ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5911/2013

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului

Maramureș, secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 4050/100/2012,

reclamanții B.L.G.I.T., B.G.I., B.V.M., C.I.V., C.I.I., F.I.I., M.A.I., O.V.S.I.,

O.A.I.F.M., P.G.A., P.V.A., P.I.F., P.G.N.F., P.S.I., P.V.I.I., S.S.I.A., S.I.M.I.,

T.I.V.L.Z., T.D.V.M.M., U.V.I., V.I.A.R. au chemat în judecată pe pârâții Universitatea

S.H. și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului solicitând

obligarea pârâtei Universitatea S.H. să le elibereze diplomele de licență și a pârâtului

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea

formularelor tipizate în acest sens.

În motivare, reclamanții

au arătat, în esență, că sunt absolvenți ai facultății de sociologie-psihologie

din cadrul Universității S.H., însă aceasta, refuză eliberarea diplomei de licență,

deoarece pârâtul Ministerul Educației nu aprobă tipărirea formularelor tipizate.

În drept, reclamanții

au invocat dispozițiile art. 361 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, art. 60 alin.

(1) și (3) din Legea nr. 84/1995, art. 1, art. 2, art. 10 și art. 24 din Legea

nr. 554/2004, art. 15 alin. (2) Constituția României, art. 112 și art. 274 C. proc.

civ.

La data de 17

octombrie 2012 pârâtul Ministerul Educației a depus întâmpinare prin care, pe cale

de excepție invocă lipsa calității procesuale active a reclamanților referitor la

capătul de cerere privind obligarea sa la aprobarea tipăririi formularelor tipizate,

iar pe fond solicită respingerea acțiunii ca nefondată.

La termenul din data de

17 octombrie 2012, instanța a invocat din oficiu excepția de necompetență materială

a Tribunalului Maramureș.

Prin sentința civilă

nr. 7045 din 14 noiembrie 2012, Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului

și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.

Pentru a pronunța această

soluție, tribunalul a reținut, în esență, faptul că Ministerul Educației Naționale

este o autoritatea publică centrală, iar Universitatea S.H. este un organism la

nivel central, activitatea acesteia fiind una la nivel național și nu local.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios administrativ și

fiscal, sub nr. 24/33/2013.

Prin sentința civilă

nr. 90 din 31 ianuarie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă de contencios

administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Maramureș, constatând ivit conflictul negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

a reținut următoarele:

Obiectul acțiunii formulate

de reclamanții este reprezentat de obligarea pârâtei Universitatea S.H. la eliberarea

diplomei de licență și a suplimentelor la diploma de licență cu privire la care

arată că pârâta refuză nelegal eliberarea deși sunt absolvenți ai facultăților pârâtei,

iar eliberarea actelor solicitate decurge din activitatea sa.

De asemenea, accesoriu

acestui petit se solicită de către reclamanți obligarea Ministerului Cercetării,

Tineretului și Sportului la efectuarea demersurilor necesare în vederea eliberării

diplomelor de licență, la emiterea aprobărilor legale și la punerea la dispoziția

pârâtei Universitatea S.H. a formularelor tip imprimate pe hârtia specială și înseriate,

în vederea emiterii de către aceasta a diplomelor de licență și a suplimentelor

de diplomă.

Astfel, Curtea de Apel

Cluj a apreciat ca petitul principal al acțiunii în funcție de care se stabilește

și competența materială este primul capăt de cerere.

Celelalte capete de cerere

sunt petite accesorii care intră în competența materială de soluționare a instanței

competente să soluționeze petitul principal conform art. 17 C. proc. civ aplicabil

și în această materie conform art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Caracterul accesoriu al

acestor petite rezultă din împrejurarea că așa cum s-a arătat mai sus sunt concepute

pentru a asigura conditiile necesare eliberarii propriu-zise a diplomei de licenta

și au așadar ca premisa obligația pârâtei Universitatea S.H. de a elibera actele

solicitate de către reclamanți. Or, în măsura în care această obligație nu subzistă

nu pot exista nici obligatiile pretinse în aceste petite și similar daca obligația

din capătul principal de cerere subzistă pot subzista și aceste obligații.

Din cuprinsul cererii

rezultă că prin primul capăt de cerere reclamanții au înțeles să conteste în instanța

de contencios administrativ refuzul nejustificat al pârâtei Universitatea S.H. de

a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim al acestuia

respectiv acela de a i se elibera diploma de licență și suplimentele la această

diplomă.

A apreciat curtea de apel

că față de obiectul principal al cererii introductive se pune problema stabilirii

competenței materiale prin prisma evaluării primului criteriu prevăzut de art. 10

din Legea nr. 554/2004, respectiv poziționarea autorității publice emitente în sistemul

administrației publice.

Universitatea S.H. București

este o instituție de învățământ superior care este autorizată să presteze un serviciu

public în regim de putere publică sens în care este asimilată noțiunii de autoritate

publică așa cum rezultă din art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Problema este de a stabili

daca Universitatea S.H. București este o persoană juridică ce poate fi asimilată

unei autorități centrale. Curtea a considerat că deși în aparență s-ar putea reține

că aceasta având sediul în București ar părea că este o autoritate centrală aceasta

nu are o structură, o organizare și o competență teritorială similară cu o autoritate

a administrației publice centrale de stat respectiv o competență care s-ar putea

exercita pe intreg teritoriul țării. Așa fiind, Curtea a reținut că în speță nu

sunt incidente prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ sau art. 10 din Legea nr.

554/2004 care reglementează competența curților de apel doar pentru litigiile de

contencios vizând actele autorităților și instituțiilor centrale sau cele privind

creanțe fiscale contestate mai mari de 500.000 RON prezentul litigiu fiind de competența

instantei de drept comun în materie de contencios administrativ respectiv de competență

materială a tribunalului.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Maramureș, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a se pronunța astfel,

Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Înalta Curte a constatat

că obiectul prezentului litigiu de contencios administrativ se referă, în principal,

la obligarea unei instituții de învățământ superior, respectiv Universitatea S.H.,

la eliberarea diplomei de licență, către reclamanți, absolvenți a unui examen de

licență.

Pârâta Universitatea S.H.

poate fi încadrată în noțiunea de autoritate publică, în sensul art. 2 alin.

(1) lit. b) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, care include în această definiție

orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează

în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Universitatea „S.H.” din

București a fost înființată prin Legea nr. 443/2002, ca instituție de învățământ

superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului

național de învățământ.

În mod evident, Universitatea

„S.H.” din București este o autoritate publică descentralizată din punct de vedere

teritorial, neîndeplinind cerințele impuse de legiuitor pentru a fi calificată drept

organ al autorității publice centrale. De altfel, niciun act normativ nu conține

o asemenea reglementare pentru pârâta aflată în litigiu.

Ca atare, o astfel de

universitate nu poate fi încadrată decât în ipoteza unei autorități publice locale.

În speța de față, sunt

incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, care

menționează următoarele: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până

la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale,

iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluționează în fond

de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin

lege organică nu se prevede altfel.”

Pentru stabilirea competenței

materiale, acest articol instituie două criterii: cel al rangului autorității care

emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecății, în sistemul organelor

administrației publice, respectiv criteriul valoric.

În cauza de față, este

aplicabil primul criteriu enunțat anterior, iar, având în vedere rangul instituției

pârâte, de autoritate publică locală, tribunalul este competent să soluționeze acest

litigiu.

Capătul de cerere privind

obligarea Ministerului Educației Naționle la efectuarea demersurilor necesare în

vederea eliberării diplomelor de licență este un capăt accesoriu care intră în competența

materială de soluționare a instanței competente să soluționeze capătul principal

de cerere conform art. 17 C. proc. civ. aplicabil și în această materie conform

art. 28 din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competența materială de soluționare

în primă instanță a cauzei revine Tribunalului Maramureș, secția contencios administrativ

și fiscal, soluționând conflictul negativ de competență în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantii B.L.G.I.T., B.G.I., B.V.M., C.I.V.,

C.I.I., F.I.I., M.A.I., O.V.S.I., O.A.I.F.M., P.G.A., P.V.A., P.I.F., P.G.N.F.,

P.S.I., P.V.I.I., S.S.I.A., S.I.M.I., T.I.V.L.Z., T.D.V.M.M., U.V.I., V.I.A.R. în

contradictoriu cu pârâții Universitatea S.H. și Ministerul Educației Naționale (fost

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului), în favoarea Tribunalului

Maramureș, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 iunie

2013.