ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6664/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6664/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

cererii dedusejildecuții

Prin cererea înregistrată pe

rolul Curții de Apel lași sub nr. 650/45/2012 reclamanții P.D., M. (C.) E.,

S.I.Ț. (N.) L.D., O. (O.) N., L.R.A., G.C., C. (C.) G.) A.F.I., T. (A.) R., C.

(S.), P.A., B. (O.) M.C., M. (I.) C, D.C., T.M.E., A.M. au chemat în judecată

pe pârâții Universitatea S.H. și M.E.C.T.S. solicitând ca prin hotărârea ce se va

pronunța să dispună obligarea pârâtei Universitatea S.H. să le elibereze

diploma de licența și suplimentul la diplomă, și a pârâtului M.E.C.T.S. să

aprobe tipărirea formularelor tipizate.

În motivarea

cererii, reclamanții au arătat că sunt absolvenți ai Facultății de Psihologie,

din cadrul Universității S.H. promoția 2009 și au susținut și promovat examenul

de licență în sesiunea diri iulie 2009. In mod nejustificat pârâta refuză să le

elibereze diplomele de licență prin care să li se recunoască calitatea de

licențiați ai formei de învățământ superior absolvită.

Pârâta

Universitatea S.H. a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a M.E.C.T.S.

Pârâtul M.E.C.T.S.,

a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, iar pe

fond, a solicitat respingerea acțiunii și a cererii de chemare în garanție, ca

neântemeiate.

Hotărârea

instanței de fond.

Prin sentința

nr. 309 din 11 octombrie 2012, Curtea de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:

- a respins

excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților;

- a admis

acțiunea formulată de către reclamanți, în contradictoriu cu pârâții

Universitatea Spiru Haret și M.E.C.T.S.;

- a admis

cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea S.H. în

contradictoriu cu M.E.C.T.S.;

- a obligat pârâta

Universitatea S.H. să elibereze reclamanților actul de studii cu regim special,

denumit "Diplomă de licență" și suplimentul la diploma de licență;

- a obligat

pârâtul M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea, în termen de 30 de zile de la data

rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, a formularului tipizat, constând în

diploma de licență care să asigure realizarea dreptului reclamanților de a li

se elibera documentul oficial de stat cu regim special prin care se confirmă

studiile de învățământ superior efectuate în cadrul Universități S.H. la

Facultatea de Psihologie;

- a respins

cererea de obligare a pârâtelor la plata penalităților de întârziere.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Excepția lipsei

calității procesuale active a reclamanților de a solicita M.E.C.T.S. să aprobe

tipărirea formularelor pentru diploma de licența și suplimentul acestei diplome

este neîntemeiată, deoarece calitatea de absolvenți ai studiilor universitare

le conferă și,dreptul la recunoașterea dobândim acestei calități.

Pe fond, prima

instanță a reținut că reclamanții sunt absolvenți ai Facultății de Psihologie

din cadrul Universității S.H. Brașov, promoția 2009 forma, de învățământ cu,

frecvența redusă și au susținut și promovat examenul de licență în sesiunea

din, iulie 2009, fiindu-i-le eliberate în acest sens, adeverințele individuale,

prin care se atestă că, au "susținut și promovat examenul de

licență", obținând "titlul de licențiat" în specialitatea urmată,

în finalul înscrisului făcăndu-se precizarea că adeverința are termen de

valabilitate până la eliberarea diplomei de licență.

Întrucât reclamanților

nu li s-au eliberat diplomele de licență, prin cererea adresată Universității au

șolicitat șă li se elibereze actul administrativ care atestă absolvirea formei de

învățământ urmate, în perioada anilor 2006 - 2009.

Curtea a

constatat că în raport cu prevederile Legea nr. 443 din 5 iulie 2002, H.G. nr. 676/2007

și Ordinul nrt .3404 din 7 martie 2006, Universitatea S.H. putea să organizeze

formele .ele învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, pentru

.domeniile pentru care era acreditată/autorizată că organizeze cursuri de zi.

Având în

vedere, că Facultatea de Psihologie Pedagogie din Brașov figurează ca fiind

abilitată, să organizeze, forma de, învățământ de zi pe aceste domenii de

studiu de licență, Curtea a constatat că nici după încheierea perioadei de

monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002, nici după emiterea

H.G. nr. 676/2007 și a H.G. nr. 1635/2008, nici după data intrării în vigoare a

O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității, educației, factorii cu

atribuții, de decizie în conducerea sistemului național de educație nu au sesizat

nereguli semnificative în procesul. de organizare și desfășurare a procesului

educational la nivelul universității.

În aceste

condiții elementare și în raport de conduita adoptată de organul de

specialitate al administrației publice centrale, chemat sa organizeze și să conducă

sistemul național de educație, instanța de fond a apreciat că aprobarea de către

Universitatea S.H. a admiterii la forma de învățământ la distanță, pentru

specializarea psihologie că și pentru celelalte specializări acreditate/autorizate

corespunzătoarei formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul

autonomiei universității) garantate prin art. 32 alin. (1) din.

Constituția României și Legea nr: 84/1995 în vigoare la momentul înscrierii

reclamantului la facultate.

Recunoașterea,

prin chiar art. 18 din Ordinul nr. 3404/2006, emis de către ministrul

educației, a posibilității organizării de către universitățile acreditate a

formei de învățământ la distanță pentru domeniile în care acestea erau

autorizate să organizeze cursuri de zi, conferă reclamantelor dreptul de a cere

să li se elibereze Diploma de licență, însoțită de Suplimentul la Diplomă.

Curtea a

apreciat că într-un stat de drept nu se poate accepta ca organul cu rol de conducător

al sistemului de educație să persiste în refuzul de a aproba eliberarea

formularelor tipizate solicitate de Universitatea S.H., doar pentru că nu sunt

prevăzute în nici o H.G. din anul 2002 până în anul 2007, din moment ce art. 8

din Ordinul nr. 3404/2006 leagă posibilitatea organizării acestor forme de

învățământ doar de condiția acreditării cursurilor de zi, în domeniile

respective, și de existența unor departamente specializate în cadrul

universității organizatoare.

Simplul refuz pentru

a putea înlocui lipsa de acțiune și nefinalizarea vreunui demers legal, menit

să constate pretinsa încălcare de către instituția de învățământ superior, organizatoare

a examenului de licență, a regulilor referitoare la organizarea și desfășurarea

procesului educațional, pe parcursul perioadei ce a trecut de la momentul înființării

ei prin lege.

Având însă în

vedere că obligația de eliberare a actului individual de studii din sistemul

național de învățământ superior, care este definit de art. 2 alin. (1) din

Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 al M.E.C.T. ca fiind

"document oficial de stat, cu regim special, care confirmă studii de

învățământ superior efectuate", revine instituției de învățământ superior

acreditate, Curtea a admis atât acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâta

Universitatea S.H. și M.E.C.T.S. cât și cererea de chemare în garanție

formulată de pârâta Universitatea S.H.

atac exercitată.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs, în termenul legal, chematul în garanție M.E.C.T.S.,

în temeiul art. 304 pct. 4 și pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs, recurentul a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu

depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât organizarea și

coordonarea sistemului național de învățământ este atributul exclusiv al M.E.N.

Instanța de

fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care Universitatea S.H. a fost

acreditată și autorizată să funcționeze, structurile și specializările

universitare și nu a ținut cont că actele de studii pot fi eliberate doar

absolvenților care au promovat examenul de licență la o formă de învățământ

acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în

vigoare.

Astfel,

ministerul recurent poate elibera avizul pentru tipărirea unui număr nelimitat

de tipizate a diplomelor de licență, ci doar absolvenților care au urmat o

specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze

provizoriu.

Specializarea

urmată de reclamanți nu a fost niciodată acreditată sau autorizată provizoriu

la forma de învățământ I.D., această nefiind menționată în nicio hotărâre a

guvernului din perioada în care reclamanții au urmat studiile.

intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă

Universitatea S.H. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului

formulat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, indicând practica

instanței supreme în materie.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului.

Examinând cauza

în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent,

precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru

considerentele expuse în continuare.

l. Argumente de

fapt și de drept relevante.

Instanța de

contencios administrativ a fost învestită cu.o acțiune ce vizează refuzul

nejustificat al rezolvării cererilor reclamanților de eliberare a diplomei de

licență și a celorlalte acte de studii, ca urmare a promovării examenului de

licență organizat.de Universitatea S.H., sesiunea iulie 2009.

În mod

.întemeiat, prin sentința atacată a fost admisă cererea de chemare în garanție

.formulată de pârâta Universitatea S.H. București și a fost obligat chematul în

garanție, M.E.C.T.S. să aprobe tipizarea formularelor, de diplomă de licență

pentru reclamanți.

În ceea ce

privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., înalta

Curte apreciază că nu este fondat.

Norma legală

precitată.folosește sintagma „depășirea atribuțiilor puterii

judecătorești", ceea ce,,presupune .intervenția, ;autorității

judecătorești în activitatea puterii executive sau legislative, așa cum rezultă

din dispozițiile legii fundamentale sau din legile.organice.

Or în, nici un

caz nu se; poate susține că prin sentința pronunțată de către judecătorul

fondului s-ar fi produs o intruziune în sfera rezervată celorlalte puteri de

stat, pentru că instanța nu a săvârșit nici un act care intră în atribuțiile

altor organe aparținând puterilor mai sus amintite.

Dimpotrivă;

instanța,a exercitat controlul judecătoresc de legalitate reglementat, de Legea

nr. 554/2004, act normativ care asigură celor vătămați în drepturile prevăzute

de lege sau al intereselelor legitime (protejate de lege) cadrul legal pentru a

obține desființarea actelor administrative, respectiv sancționarea refuzului

nejustificat de a satisface cererea privitoare la un drept.

Nici motivul de

recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu se fondează.

Criticile

privind de analizarea de către primă instanță a hotărârilor de guvern prin care

Universitatea S.H. a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei

universități de a elibera acte de studii și forme de învățământ neacreditate,

nu pot fi reținute, judecătorul cauzei nefiind învestit cu o cerere privind

legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.

Odată ce

instanță de fond a apreciat că cererea reclamanților a fost întemeiată sub

aspectul obligării pârâtei Universitatea S.H. București la eliberarea în

favoarea acestora a diplomelor de licență și a certificatelor de studii, pentru

fiecare specializare pe care au absolvit-o, în mod corect s-a considerat

justificată, pe temeiul prevederilor art. 7 din Regulamentul privind regimul

actelor de studii în sistemul de învățământ aprobat prin Ordinul

M.E.C.Ș.T. nr. 2284/2007, și cererea Universității S.H. București de

obligare a M.E.C.T.S. să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru

reclamanți.

În mod evident,

numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efeciv

punerea în executare a hotărârii recurate in condițiile în care eliberarea de

către pârâta Universitatea S.H. București a diplomelor de licență este

condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către

M.E.C.T.S. în calitate de autoritate ădiriiriistrativă competentă.

Pe de altă

parte se reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în

litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba

tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele

la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 5386

din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29

noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr.

708 din 10 februarie 2012 și nr. 709 din 10 februarie 2012).

De aceea,

soluția din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării

principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare rn

practica C.E.D.O. (a se vedea cauza Bejan c. României).

l. Temeiul

legal al soluției adoptate în recurs

Având în vedere

toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr.

554/2004 și al art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca

nefondat, recursul declarat de M.E.C.T.S. (reorganizat, la data pronunțării

prezentei decizii, ca M.E.N.C.T.S., în temeiul art. 5 din O.U.G. nr. 96/2012).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de M.E.C.T.S. împotriva sentinței 309 din 11 octombrie 2012 a

Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 octombrie 2013.