Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.04.2013
casat

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5168/2013

HOTĂRÂRE
25.04.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5168/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cererii de recurs de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată sub nr. 318/45/2012 pe rolul Curții de Apel Iași, reclamanții B.D., B.D., A.M., N.A., A.M., A.D.E., F.V., R.T., R.E., C.C., S.D., R.M., D.M., S.S., C.M., V.M., G.E.D., G.F., E.D., au chemat în judecată Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Universitatea S.H. București pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta Universitatea S.H.

să elibereze actul de studii cu regim special, denumit "diplomă de licență", precum și "suplimentul de diplomă" prin care să se ateste că reclamanții au susținut și promovat examenul de licență în specialitatea urmată de fiecare în parte, respectiv pedagogie, sociologie, psihologie obținând titlul de "licențiat", iar pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate, respectiv "diploma de licență" și "suplimentul de diplomă" în vederea realizării dreptului reclamanților de a li se elibera documentul oficial, cu regim special, prin care să confirme studiile de învățământ superior efectuate în cadrul Universității "S.H." București. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 194 din 14 iunie 2012 a Curții de Apel Iași a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții N.(S.) A., A.M., A.(A.) D.E., F.V., R.T., R.(R.) E., C.C., S.D., R.(C.) M., (...) în contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H.

București, în sensul că a fost obligată pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamanților actul de studii cu regim special denumit "diplomă de licență" și "suplimentul de diplomă", prin care să se ateste că reclamanții au susținut și promovat examenul de licență specialitatea urmată de fiecare în parte. Instanța a respins cererea reclamanților în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea S.H. în contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. A fost obligat Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate, constând în Diplomă de licență și supliment la diplomă, sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 50 RON/zi întârziere, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Au fost respinse excepțiile invocate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a fost respinsă cererea pârâtei Universitatea S.H. privind cheltuielile de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că excepția necompetenței materiale a Curții de Apel invocată în cauză este neîntemeiată, întrucât reclamanții au chemat în judecată, în calitate de pârât, pe Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, instituție de nivel central și, ca atare, potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2003 competența de soluționare a acțiunii în primă instanță aparține Curții de Apel.

Instanța de fond a reținut că în perioada 2006 - 2009 reclamanții au frecventat cursurile Universității S.H., Facultatea de Psihologie și Pedagogie din Brașov, specializarea pedagogie și psihologie, Facultatea de Sociologie și Asistență socială, specializarea sociologie, Facultatea de Psihologie, specializarea psihologie, forma de învățământ la distanță cu frecvență redusă. Studiile au fost finalizate în anul 2009, urmate fiind de susținerea examenului de licență, eliberându-i-se fiecăruia câte o adeverință în acest sens, urmând să fie eliberate și diplomele, eliberare care a fost tergiversată datorită suspiciunilor privind legalitatea examenului de licență. Cu privire la specializarea urmată de fiecare reclamant pentru care instituția de învățământ nu avea autorizare sau acreditare, Curtea a constatat că, așa cum rezultă din comunicatul universității, Universitatea S.H.

are acreditate sau autorizate toate specializările din cadrul facultății sale. Din conținutul dispozițiilor art. 2 al Regulamentului de organizare și funcționare a universității rezultă că "Universitatea S.H. organizează formele de învățământ la distanță și cu frecvență redusă, respectând prevederile din Legea învățământului nr. 84/1995", iar în art. 4 din același regulament este definită noțiunea de "învățământ la distanță", formă de învățământ absolvită și de reclamanții din prezenta cauză. Instanța a constatat că nu sunt aplicabile reclamanților dispozițiile O.G.

nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la alte instituții de învățământ autorizate, întrucât aceștia au susținut examenul de licență, în luna iulie 2009, iar în raport de dispozițiile art. 3 pentru studenții vizați, înmatriculați în anul I perioada 2005 - 2008 nu s-a probat elaborarea unei metodologii aprobată prin ordin, prin care să se clarifice dreptul absolvenților de a-și continua studiile la specializările acreditate. În consecință, Curtea a reținut că în cauza de față reclamanții au urmat cursurile organizate de Universitatea S.H.

la formele de învățământ legal stabilite, li s-au eliberat adeverințele din care rezultă calitatea acestora de licențiați, iar operațiunea de eliberare a diplomelor și a suplimentelor la diplome a fost tergiversată, tocmai datorită imposibilității de a fi obținute în totalitate formulare tipizate, datorită refuzului Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, care a satisfăcut doar în parte solicitările Universității S.H.. Ca atare, cererea reclamanților în raport cu Universitatea S.H. este fondată, dar nu și cu pârâtul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, întrucât reclamanții nu se află în raporturi juridice directe. Instanța a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, formulată de pârâta Universitatea S.H..

Specializarea urmată de reclamanți la forma de învățământ indicată a fost confirmată de MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat eliberarea. Universitatea S.H. s-a conformat condițiilor impuse de Minister, prin adresa nr. 36125 din 25 iunie 2009, în vederea obținerii aprobării pentru formulare tipizate, iar Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a aprobat în totalitate necesarul de formulare solicitate. 3. Cererea de recurs formulată de Ministerul Educației Naționale. Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit instanța a admis cererea de chemare în garanție a MECTS.

A fost prezentată situația de fapt a cauzei, arătându-se faptul că la data înscrierii reclamanților în anul I de studiu, în anul 2006, era în vigoare H.G. nr. 1609/2004, iar din anexa 2 punctul 6 a rezultat că Universitatea S.H. nu avea acreditare sau autorizare provizorie pentru forma de învățământ ID și FR a facultăților menționate. Recurenta a arătat că Universitatea a încălcat cu bună știință legea atunci când a organizat studii la forme de învățământ pentru care nu avea autorizare provizorie sau acreditare, iar Ministerul Educației nu poate fi obligat să aprobe emiterea de diplome pentru activități desfășurate ilegal, deoarece ar însemna confirmarea fraudei organizate de o instituție de învățământ superior.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., constatând incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competenta soluționare la Tribunalul Iași, ca instanță de fond, pentru considerentele ce urmează. În conformitate cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea Universității pârâte la eliberarea diplomei de licență. În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale. Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc.

fisc., în raport de două criterii și, anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora. Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește un act emis de o autoritate publică, care este asimilată unei autorități locale, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul. Pentru aceste considerente, văzând că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă material, în temeiul art. 312 - 313 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Iași.

D E C I D E Admite recursul formulat de Ministerul Educației Naționale împotriva Sentinței nr. 194 din 14 iunie 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2013. Procesat de GGC - AM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-05-23
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5388/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, reclamanții B. (C.) D.M., F. (P.) V., B.D.D., G. (M.) C., M.
ÎCCJ 2014-01-30
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 427/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. 797 din 19 septembrie 2012 reclamanții au chemat în judecată pe Ministerul Educației, Cerce
ÎCCJ 2013-01-24
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 329/2013
ți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate. A mai arătat
ÎCCJ 2012-11-29
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5096/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. 362/45/2012 de reclamanții Ș.(C.) N., G. (C.)
ÎCCJ 2014-03-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1052/2014
ținut calitatea pârâtului Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de autoritate publică centrală. La rândul său, prin sentința civilă nr. 231 din 26 iunie 2012, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și f
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă