ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6664/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6664/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.
Circumstanțele cauzei
Obiectul
cererii dedusejildecuții
Prin cererea înregistrată pe
rolul Curții de Apel lași sub nr. 650/45/2012 reclamanții P.D., M. (C.) E.,
S.I.Ț. (N.) L.D., O. (O.) N., L.R.A., G.C., C. (C.) G.) A.F.I., T. (A.) R., C.
(S.), P.A., B. (O.) M.C., M. (I.) C, D.C., T.M.E., A.M. au chemat în judecată
pe pârâții Universitatea S.H. și M.E.C.T.S. solicitând ca prin hotărârea ce se va
pronunța să dispună obligarea pârâtei Universitatea S.H. să le elibereze
diploma de licența și suplimentul la diplomă, și a pârâtului M.E.C.T.S. să
aprobe tipărirea formularelor tipizate.
În motivarea
cererii, reclamanții au arătat că sunt absolvenți ai Facultății de Psihologie,
din cadrul Universității S.H. promoția 2009 și au susținut și promovat examenul
de licență în sesiunea diri iulie 2009. In mod nejustificat pârâta refuză să le
elibereze diplomele de licență prin care să li se recunoască calitatea de
licențiați ai formei de învățământ superior absolvită.
Pârâta
Universitatea S.H. a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a M.E.C.T.S.
Pârâtul M.E.C.T.S.,
a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, iar pe
fond, a solicitat respingerea acțiunii și a cererii de chemare în garanție, ca
neântemeiate.
Hotărârea
instanței de fond.
Prin sentința
nr. 309 din 11 octombrie 2012, Curtea de Apel Iași, secția de contencios
administrativ și fiscal, a hotărât următoarele:
- a respins
excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților;
- a admis
acțiunea formulată de către reclamanți, în contradictoriu cu pârâții
Universitatea Spiru Haret și M.E.C.T.S.;
- a admis
cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea S.H. în
contradictoriu cu M.E.C.T.S.;
- a obligat pârâta
Universitatea S.H. să elibereze reclamanților actul de studii cu regim special,
denumit "Diplomă de licență" și suplimentul la diploma de licență;
- a obligat
pârâtul M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea, în termen de 30 de zile de la data
rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, a formularului tipizat, constând în
diploma de licență care să asigure realizarea dreptului reclamanților de a li
se elibera documentul oficial de stat cu regim special prin care se confirmă
studiile de învățământ superior efectuate în cadrul Universități S.H. la
Facultatea de Psihologie;
- a respins
cererea de obligare a pârâtelor la plata penalităților de întârziere.
Pentru a
pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Excepția lipsei
calității procesuale active a reclamanților de a solicita M.E.C.T.S. să aprobe
tipărirea formularelor pentru diploma de licența și suplimentul acestei diplome
este neîntemeiată, deoarece calitatea de absolvenți ai studiilor universitare
le conferă și,dreptul la recunoașterea dobândim acestei calități.
Pe fond, prima
instanță a reținut că reclamanții sunt absolvenți ai Facultății de Psihologie
din cadrul Universității S.H. Brașov, promoția 2009 forma, de învățământ cu,
frecvența redusă și au susținut și promovat examenul de licență în sesiunea
din, iulie 2009, fiindu-i-le eliberate în acest sens, adeverințele individuale,
prin care se atestă că, au "susținut și promovat examenul de
licență", obținând "titlul de licențiat" în specialitatea urmată,
în finalul înscrisului făcăndu-se precizarea că adeverința are termen de
valabilitate până la eliberarea diplomei de licență.
Întrucât reclamanților
nu li s-au eliberat diplomele de licență, prin cererea adresată Universității au
șolicitat șă li se elibereze actul administrativ care atestă absolvirea formei de
învățământ urmate, în perioada anilor 2006 - 2009.
Curtea a
constatat că în raport cu prevederile Legea nr. 443 din 5 iulie 2002, H.G. nr. 676/2007
și Ordinul nrt .3404 din 7 martie 2006, Universitatea S.H. putea să organizeze
formele .ele învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, pentru
.domeniile pentru care era acreditată/autorizată că organizeze cursuri de zi.
Având în
vedere, că Facultatea de Psihologie Pedagogie din Brașov figurează ca fiind
abilitată, să organizeze, forma de, învățământ de zi pe aceste domenii de
studiu de licență, Curtea a constatat că nici după încheierea perioadei de
monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002, nici după emiterea
H.G. nr. 676/2007 și a H.G. nr. 1635/2008, nici după data intrării în vigoare a
O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității, educației, factorii cu
atribuții, de decizie în conducerea sistemului național de educație nu au sesizat
nereguli semnificative în procesul. de organizare și desfășurare a procesului
educational la nivelul universității.
În aceste
condiții elementare și în raport de conduita adoptată de organul de
specialitate al administrației publice centrale, chemat sa organizeze și să conducă
sistemul național de educație, instanța de fond a apreciat că aprobarea de către
Universitatea S.H. a admiterii la forma de învățământ la distanță, pentru
specializarea psihologie că și pentru celelalte specializări acreditate/autorizate
corespunzătoarei formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul
autonomiei universității) garantate prin art. 32 alin. (1) din.
Constituția României și Legea nr: 84/1995 în vigoare la momentul înscrierii
reclamantului la facultate.
Recunoașterea,
prin chiar art. 18 din Ordinul nr. 3404/2006, emis de către ministrul
educației, a posibilității organizării de către universitățile acreditate a
formei de învățământ la distanță pentru domeniile în care acestea erau
autorizate să organizeze cursuri de zi, conferă reclamantelor dreptul de a cere
să li se elibereze Diploma de licență, însoțită de Suplimentul la Diplomă.
Curtea a
apreciat că într-un stat de drept nu se poate accepta ca organul cu rol de conducător
al sistemului de educație să persiste în refuzul de a aproba eliberarea
formularelor tipizate solicitate de Universitatea S.H., doar pentru că nu sunt
prevăzute în nici o H.G. din anul 2002 până în anul 2007, din moment ce art. 8
din Ordinul nr. 3404/2006 leagă posibilitatea organizării acestor forme de
învățământ doar de condiția acreditării cursurilor de zi, în domeniile
respective, și de existența unor departamente specializate în cadrul
universității organizatoare.
Simplul refuz pentru
a putea înlocui lipsa de acțiune și nefinalizarea vreunui demers legal, menit
să constate pretinsa încălcare de către instituția de învățământ superior, organizatoare
a examenului de licență, a regulilor referitoare la organizarea și desfășurarea
procesului educațional, pe parcursul perioadei ce a trecut de la momentul înființării
ei prin lege.
Având însă în
vedere că obligația de eliberare a actului individual de studii din sistemul
național de învățământ superior, care este definit de art. 2 alin. (1) din
Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 al M.E.C.T. ca fiind
"document oficial de stat, cu regim special, care confirmă studii de
învățământ superior efectuate", revine instituției de învățământ superior
acreditate, Curtea a admis atât acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâta
Universitatea S.H. și M.E.C.T.S. cât și cererea de chemare în garanție
formulată de pârâta Universitatea S.H.
Calea de
atac exercitată.
Împotriva acestei
sentințe a formulat recurs, în termenul legal, chematul în garanție M.E.C.T.S.,
în temeiul art. 304 pct. 4 și pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea
motivelor de recurs, recurentul a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu
depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât organizarea și
coordonarea sistemului național de învățământ este atributul exclusiv al M.E.N.
Instanța de
fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care Universitatea S.H. a fost
acreditată și autorizată să funcționeze, structurile și specializările
universitare și nu a ținut cont că actele de studii pot fi eliberate doar
absolvenților care au promovat examenul de licență la o formă de învățământ
acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în
vigoare.
Astfel,
ministerul recurent poate elibera avizul pentru tipărirea unui număr nelimitat
de tipizate a diplomelor de licență, ci doar absolvenților care au urmat o
specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze
provizoriu.
Specializarea
urmată de reclamanți nu a fost niciodată acreditată sau autorizată provizoriu
la forma de învățământ I.D., această nefiind menționată în nicio hotărâre a
guvernului din perioada în care reclamanții au urmat studiile.
Apărările
intimatei-pârâte
Intimata-pârâtă
Universitatea S.H. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului
formulat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, indicând practica
instanței supreme în materie.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului.
Examinând cauza
în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent,
precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C.
proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru
considerentele expuse în continuare.
l. Argumente de
fapt și de drept relevante.
Instanța de
contencios administrativ a fost învestită cu.o acțiune ce vizează refuzul
nejustificat al rezolvării cererilor reclamanților de eliberare a diplomei de
licență și a celorlalte acte de studii, ca urmare a promovării examenului de
licență organizat.de Universitatea S.H., sesiunea iulie 2009.
În mod
.întemeiat, prin sentința atacată a fost admisă cererea de chemare în garanție
.formulată de pârâta Universitatea S.H. București și a fost obligat chematul în
garanție, M.E.C.T.S. să aprobe tipizarea formularelor, de diplomă de licență
pentru reclamanți.
În ceea ce
privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., înalta
Curte apreciază că nu este fondat.
Norma legală
precitată.folosește sintagma „depășirea atribuțiilor puterii
judecătorești", ceea ce,,presupune .intervenția, ;autorității
judecătorești în activitatea puterii executive sau legislative, așa cum rezultă
din dispozițiile legii fundamentale sau din legile.organice.
Or în, nici un
caz nu se; poate susține că prin sentința pronunțată de către judecătorul
fondului s-ar fi produs o intruziune în sfera rezervată celorlalte puteri de
stat, pentru că instanța nu a săvârșit nici un act care intră în atribuțiile
altor organe aparținând puterilor mai sus amintite.
Dimpotrivă;
instanța,a exercitat controlul judecătoresc de legalitate reglementat, de Legea
nr. 554/2004, act normativ care asigură celor vătămați în drepturile prevăzute
de lege sau al intereselelor legitime (protejate de lege) cadrul legal pentru a
obține desființarea actelor administrative, respectiv sancționarea refuzului
nejustificat de a satisface cererea privitoare la un drept.
Nici motivul de
recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu se fondează.
Criticile
privind de analizarea de către primă instanță a hotărârilor de guvern prin care
Universitatea S.H. a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei
universități de a elibera acte de studii și forme de învățământ neacreditate,
nu pot fi reținute, judecătorul cauzei nefiind învestit cu o cerere privind
legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.
Odată ce
instanță de fond a apreciat că cererea reclamanților a fost întemeiată sub
aspectul obligării pârâtei Universitatea S.H. București la eliberarea în
favoarea acestora a diplomelor de licență și a certificatelor de studii, pentru
fiecare specializare pe care au absolvit-o, în mod corect s-a considerat
justificată, pe temeiul prevederilor art. 7 din Regulamentul privind regimul
actelor de studii în sistemul de învățământ aprobat prin Ordinul
M.E.C.Ș.T. nr. 2284/2007, și cererea Universității S.H. București de
obligare a M.E.C.T.S. să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru
reclamanți.
În mod evident,
numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efeciv
punerea în executare a hotărârii recurate in condițiile în care eliberarea de
către pârâta Universitatea S.H. București a diplomelor de licență este
condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către
M.E.C.T.S. în calitate de autoritate ădiriiriistrativă competentă.
Pe de altă
parte se reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți
de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în
litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba
tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele
la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 5386
din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29
noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr.
708 din 10 februarie 2012 și nr. 709 din 10 februarie 2012).
De aceea,
soluția din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării
principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare rn
practica C.E.D.O. (a se vedea cauza Bejan c. României).
l. Temeiul
legal al soluției adoptate în recurs
Având în vedere
toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr.
554/2004 și al art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca
nefondat, recursul declarat de M.E.C.T.S. (reorganizat, la data pronunțării
prezentei decizii, ca M.E.N.C.T.S., în temeiul art. 5 din O.U.G. nr. 96/2012).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de M.E.C.T.S. împotriva sentinței 309 din 11 octombrie 2012 a
Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 11 octombrie 2013.