ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5168/2013

Asupra cererii de recurs de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin

cererea înregistrată sub nr. 318/45/2012 pe rolul Curții de Apel Iași,

reclamanții B.D., B.D., A.M., N.A., A.M., A.D.E., F.V., R.T., R.E., C.C., S.D.,

R.M., D.M., S.S., C.M., V.M., G.E.D., G.F., E.D., au chemat în judecată

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Universitatea

S.H. București pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată

pârâta Universitatea S.H. să elibereze actul de studii cu regim special,

denumit "diplomă de licență", precum și "suplimentul de

diplomă" prin care să se ateste că reclamanții au susținut și promovat

examenul de licență în specialitatea urmată de fiecare în parte, respectiv

pedagogie, sociologie, psihologie obținând titlul de "licențiat", iar

pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe

tipărirea formularelor tipizate, respectiv "diploma de licență" și

"suplimentul de diplomă" în vederea realizării dreptului

reclamanților de a li se elibera documentul oficial, cu regim special, prin

care să confirme studiile de învățământ superior efectuate în cadrul

Universității "S.H." București.

Prin Sentința nr. 194 din 14 iunie 2012 a

Curții de Apel Iași a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții N.(S.) A.,

A.M., A.(A.) D.E., F.V., R.T., R.(R.) E., C.C., S.D., R.(C.) M., (...) în

contradictoriu cu pârâta Universitatea S.H. București, în sensul că a fost

obligată pârâta Universitatea S.H. să elibereze reclamanților actul de studii

cu regim special denumit "diplomă de licență" și "suplimentul de

diplomă", prin care să se ateste că reclamanții au susținut și promovat

examenul de licență specialitatea urmată de fiecare în parte.

Instanța a respins cererea reclamanților în

contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului și a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta

Universitatea S.H. în contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării,

Tineretului și Sportului.

A fost obligat Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor tipizate,

constând în Diplomă de licență și supliment la diplomă, sub sancțiunea

prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 50 RON/zi

întârziere, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Au fost respinse excepțiile invocate de

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a fost respinsă

cererea pârâtei Universitatea S.H. privind cheltuielile de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța

a reținut că excepția necompetenței materiale a Curții de Apel invocată în

cauză este neîntemeiată, întrucât reclamanții au chemat în judecată, în

calitate de pârât, pe Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului, instituție de nivel central și, ca atare, potrivit dispozițiilor

Legii nr. 554/2003 competența de soluționare a acțiunii în primă instanță

aparține Curții de Apel.

Instanța de fond a reținut că în perioada

2006 - 2009 reclamanții au frecventat cursurile Universității S.H., Facultatea

de Psihologie și Pedagogie din Brașov, specializarea pedagogie și psihologie,

Facultatea de Sociologie și Asistență socială, specializarea sociologie,

Facultatea de Psihologie, specializarea psihologie, forma de învățământ la

distanță cu frecvență redusă.

Studiile au fost finalizate în anul 2009,

urmate fiind de susținerea examenului de licență, eliberându-i-se fiecăruia

câte o adeverință în acest sens, urmând să fie eliberate și diplomele,

eliberare care a fost tergiversată datorită suspiciunilor privind legalitatea

examenului de licență.

Cu privire la specializarea urmată de fiecare

reclamant pentru care instituția de învățământ nu avea autorizare sau

acreditare, Curtea a constatat că, așa cum rezultă din comunicatul

universității, Universitatea S.H. are acreditate sau autorizate toate

specializările din cadrul facultății sale.

Din conținutul dispozițiilor art. 2 al

Regulamentului de organizare și funcționare a universității rezultă că

"Universitatea S.H. organizează formele de învățământ la distanță și cu

frecvență redusă, respectând prevederile din Legea învățământului nr.

84/1995", iar în art. 4 din același regulament este definită noțiunea de

"învățământ la distanță", formă de învățământ absolvită și de

reclamanții din prezenta cauză.

Instanța a constatat că nu sunt aplicabile

reclamanților dispozițiile O.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților

înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a

continua studiile la alte instituții de învățământ autorizate, întrucât aceștia

au susținut examenul de licență, în luna iulie 2009, iar în raport de

dispozițiile art. 3 pentru studenții vizați, înmatriculați în anul I perioada

2005 - 2008 nu s-a probat elaborarea unei metodologii aprobată prin ordin, prin

care să se clarifice dreptul absolvenților de a-și continua studiile la

specializările acreditate.

În consecință, Curtea a reținut că în cauza

de față reclamanții au urmat cursurile organizate de Universitatea S.H. la

formele de învățământ legal stabilite, li s-au eliberat adeverințele din care

rezultă calitatea acestora de licențiați, iar operațiunea de eliberare a

diplomelor și a suplimentelor la diplome a fost tergiversată, tocmai datorită

imposibilității de a fi obținute în totalitate formulare tipizate, datorită

refuzului Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, care a

satisfăcut doar în parte solicitările Universității S.H..

Ca atare, cererea reclamanților în raport cu

Universitatea S.H. este fondată, dar nu și cu pârâtul Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului, întrucât reclamanții nu se află în

raporturi juridice directe. Instanța a admis cererea de chemare în garanție a

Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, formulată de

pârâta Universitatea S.H..

Specializarea urmată de reclamanți la forma

de învățământ indicată a fost confirmată de MECTS prin emiterea formularelor cu

sigla acestui minister până în anul 2009, dată de la care s-a refuzat

eliberarea.

Universitatea S.H. s-a conformat condițiilor

impuse de Minister, prin adresa nr. 36125 din 25 iunie 2009, în vederea

obținerii aprobării pentru formulare tipizate, iar Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului nu a aprobat în totalitate necesarul de

formulare solicitate.

Educației Naționale.

Recurentul a criticat hotărârea instanței de

fond ca nelegală și netemeinică, arătând că în mod greșit instanța a admis

cererea de chemare în garanție a MECTS. A fost prezentată situația de fapt a

cauzei, arătându-se faptul că la data înscrierii reclamanților în anul I de

studiu, în anul 2006, era în vigoare H.G. nr. 1609/2004, iar din anexa 2

punctul 6 a rezultat că Universitatea S.H. nu avea acreditare sau autorizare provizorie

pentru forma de învățământ ID și FR a facultăților menționate.

Recurenta a arătat că Universitatea a

încălcat cu bună știință legea atunci când a organizat studii la forme de

învățământ pentru care nu avea autorizare provizorie sau acreditare, iar

Ministerul Educației nu poate fi obligat să aprobe emiterea de diplome pentru

activități desfășurate ilegal, deoarece ar însemna confirmarea fraudei

organizate de o instituție de învățământ superior.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și

Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție în

temeiul art. 304

1

C. proc. civ., analizând cu prioritate motivul de

recurs de ordine publică, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., constatând

incidența în cauză a dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. va admite

recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competenta

soluționare la Tribunalul Iași, ca instanță de fond, pentru considerentele ce

urmează.

În conformitate cu dispozițiile art. 306

alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate și din

oficiu de instanța de recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 3 C.

proc. civ. modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea

s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte a

constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă obligarea

Universității pârâte la eliberarea diplomei de licență.

În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin.

(1) teza I-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele

care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele

administrativ-fiscale.

Înalta Curte a reținut că Legea

contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a

cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două

criterii și, anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul

și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere obiectul cauzei de față, care

privește un act emis de o autoritate publică, care este asimilată unei

autorități locale, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv

în raport de criteriul locului ocupat de organul care a emis ori încheiat

actul.

Pentru aceste considerente, văzând că

hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă

material, în temeiul art. 312 - 313 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte va

admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre competentă

soluționare Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul

Educației Naționale împotriva Sentinței nr. 194 din 14 iunie 2012 a Curții de

Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza

spre competentă soluționare la Tribunalul Iași, secția contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

aprilie 2013.

Procesat de GGC - AM