ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6664/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 11. Obiectul cererii dedusejildecuții Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel lași sub nr. 650/45/2012 reclamanții P.D., M. (C.) E., S.I.Ț. (N.) L.D., O. (O.) N., L.R.A., G.C., C. (C.) G.) A.F.I., T. (A.) R., C. (S.), P.A., B. (O.) M.C., M. (I.) C, D.C., T.M.E., A.M. au chemat în judecată pe pârâții Universitatea S.H. și M.E.C.T.S. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtei Universitatea S.H. să le elibereze diploma de licența și suplimentul la diplomă, și a pârâtului M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor tipizate. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că sunt absolvenți ai Facultății de Psihologie, din cadrul Universității S.H.

promoția 2009 și au susținut și promovat examenul de licență în sesiunea diri iulie 2009. In mod nejustificat pârâta refuză să le elibereze diplomele de licență prin care să li se recunoască calitatea de licențiați ai formei de învățământ superior absolvită. Pârâta Universitatea S.H. a formulat întâmpinare și cerere de chemare în garanție a M.E.C.T.S. Pârâtul M.E.C.T.S., a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii și a cererii de chemare în garanție, ca neântemeiate. Hotărârea instanței de fond.

Prin sentința nr. 309 din 11 octombrie 2012, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a hotărât următoarele: - a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților; - a admis acțiunea formulată de către reclamanți, în contradictoriu cu pârâții Universitatea Spiru Haret și M.E.C.T.S.; - a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea S.H. în contradictoriu cu M.E.C.T.S.; - a obligat pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamanților actul de studii cu regim special, denumit "Diplomă de licență" și suplimentul la diploma de licență; - a obligat pârâtul M.E.C.T.S.

să aprobe tipărirea, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, a formularului tipizat, constând în diploma de licență care să asigure realizarea dreptului reclamanților de a li se elibera documentul oficial de stat cu regim special prin care se confirmă studiile de învățământ superior efectuate în cadrul Universități S.H. la Facultatea de Psihologie; - a respins cererea de obligare a pârâtelor la plata penalităților de întârziere. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților de a solicita M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor pentru diploma de licența și suplimentul acestei diplome este neîntemeiată, deoarece calitatea de absolvenți ai studiilor universitare le conferă și,dreptul la recunoașterea dobândim acestei calități.

Pe fond, prima instanță a reținut că reclamanții sunt absolvenți ai Facultății de Psihologie din cadrul Universității S.H. Brașov, promoția 2009 forma, de învățământ cu, frecvența redusă și au susținut și promovat examenul de licență în sesiunea din, iulie 2009, fiindu-i-le eliberate în acest sens, adeverințele individuale, prin care se atestă că, au "susținut și promovat examenul de licență", obținând "titlul de licențiat" în specialitatea urmată, în finalul înscrisului făcăndu-se precizarea că adeverința are termen de valabilitate până la eliberarea diplomei de licență. Întrucât reclamanților nu li s-au eliberat diplomele de licență, prin cererea adresată Universității au șolicitat șă li se elibereze actul administrativ care atestă absolvirea formei de învățământ urmate, în perioada anilor 2006 - 2009. Curtea a constatat că în raport cu prevederile Legea nr. 443 din 5 iulie 2002, H.G.

nr. 676/2007 și Ordinul nrt .3404 din 7 martie 2006, Universitatea S.H. putea să organizeze formele .ele învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, pentru .domeniile pentru care era acreditată/autorizată că organizeze cursuri de zi. Având în vedere, că Facultatea de Psihologie Pedagogie din Brașov figurează ca fiind abilitată, să organizeze, forma de, învățământ de zi pe aceste domenii de studiu de licență, Curtea a constatat că nici după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002, nici după emiterea H.G. nr. 676/2007 și a H.G. nr. 1635/2008, nici după data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calității, educației, factorii cu atribuții, de decizie în conducerea sistemului național de educație nu au sesizat nereguli semnificative în procesul.

de organizare și desfășurare a procesului educational la nivelul universității. În aceste condiții elementare și în raport de conduita adoptată de organul de specialitate al administrației publice centrale, chemat sa organizeze și să conducă sistemul național de educație, instanța de fond a apreciat că aprobarea de către Universitatea S.H. a admiterii la forma de învățământ la distanță, pentru specializarea psihologie că și pentru celelalte specializări acreditate/autorizate corespunzătoarei formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universității) garantate prin art. 32 alin. (1) din. Constituția României și Legea nr: 84/1995 în vigoare la momentul înscrierii reclamantului la facultate.

Recunoașterea, prin chiar art. 18 din Ordinul nr. 3404/2006, emis de către ministrul educației, a posibilității organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanță pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, conferă reclamantelor dreptul de a cere să li se elibereze Diploma de licență, însoțită de Suplimentul la Diplomă. Curtea a apreciat că într-un stat de drept nu se poate accepta ca organul cu rol de conducător al sistemului de educație să persiste în refuzul de a aproba eliberarea formularelor tipizate solicitate de Universitatea S.H., doar pentru că nu sunt prevăzute în nici o H.G. din anul 2002 până în anul 2007, din moment ce art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006 leagă posibilitatea organizării acestor forme de învățământ doar de condiția acreditării cursurilor de zi, în domeniile respective, și de existența unor departamente specializate în cadrul universității organizatoare.

Simplul refuz pentru a putea înlocui lipsa de acțiune și nefinalizarea vreunui demers legal, menit să constate pretinsa încălcare de către instituția de învățământ superior, organizatoare a examenului de licență, a regulilor referitoare la organizarea și desfășurarea procesului educațional, pe parcursul perioadei ce a trecut de la momentul înființării ei prin lege. Având însă în vedere că obligația de eliberare a actului individual de studii din sistemul național de învățământ superior, care este definit de art. 2 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 al M.E.C.T. ca fiind "document oficial de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate", revine instituției de învățământ superior acreditate, Curtea a admis atât acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H.

și M.E.C.T.S. cât și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea S.H. 3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termenul legal, chematul în garanție M.E.C.T.S., în temeiul art. 304 pct. 4 și pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ este atributul exclusiv al M.E.N. Instanța de fond nu a analizat hotărârile de guvern prin care Universitatea S.H. a fost acreditată și autorizată să funcționeze, structurile și specializările universitare și nu a ținut cont că actele de studii pot fi eliberate doar absolvenților care au promovat examenul de licență la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare.

Astfel, ministerul recurent poate elibera avizul pentru tipărirea unui număr nelimitat de tipizate a diplomelor de licență, ci doar absolvenților care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu. Specializarea urmată de reclamanți nu a fost niciodată acreditată sau autorizată provizoriu la forma de învățământ I.D., această nefiind menționată în nicio hotărâre a guvernului din perioada în care reclamanții au urmat studiile. 2. Apărările intimatei-pârâte Intimata-pârâtă Universitatea S.H. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond, indicând practica instanței supreme în materie.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare. l. Argumente de fapt și de drept relevante. Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu.o acțiune ce vizează refuzul nejustificat al rezolvării cererilor reclamanților de eliberare a diplomei de licență și a celorlalte acte de studii, ca urmare a promovării examenului de licență organizat.de Universitatea S.H., sesiunea iulie 2009. În mod .întemeiat, prin sentința atacată a fost admisă cererea de chemare în garanție .formulată de pârâta Universitatea S.H.

București și a fost obligat chematul în garanție, M.E.C.T.S. să aprobe tipizarea formularelor, de diplomă de licență pentru reclamanți. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., înalta Curte apreciază că nu este fondat. Norma legală precitată.folosește sintagma „depășirea atribuțiilor puterii judecătorești", ceea ce,,presupune .intervenția, ;autorității judecătorești în activitatea puterii executive sau legislative, așa cum rezultă din dispozițiile legii fundamentale sau din legile.organice. Or în, nici un caz nu se; poate susține că prin sentința pronunțată de către judecătorul fondului s-ar fi produs o intruziune în sfera rezervată celorlalte puteri de stat, pentru că instanța nu a săvârșit nici un act care intră în atribuțiile altor organe aparținând puterilor mai sus amintite.

Dimpotrivă; instanța,a exercitat controlul judecătoresc de legalitate reglementat, de Legea nr. 554/2004, act normativ care asigură celor vătămați în drepturile prevăzute de lege sau al intereselelor legitime (protejate de lege) cadrul legal pentru a obține desființarea actelor administrative, respectiv sancționarea refuzului nejustificat de a satisface cererea privitoare la un drept. Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu se fondează. Criticile privind de analizarea de către primă instanță a hotărârilor de guvern prin care Universitatea S.H. a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii și forme de învățământ neacreditate, nu pot fi reținute, judecătorul cauzei nefiind învestit cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.

Odată ce instanță de fond a apreciat că cererea reclamanților a fost întemeiată sub aspectul obligării pârâtei Universitatea S.H. București la eliberarea în favoarea acestora a diplomelor de licență și a certificatelor de studii, pentru fiecare specializare pe care au absolvit-o, în mod corect s-a considerat justificată, pe temeiul prevederilor art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ aprobat prin Ordinul M.E.C.Ș.T. nr. 2284/2007, și cererea Universității S.H. București de obligare a M.E.C.T.S. să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamanți. În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efeciv punerea în executare a hotărârii recurate in condițiile în care eliberarea de către pârâta Universitatea S.H.

București a diplomelor de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M.E.C.T.S. în calitate de autoritate ădiriiriistrativă competentă. Pe de altă parte se reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012 și nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluția din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare rn practica C.E.D.O.

(a se vedea cauza Bejan c. României). l. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de M.E.C.T.S. (reorganizat, la data pronunțării prezentei decizii, ca M.E.N.C.T.S., în temeiul art. 5 din O.U.G. nr. 96/2012).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.E.C.T.S. împotriva sentinței 309 din 11 octombrie 2012 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2013.