ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3427/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.I.V., fostă J., a chemat în judecată pe pârâta Universitatea "S.H." București, solicitând obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței. De asemenea, reclamanta a chemat în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând obligarea acestuia să aprobe tipizarea formularului de diplomă de licență în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea plății de 2.000 RON penalități pe zi de întârziere și obligarea la recunoașterea diplomelor de licență.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 2006 - 2009 a urmat cursurile Facultății de Marketing și Afaceri Economice Internaționale din cadrul Universității S.H. București, specializarea Afaceri Internaționale. A mai arătat că, după susținerea examenului de licență în sesiunea iunie 2009 și a promovării examenului i s-a eliberat Adeverința din 4 iulie 2009 cu un termen de valabilitate de 12 luni, după împlinirea căruia a solicitat eliberarea diplomei de licență, la care pârâta era obligată conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007.

La data de 1 august 2012, pârâta a formulat cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând obligarea acestuia la aprobarea tipăririi formularelor tipizate, constând în Diploma de Licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă sub sancțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 500 RON/zi de întârziere, începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. În motivarea cererii de chemare în garanție, pârâta a arătat că a fost înființată prin Legea nr. 443 din 5 iulie 2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin H.G.

nr. 693/2003 și H.G. nr. 676/2007 au fost acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domeniile de licență: drept, sociologie, psihologie, management, științe ale educației, matematică, informatică și altele. În aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, Ministerul Educației a emis la data de 7 martie 2006 Ordinul nr. 3404, în cuprinsul căruia se stabilește că admiterea în învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studii de licență, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate", iar la art. 8 se prevede că formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământul la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective, și dispun de departamente specializate." Specializarea urmată de reclamantă la forma de învățământ a fost confirmată de M.E.C.T.S.

prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister până în anul 2009, data de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an. Universitatea S.H. s-a conformat cu promptitudine și întocmai condițiilor impuse de minister, prin Adresa nr. 36125 din 25 iunie 2009, în vederea obținerii aprobării pentru tipizarea de formulare tipizate. Prin adresele formulate de pârâtă, a anexat necesarul pentru anul 2009, oferind autorității decidente M.E.C.T.S., toate informațiile cerute prin adresa sus-menționată, în care impun tuturor instituțiilor de învățământ de stat și particulare să atașeze la cererile lor "și situațiile centralizatoare semnate și ștampilate pe fiecare pagină și incluse și în format electronic pe CD, la Direcția Generală de Învățământ Superior." M.E.C.T.S.

nu a aprobat în totalitate necesarul de formulare solicitate de Universitatea S.H. Prin urmare, chematul în garanție M.E.C.T.S., în baza atribuțiilor legale care îi revin, trebuia să o avertizeze ca furnizor de educație, dacă ar fi constatat că nu sunt îndeplinite standardele de calitate, să procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca în cazul în care și al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, Ministerul Educației trebuia să elaboreze și să promoveze, după caz, prin hotărâre de Guvern sau lege, decizia prin care încetează definitiv școlarizarea în cadrul respectivului program. Aprobarea în parte a tipizării formularelor de diplomă echivalează cu recunoașterea din partea M.E.T.C.S.

că a funcționat într-un cadru legal, care i-a permis să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță. La data de 4 septembrie 2012, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei referitor la cererea de obligare a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamantă. În conformitate cu prevederile Ordinului ministrului educației nr. 2284/2007, formularele actelor de studii se achiziționează de la unitatea de specialitate producătoare, pe baza comenzilor transmise anterior acesteia, de către delegați ai instituțiilor de învățământ superior acreditate.

Predarea-preluarea formularelor se efectuează în baza unui proces-verbal încheiat între delegatul instituției și reprezentantul unității de specialitate producătoare, în care sunt trecute toate datele de identificare a formularelor, inclusiv seriile și numerele. Reclamanta nu are calitate procesuală activă, procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularele-tipizate fiind o procedură care implică numai instituțiile de învățământ superior particulare acreditate, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și R. SA - Compania de Material Didactic, nicidecum absolvenții universităților respective. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 5576 din 5 octombrie 2012, a admis excepția lipsei calității procesuale active, respingând cererea reclamantei de obligare a chematului în garanție să aprobe tipizarea formularului diplomei de licență al reclamantei.

Totodată, a admis cererea reclamantei față de pârâta Universitatea S.H., obligând-o să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea plății de penalității de 50 RON/zi de la împlinirea termenului de 30 de zile până la emiterea efectivă. De asemenea, a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chematul în garanție să aprobe tipizarea formularelor diplomei de licență și suplimentului de diplomă în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea plății de penalități de 50 RON/zi de la împlinirea termenului de 30 de zile până la aprobarea efectivă.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei este întemeiată, întrucât procedura de eliberare a avizelor necesare pentru formularele tipizate este o procedură care implică numai instituțiile de învățământ superior particulare acreditate, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și R. SA - Compania de Material Didactic, nicidecum absolvenții universităților respective. Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile ce-i reveneau potrivit contractelor de studiu încheiate cu pârâta și Regulamentul privind activitatea profesională a studenților, în sensul plății taxelor de studii, susținerii și promovării tuturor examenelor, inclusiv examenului de licență.

În aceste condiții, potrivit Metodologiei organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, emisă de pârâtă sub nr. 1405 din 21 mai 2009, precum și art. 20 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, pârâta era obligată să-i elibereze actele de studii completate. La stabilirea sancțiunii penalităților, Curtea a avut în vedere dispozițiile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004. S-a mai reținut că la data la care reclamanta s-a înscris la cursurile Universității S.H., Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului avea posibilitatea, conform art. 116 și art. 141 din Legea nr. 84/1995, în vigoare la acea dată, să invoce nelegalități în organizarea de către pârâtă a studiilor, dar nu a sesizat nicio neregulă creând o aparență de legalitate a activității pârâtei, ceea ce o poate determina pe reclamantă să invoce principiul error commis facit ius.

Împotriva acestei sentințe considerate neegală și netemeinică a declarat recurs Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Recurentul a susținut printr-un prim motiv de casare că sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât a obligat M.E.C.T.S. să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii cu încălcarea prevederilor legale. Astfel, susține recurentul, prin hotărârea pronunțată, prin care a decis că anumite programe de studii nu trebuie să obțină autorizarea provizorie sau acreditarea prevăzută de lege, și să acorde diplome unor persoane care nu au parcurs programe de studii conform legii, instanța de fond s-a substituit M.E.C.T.S., A.R.A.C.I.S.

și instituțiilor de învățământ superior, depășindu-și atribuțiile puterii judecătorești. Prin cel de-al doilea motiv de recurs s-a susținut că instanța de fond a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituții de învățământ superior cu aprobarea M.E.C.T.S. În acest sens, recurentul susține că instanța de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmate de reclamantă este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare. Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de casare formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: În mod întemeiat, prin sentința atacată a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Universitatea S.H. București și a fost obligat chematul în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență și a suplimentului de diplomă pentru reclamantă. Susținerile din cererea de recurs privind neanalizarea de către prima instanță a hotărârilor de Guvern prin care Universitatea S.H.

a fost autorizată să funcționeze provizoriu și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii și forme de învățământ neacreditate nu pot fi reținute, judecătorul cauzei nefiind învestit cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a solicitat în instanță analizarea criteriilor de obținere a formularelor tipizate de către Universitatea S.H. ori existența sau valabilitatea autorizării/acreditării programelor de studii derulate. Obligația intimatei Universitatea S.H. este corelativă obligației intimatului M.E.C.T.S. de a aproba formularele tipizate, cum în mod corect a apreciat instanța de primă jurisdicție.

Odată ce instanța de fond a apreciat că cererea reclamantei a fost întemeiată sub aspectul obligării pârâtei Universitatea S.H. București la eliberarea în favoarea acesteia a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în mod corect s-a considerat justificată, pe temeiul prevederilor art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ, aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 2284/2007, și cererea Universității S.H. București de obligare a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamantă. În mod evident, numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de către pârâta Universitatea S.H.

București a diplomei de licență este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în calitate de autoritate administrativă competentă.

Pe de altă parte, se reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, că Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709 din 10 februarie 2012). De aceea, soluția din prezenta decizie se impune și în considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Beian c. României).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, actualmente Ministerul Educației Naționale, împotriva Sentinței civile nr. 5576 din 5 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2013. Procesat de GGC - AZ