ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5096/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5096/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Iași sub nr. 362/45/2012 de reclamanții Ș.(C.) N., G. (C.) P., C. (V.) D.,

P. (M.) M., M. (S.) M., M. (R.) C., R.A., A.E.L., T. (C.) P.D. și P.O. au

chemat în judecată pe pârâții Universitatea S.H. si M.E.C.T.S., solicitând ca

pârâta Universitatea S.H. să elibereze actul de studii cu regim special,

denumit ”Diplomă de licență” si suplimentul la diploma de licența constând în

foaia matricola iar pârâtul M.E.C.T.S. să aprobe tipărirea formularelor

tipizate.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că sunt absolvenți ai specializării Administrație

Publică, Facultatea de Psihologie Pedagogie din Brașov, specializarea pedagogie

și psihologie, Facultatea Sociologie și asistență socială, specializarea

sociologie, Facultatea de Psihologie, specializarea psihologie, învățământ la

distanță, frecvență redusă, din cadrul Universității S.H. promoția 2009 și au

susținut și promovat examenul de licență în sesiunea din iulie 2009.

În mod nejustificat

pârâta refuză să le elibereze actul de studii cu regim special, denumit

”Diplomă de licență”, suplimentul la diploma de licența constând în foaia

matricolă, adeverința de absolvent si certificatul de competeță lingvistică

prin care să li se recunoască calitatea de licențiați ai formei de învățământ

superior absolvită.

Pârâta Universitatea S.H.

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii apreciind ca

si-a îndeplinit obligațiile legale. A formulat si cerere de chemare in garanție

a M.E.C.T.S.

Pârâtul M.E.C.T.S. a

arătat că nu poate fi obligat ministerul de a recunoaște absolvirea acestor

cursuri sau obligat la emiterea unei diplome de licență în orice condiții, ci

doar celor care au urmat o formă de învățământ acreditată sau autorizată să

funcționeze provizoriu la momentul înscrierii în anul I de facultate, ceea ce

nu este cazul reclamanților.

Pârâtul a invocat excepțiile

inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale pasive.

2.Hotărârea Curții de

apel

Curtea de Apel Iași, secția

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 211din 28 iunie 2012 a dispus următoarele:

- a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.E.C.T.S., precum și pe aceea a

inadmisibilității acțiunii invocată de același pârât;

- a admis acțiunea

formulată de reclamanții Ș. (C.) N., G. (C.) P., C. (V.) D., P. (M.) M., M. (S.)

M., M. (R.) C., R.A., A.E.L., T. (C.) P.D., P.O. în contradictoriu cu pârâții

Universitatea S.H. si M.E.C.T.S.;

- a admis cererea de

chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea S.H. în contradictoriu cu

M.E.C.T.S.;

- a obligat pârâta

Universitatea S.H. să elibereze fiecărui reclamant actul de studii cu regim

special, denumit ”Diplomă de licență”, suplimentul la diploma de licența

constând în foaia matricolă;

- a obligat pârâtul M.E.C.T.S.

să aprobe tipărirea, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a

prezentei hotărâri, a formularului tipizat, constând în diploma de licență care

să asigure realizarea dreptului reclamanților de a li se elibera documentul

oficial de stat cu regim special prin care se confirmă studiile de învățământ

superior efectuate în cadrul Universității S.H.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

În ceea ce privește

excepțiile invocate, instanța a constatat că sunt neîntemeiate, întrucât

pârâtul M.E.C.T.S. este autoritatea publică prevăzută de lege abilitată să

elibereze universităților de învățământ formulare de diplome de licență în vederea

înmânării absolvenților.

În ce privește fondul

cauzei, instanța a reținut că reclamanții sunt absolvenți ai specializării

Administrație Publică, Facultatea de Psihologie Pedagogie din Brașov,

specializarea pedagogie și psihologie, Facultatea Sociologie și asistență

socială, specializarea sociologie, Facultatea de Psihologie, specializarea

psihologie, învățământ la distanță, frecvență redusă, din cadrul Universității S.H.

promoția 2009 forma de învățământ cu frecvență redusă și au susținut și

promovat examenul de licență în sesiunea din iulie 2009 eliberându-li-se în

acest sens adeverință individuală, prin care se atestă că a ”susținut și promovat,,examenul

de licența”, obținând ”titlul de licențiat” în specialitatea urmată, în finalul

înscrisului făcându-se precizarea că adeverința are ”termen de valabilitate

până la eliberarea Diplomei de Licență”

Întrucât reclamanților

nu li s-a eliberat diploma de licență, aceștia s-au adresat Universității solicitând

să li se elibereze actul administrativ care să ateste absolvirea formei de

învățământ urmate, în perioada anilor 2006 - 2009.

În

acest context factual, instanța de fond a reținut că Universitatea S.H. se

bucură, conform dispozițiilor Legii nr. 84/1995, în vigoare în perioada în care

reclamanții au urmat cursurile acestei instituții de învățământ superior, de

autonomie universitară, care presupune, printre altele, și dreptul comunității

universitare respective de a-și conduce și de a-și exercita libertățile

academice și de a-și asuma un ansamblu de competențe și obligații, inclusiv

dreptul de a înființa și de a asigura funcționarea facultăților, a colegiilor

și a specializărilor universitare.

Astfel, în aplicarea

dispozițiilor Legii nr. 84/1995, ministrul educației a emis, la data de 7

martie 2006, Ordinul nr. 3404, în cuprinsul căruia se stabilește, la art. 2, că

”Admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe

domenii de studiu de licență, pe baza metodologiilor stabilite de fiecare

universitate”; la art. 8 prevăzându-se că ”Formele de învățământ cu frecvență

redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către

universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și

dispun de departamente specializate”.

În aceste condiții de

reglementare și în raport de conduita adoptată de organul de specialitate al

administrației publice centrale, chemat să organizeze și să conducă sistemul

național de educație, Curtea de apel a apreciat că aprobarea de către

Universitatea S.H. din București a admiterii la forma de învățământ la

distanță, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei

de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare,

garantate prin art. 32 alin. (6) din Constituția României și Legea nr. 84/1995

În acest context,

instanța de fond a apreciat că, atâta timp cât, nici la încheierea perioadei de

monitorizare și nici ulterior acestui moment, Ministerul Educației, în

exercitarea atribuției sale de control și monitorizare a aplicării prevederilor

legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de

învățământ de stat și particulare, nu a reclamat nereguli în procesul de

organizare a admiterii, al funcționarii domeniilor de studiu pentru care s-a

obținut acreditarea sau autorizația de funcționare provizorie, precum și în cel

al susținerii examenului de licență, organul de specialitate al administrației

publice centrale, cu rol de organizator și conducător al sistemului național de

educație, este obligat să recunoască valabilitatea examenului susținut de

reclamantă și să ia măsurile administrative corespunzătoare care să permită

satisfacerea dreptului acesteia de a i se elibera diploma de licență, în

condițiile prevăzute de Regulamentul privind regimul actelor de studii în

sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul nr. 2284 din 28

septembrie 2007; act administrativ cu caracter normativ care limitează

valabilitatea adeverințelor eliberate de universitatea organizatoare a

examenului de licență la maxim 12 luni.

În optica instanței

de fond, într-un stat de drept nu se poate accepta ca organul cu rol de

conducător al sistemului național de educație să persiste în refuzul de a

aproba eliberarea formularelor tipizate solicitate de Universitatea S.H. doar

pentru că nu sunt ”prevăzute în nici o hotărâre de guvern din anul 2002 până în

anul 2007 din moment ce art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006 leagă posibilitatea

organizării acestei forme de învățământ doar de condiția acreditării cursurilor

de zi, în domeniile respective și de existența unor departamente specializate

în cadrul universității organizatoare, simplul refuz neputând înlocui lipsa de

acțiune și nefinalizarea vreunui demers legal, menit a constata pretinsa

încălcare de către instituția de învățământ superior, organizatoare a examenului

de licență, a regulilor referitoare la organizarea și desfășurarea procesului

educațional, pe parcursul perioadei ce a trecut de la momentul înființării ei

prin lege.

De asemenea, instanța

de fond a reținut că în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și

Justiție în considerentele Deciziei nr. 2874 din 1 iunie 2010, unde s-a menționat

că finalizarea cursurilor universitare organizate de Universitatea ”S.H.”

București, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea

examenului de licență și obținerea, în urma acestuia, a unei diplome,

”presupune în fapt recunoașterea formei de învățământ urmată, de către M.E.C.I.”;

menționatul refuz neputând acoperi lipsa de acțiune a instituțiilor publice cu

atribuțiuni în domeniul asigurării calității educației, în condițiile în care O.U.G.

nr. 75/2005 obliga pe furnizorii de educație ca, după obținerea acreditării, să

transmită anual A.R.A.C.I.S. rapoarte anuale de evaluare internă; iar pe

instituția de interes public național menționată să avertizeze pe furnizorul de

educație, atunci când ar fi constatat că nu sunt îndeplinite standardele de

calitate, să procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul

standardelor naționale în vigoare, urmând ca, în cazul în care și al treilea

raport de evaluare externă ar fi fost nefavorabil, M.E. să elaboreze și să

promoveze, după caz, prin ordin, hotărâre a Guvernului sau lege, decizia prin

care încetează definitiv școlarizarea în cadrul respectivului program; demersuri

pe care pârâtul nu dovedește că le-a inițiat și finalizat.

împotriva sentinței

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul M.E.C.T.S.

Recurentul și-a

încadrat motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc.

civ., arătând, în dezvoltarea lor, următoarele:

- instanța de fond nu

a analizat calitatea procesuală activă a reclamanților, în raport cu cererea

privind obligarea Ministerului de a aproba tipărirea formularelor tipizate

constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă, în condițiile în

care, potrivit prevederilor O.U.G. nr. 75/2005, privind asigurarea calității

educației și art. 5 din Ordinul nr. 2284/2007 pentru aprobarea Regulamentului privind

regimul actelor  de studii în sistemul de învățământ superior, procedura de eliberare

a avizelor necesare pentru formularele tipizate implică numai instituțiile de

învățământ superior particulare acreditate, M.E.C.T.S. și SC R. SA – Compania de

Material Didactic;

- nu există un refuz

al Ministerului de a elibera Universității S.H. avizele necesare pentru formularele

tipizate, pentru  că formularele nu pot și eliberate în număr nelimitat, ci în

corelație cu numărul absolvenților care au urmat specializări și forme de

învățământ acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, conform reglementărilor

în vigoare la momentul admiterii;

- conform

prevederilor Legii nr. 84/1995 (Legea învățământului) și ale H.G. nr. 81/2010,

privind organizarea  și funcționarea M.E.C.T.S., acesta nu are atribuții

privind recunoașterea diplomelor și adeverințelor eliberate de o instituție de

învățământ superior care face parte din sistemul național de învățământ;

- instanța de fond nu

a fost sesizată cu o cerere privind recunoașterea actelor de licență, dar cu

toate acestea a constatat că reclamanta a susținut toate examenele în

conformitate cu legislația în vigoare a învățământului și planul de învățământ,

obligând în felul acesta Ministerul să acopere ilegalitatea Universității

respectiv, de a oferta pentru admitere specializări și forme de învățământ care

nu au fost autorizate provizoriu sau acreditate prin hotărâri ale Guvernului;

- în conformitate cu

dispozițiile Legii nr. 88/1993, Legea nr. 84/1995 și O.U.G. nr. 75/2005,

formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă

procedura de evaluare academică;

- în cazul

Universității S.H. din București, specializările/programele de studii de la

forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără

respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.

88/1993 și a O.U.G. nr. 75/2005.

- Universitatea S.H.

avea dreptul să organizeze admitere numai la specializările/ programele

acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu aprobate prin hotărâre de

guvern.

- nimeni nu poate

invoca propria culpă pentru a obține protecția unui drept, iar dacă

Universitatea a avut o conduită pe care acum nu și-o asumă, lipsa de răspundere

și acțiunea în afara cadrului legal nu poate fi imputat altor subiecte de

drept;

- M.E.C.T.S. nu poate

fi obligat să recunoască o diplomă dacă aceasta nu a fost emisă conform

prevederilor legale, respectiv, dacă în urma verificărilor se constată că forma

de învățământ și specializarea urmate nu existau, diplomele de licență fiind

recunoscute fără nicio formalitate dacă au fost emise în condițiile legii.

formulate în cauză

4.1. Prin

întâmpinarea depusă la dosar, Universitatea S.H. a solicitat respingerea

recursului Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,

răspunzând detaliat tuturor criticilor formulate  de acesta.

În esență, intimata-pârâtă

a arătat că nu i se poate imputa  neeliberarea documentelor solicitate de

intimații - reclamanți, existând, dimpotrivă, dovezi privind demersurile

efectuate pentru obținerea  formularelor tipizate necesare. În opinia intimatei-pârâte,

culpa pentru neeliberarea documentelor revine M.E.C.T.S., care nu a dat curs

solicitărilor de aprobare a tipăririi formularelor.

A invocat, de

asemenea, practica în materie a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, anexând deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie

2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011 și nr. 2533/2012.

4.2. Intimații -

reclamanți nu au formulat întâmpinare conform art. 308 alin. (2) C. proc. civ.,

dar au depus la dosar concluzii scrise, prin care au solicitat respingerea

recursului, ca nefondat.

În esență, au arătat că

prin niciunul dintre motivele de recurs nu se contestă dreptul lor de a obține

diploma finală de studii și că instanța de fond a dezlegat în mod temeinic și

legal atât excepțiile invocate în cauză, cât și fondul demersului judiciar.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând cauza prin

prisma motivelor formulate de recurenții - pârâți și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, cu precizarea

că argumentele invocate vor fi grupate și li se va răspunde prin considerente

comune, raportate la finalitatea lor concretă.

și de drept relevante

Cu privire la

nemotivarea  sentinței

În dezvoltarea

motivului prevăzut în art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recurentul - pârât

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a susținut că

instanța de fond nu a analizat calitatea procesuală activă a reclamanților,

raportat la capătul de cerere privind obligarea sa de a aproba tipărirea

formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă.

În realitate, nu se

pune problema nemotivării unei soluții pronunțate de instanță, pentru a fi aplicabil

motivul de recurs invocat de recurentul - pârât, ci a invocării, în recurs, a

excepției de ordine publică a lipsei calității procesuale active a reclamanților,

excepție care va fi analizată în contextul criticilor legate de admisibilitatea

acțiunii și de legalitatea stabilirii cadrului procesual.

Cu privire la

calificarea acțiunii și la cadrul procesual

Instanța de

contencios administrativ a fost învestită cu o acțiune vizând refuzul

nejustificat al rezolvării cererilor reclamanților, de eliberare a diplomei de

licență și a celorlalte acte  de studii, ca urmare apromovării examenului de

licență organizat de Universitatea S.H.

Acest demers,

îndreptat împotriva unui act administrativ asimilat, în temeiul art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004, se încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) teza a

II-a și art. 8 alin. (1) teza a II-a din aceeași lege, astfel că respingerea

excepției inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale nu este

rezultatul interpretării greșite a legii ori a naturii actului juridic dedus

judecății, așa cum susține recurentul M.E.C.T.S.

Dimpotrivă, au fost

interpretate și aplicate corect prevederile Legii contenciosului administrativ,

părțile raportului juridic litigios fiind autoritățile publice care au refuzat

să rezolve sau nu au rezolvat în termen legal cererile reclamanților și

persoana vătămată, în acest mod, într-un drept sau într-un interes legitim.

Este adevărat că

operațiunile de desemnare a unității de specialitate care să tipărească

formularele și de punere a tipizatelor de diplomă la dispoziția Universității

privesc raporturile dintre ministerul de resort și instituțiile de învățământ

superior, dar aceste operațiuni administrative sunt etape ale procedurii la a

cărei finalizare tind reclamații, prin emiterea diplomlor de licență, iar

refuzul efectuării lor produce efecte vătămătoare directe asupra  acestora.

De aceea, instanța de

control judiciar constată că dezlegarea pe care instanța de fond a dat-o

excepției lipsei calității procesuale pasive a M.E.C.T.S. este corectă,

neîncălcând în nici un mod prevederile cadru ale Legii nr. 554/2004 sau normele

cuprinse în Legea nr. 84/1995 și H.G. nr. 81/2009, privind atribuțiile ministerului.

Cu privire la fondul cauzei

Intimații-reclamanți

au absolvit Facultățile de Pedagogie, Sociologie și Psihologie din Brașov ale

Universității S.H. și au promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009,

eliberându-se în acest sens adeverințele de studii, acte care se bucură de

prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și care

nu au fost atacate de M.E.C.T.S. sau de o altă autoritate publică, în

condițiile art. 1 alin. (8) teza fiscală din Legea nr. 554/2004.

În aceste condiții,

după o analiză riguroasă a succesiunii demersurilor efectuate de reclamanți, a

reacției entităților implicate în procedură și a modului în care acestea și-au

îndeplinit atribuțiile, instanța de fond a reținut judicios că Universitatea

avea obligația de a elibera diplomele de licență, potrivit Regulamentului

privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, aprobat

prin Ordinul nr. 2287/2007. Această obligație nu poate fi însă respectată fără

îndeplinirea corelativă a obligației ministerului de a aproba tipărirea

formularelor necesare or, în condițiile în care, așa cum s-a menționat și

anterior, ministerul nu a solicitat anularea adeverințelor de promovare a

examenului de licență, nu pot fi reținute apărările privind legalitatea

organizării examenului de licență de către instituția de învățământ superior și

corelarea numărului de formulare cu numărul de absolvenți ai specializărilor

acreditate, apărări pe care M.E.C.T.S. le-a formulat in abstracto, fără a se

raporta la cazul concret al intimaților - reclamanți.

Cum,

M.E.C.T.S. are obligația legală să aprobe tipărirea formularelor tipizate

pentru toți absolvenții ale căror acte de studii (adeverințe) nu au fost

anulate în instanță, culpa recurentului-pârât este evidentă, care, deși acum

susține că specializările nu erau acreditate, totuși a permis eliberarea diplomelor

de licență pentru anii 2007-2008.

Prin urmare, instanța

de control judiciar constată că obligația impusă Ministerului, de a aproba

tipărirea formularelor, este legală și temeinică.

Pe

de altă parte, se reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal, în litigii de aceeași natură, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a

aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și

suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu,

deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr.

5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9

februarie 2012, nr. 709 din 10 februarie 2012 etc.).

De

aceea, soluția din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării

principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în

practica C.E.D.O. (a se vedea cauza Beian c. României).

al soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.E.C.T.S. împotriva sentinței nr. 211 din 28 iunie 2012 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 noiembrie 2012.