, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce

vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 1 alin.

(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată,

"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori

într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate

adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea

actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea

pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și

public".

Așa cum s-a arătat

anterior, obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ îl

reprezintă, în principal, obligarea unei instituții de învățământ superior să

elibereze diploma de licență și a suplimentelor obținute în urma susținerii

examenului de licență din sesiune iulie 2009 de către reclamantul R.V.M..

Pârâta

U."S.H." din București este o autoritate publică, în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) teza întâi din Legea nr. 554/2004.

U."S.H."

din București a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de

învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică,

parte a sistemului național de învățământ.

Totodată, potrivit

art. 1 din H.G. nr. 81/2010, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu

personalitate juridică în subordinea Guvernului și are rol de sinteză și

coordonare în aplicarea strategiei și Programului de guvernare în domeniul

educației, învățământului, cercetării științifice, dezvoltării tehnologice,

tineretului și sportului.

Faptul că

instituțiile de învățământ superior, fie ele de stat sau particulare, au

autonomie universitară, în condițiile stabilite prin Legea nr. 84/1995 (act

normativ în vigoare la momentul finalizării ciclului de pregătire urmat de

reclamant) nu justifică plasarea acestora în vârful ierarhiei organizatorice a

sistemului național de învățământ. Conform dispozițiilor legii respective,

autonomia universitară se manifestă prin relația directă a rectorului

instituției de învățământ superior cu Ministerul Educației care, printre

altele, avea competența de a confirma prin ordin actul de alegere a rectorului

și de a-l suspenda din funcție.

Aceste prerogative

legale revin unui organ central al administrației publice, astfel că unitatea

de învățământ superior se situează la un nivel inferior Ministerului Educației.

În acest context,

trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 116 din Constituție, ministerele

sunt în subordinea Guvernului, iar în sfera organelor de specialitate nu pot fi

cuprinse decât autoritățile administrative autonome, care se află doar sub

controlul general al Parlamentului.

În speță,

U."S.H." din București nu poate fi considerată autoritate

administrativă autonomă, întrucât actele administrative pe care le emite sunt

consecința unei delegări de competențe, iar nu a învestirii sale cu dreptul de

a lucra în regim de putere publică, la nivelul întregului sistem național de

învățământ.

În mod evident,

U."S.H." din București este o autoritate publică descentralizată din

punct de vedere teritorial.

În alți termeni,

U."S.H." din București nu îndeplinește cerințele impuse de legiuitor

pentru a fi calificată drept organ al autorității publice centrale, cu atât mai

mult cu cât niciun act normativ nu conține o asemenea dispoziție cu privire la

universitatea pârâtă.

Ca atare, o astfel de

universitate nu poate fi încadrată decât în categoria unei autorități publice

locale.

Față de argumentele

expuse, Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 10

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care instituie, pentru determinarea instanței

competente material, două criterii, și anume: (i) rangului autorității care

emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul

organelor administrației publice; (ii) criteriul valoric.

În cauza de față,

este aplicabil primul criteriu enunțat, astfel că, raportat la rangul local al

autorității publice pârâte - U."S.H." din București - competența de

soluționare a litigiului revine tribunalului.

Conform art. 10 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, modificată, reclamantul se poate adresa instanței

de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a

optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului nu se mai poate invoca

excepția necompetenței teritoriale.

În prezenta cauză,

reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul său, astfel că nu se mai

poate pune în discuție competența teritorială a instanței în soluționarea

cauzei.

De asemenea, se

cuvine a observa dispozițiile art. 17 C. proc. civ., în temeiul cărora cererile

accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea

principală.

Or, în litigiul de

față, capătul de cerere formulat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului este accesoriu celui principal

și va fi soluționat de către instanța competentă să soluționeze cererea

principală.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Buzău, secția

de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul R.V.M., în contradictoriu cu

pârâții U. S.H. și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,

în favoarea Tribunalului Buzău, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 aprilie 2013.

Procesat de GGC - CL