ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3427/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3427/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta A.I.V., fostă J., a

chemat în judecată pe pârâta Universitatea "S.H." București,

solicitând obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licență și a

suplimentului de diplomă, în termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței.

De asemenea,

reclamanta a chemat în garanție Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului

și Sportului, solicitând obligarea acestuia să aprobe tipizarea formularului de

diplomă de licență în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și

irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea plății de 2.000 RON penalități pe zi de

întârziere și obligarea la recunoașterea diplomelor de licență.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada 2006 - 2009 a urmat cursurile

Facultății de Marketing și Afaceri Economice Internaționale din cadrul

Universității S.H. București, specializarea Afaceri Internaționale.

A mai arătat

că, după susținerea examenului de licență în sesiunea iunie 2009 și a

promovării examenului i s-a eliberat Adeverința din 4 iulie 2009 cu un termen

de valabilitate de 12 luni, după împlinirea căruia a solicitat eliberarea

diplomei de licență, la care pârâta era obligată conform dispozițiilor art. 20

alin. (1) din Regulamentul aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007.

La data de 1

august 2012, pârâta a formulat cererea de chemare în garanție a Ministerului

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, solicitând obligarea acestuia

la aprobarea tipăririi formularelor tipizate, constând în Diploma de Licență și

suplimentul la diplomă pentru reclamantă sub sancțiunea prevăzută de art. 24

alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cuantum de 500 RON/zi de întârziere,

începând cu a 30-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

În motivarea

cererii de chemare în garanție, pârâta a arătat că a fost înființată prin Legea

nr. 443 din 5 iulie 2002, ca persoană juridică de drept privat și de utilitate

publică, parte a sistemului național de învățământ, iar prin H.G. nr. 693/2003

și H.G. nr. 676/2007 au fost acreditate sau autorizate să funcționeze

provizoriu, pentru forma de învățământ la zi, domeniile de licență: drept,

sociologie, psihologie, management, științe ale educației, matematică,

informatică și altele.

În aplicarea

dispozițiilor Legii nr. 84/1995, Ministerul Educației a emis la data de 7

martie 2006 Ordinul nr. 3404, în cuprinsul căruia se stabilește că admiterea în

învățământul superior public și particular se organizează pe domenii de studii

de licență, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate", iar la

art. 8 se prevede că formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământul

la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează

cursuri de zi, în domeniile respective, și dispun de departamente

specializate."

Specializarea

urmată de reclamantă la forma de învățământ a fost confirmată de M.E.C.T.S.

prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister până în anul 2009, data de

la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an.

Universitatea

S.H. s-a conformat cu promptitudine și întocmai condițiilor impuse de minister,

prin Adresa nr. 36125 din 25 iunie 2009, în vederea obținerii aprobării pentru

tipizarea de formulare tipizate.

Prin adresele

formulate de pârâtă, a anexat necesarul pentru anul 2009, oferind autorității

decidente M.E.C.T.S., toate informațiile cerute prin adresa sus-menționată, în

care impun tuturor instituțiilor de învățământ de stat și particulare să

atașeze la cererile lor "și situațiile centralizatoare semnate și

ștampilate pe fiecare pagină și incluse și în format electronic pe CD, la

Direcția Generală de Învățământ Superior."

M.E.C.T.S. nu a

aprobat în totalitate necesarul de formulare solicitate de Universitatea S.H.

Prin urmare,

chematul în garanție M.E.C.T.S., în baza atribuțiilor legale care îi revin,

trebuia să o avertizeze ca furnizor de educație, dacă ar fi constatat că nu

sunt îndeplinite standardele de calitate, să procedeze la aducerea activității

educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca în cazul în care și

al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, Ministerul Educației

trebuia să elaboreze și să promoveze, după caz, prin hotărâre de Guvern sau

lege, decizia prin care încetează definitiv școlarizarea în cadrul

respectivului program.

Aprobarea în

parte a tipizării formularelor de diplomă echivalează cu recunoașterea din

partea M.E.T.C.S. că a funcționat într-un cadru legal, care i-a permis să

organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la

distanță.

La data de 4

septembrie 2012, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a

depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei referitor la cererea de obligare a Ministerului Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea formularelor de

diplomă de licență pentru reclamantă.

În conformitate

cu prevederile Ordinului ministrului educației nr. 2284/2007, formularele

actelor de studii se achiziționează de la unitatea de specialitate

producătoare, pe baza comenzilor transmise anterior acesteia, de către delegați

ai instituțiilor de învățământ superior acreditate. Predarea-preluarea

formularelor se efectuează în baza unui proces-verbal încheiat între delegatul

instituției și reprezentantul unității de specialitate producătoare, în care

sunt trecute toate datele de identificare a formularelor, inclusiv seriile și

numerele.

Reclamanta nu

are calitate procesuală activă, procedura de eliberare a avizelor necesare

pentru formularele-tipizate fiind o procedură care implică numai instituțiile

de învățământ superior particulare acreditate, Ministerul Educației,

Cercetării, Tineretului și Sportului și R. SA - Compania de Material Didactic,

nicidecum absolvenții universităților respective.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

civilă nr. 5576 din 5 octombrie 2012, a admis excepția lipsei calității

procesuale active, respingând cererea reclamantei de obligare a chematului în

garanție să aprobe tipizarea formularului diplomei de licență al reclamantei.

Totodată, a

admis cererea reclamantei față de pârâta Universitatea S.H., obligând-o să

elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă în termen de

30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea

plății de penalității de 50 RON/zi de la împlinirea termenului de 30 de zile

până la emiterea efectivă.

De asemenea, a

admis cererea de chemare în garanție și a obligat chematul în garanție să

aprobe tipizarea formularelor diplomei de licență și suplimentului de diplomă

în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii

sub sancțiunea plății de penalități de 50 RON/zi de la împlinirea termenului de

30 de zile până la aprobarea efectivă.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța a reținut că excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantei este întemeiată, întrucât procedura de

eliberare a avizelor necesare pentru formularele tipizate este o procedură care

implică numai instituțiile de învățământ superior particulare acreditate,

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și R. SA - Compania

de Material Didactic, nicidecum absolvenții universităților respective.

Pe fondul

cauzei instanța a reținut că reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile ce-i

reveneau potrivit contractelor de studiu încheiate cu pârâta și Regulamentul

privind activitatea profesională a studenților, în sensul plății taxelor de

studii, susținerii și promovării tuturor examenelor, inclusiv examenului de

licență. În aceste condiții, potrivit Metodologiei organizării și desfășurării

examenelor de finalizare a studiilor, emisă de pârâtă sub nr. 1405 din 21 mai

2009, precum și art. 20 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin O.M.E.C.T. nr.

2284/2007, pârâta era obligată să-i elibereze actele de studii completate.

La stabilirea

sancțiunii penalităților, Curtea a avut în vedere dispozițiile art. 18 alin.

(5) din Legea nr. 554/2004.

S-a mai reținut

că la data la care reclamanta s-a înscris la cursurile Universității S.H.,

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului avea posibilitatea,

conform art. 116 și art. 141 din Legea nr. 84/1995, în vigoare la acea dată, să

invoce nelegalități în organizarea de către pârâtă a studiilor, dar nu a

sesizat nicio neregulă creând o aparență de legalitate a activității pârâtei,

ceea ce o poate determina pe reclamantă să invoce principiul error commis facit

ius.

Împotriva

acestei sentințe considerate neegală și netemeinică a declarat recurs

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Recurentul a

susținut printr-un prim motiv de casare că sentința a fost pronunțată de către

instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, întrucât a

obligat M.E.C.T.S. să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă

spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii cu încălcarea prevederilor

legale.

Astfel, susține

recurentul, prin hotărârea pronunțată, prin care a decis că anumite programe de

studii nu trebuie să obțină autorizarea provizorie sau acreditarea prevăzută de

lege, și să acorde diplome unor persoane care nu au parcurs programe de studii

conform legii, instanța de fond s-a substituit M.E.C.T.S., A.R.A.C.I.S. și

instituțiilor de învățământ superior, depășindu-și atribuțiile puterii

judecătorești.

Prin cel de-al

doilea motiv de recurs s-a susținut că instanța de fond a ignorat prevederile

legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că

organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituții de învățământ

superior cu aprobarea M.E.C.T.S. În acest sens, recurentul susține că instanța

de fond era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea

și forma de învățământ urmate de reclamantă este realizată de universitate cu

respectarea cadrului legal în vigoare.

Recursul este

nefondat.

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de casare formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

În mod întemeiat,

prin sentința atacată a fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de

pârâta Universitatea S.H. București și a fost obligat chematul în garanție

Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea

formularelor de diplomă de licență și a suplimentului de diplomă pentru

reclamantă.

Susținerile din

cererea de recurs privind neanalizarea de către prima instanță a hotărârilor de

Guvern prin care Universitatea S.H. a fost autorizată să funcționeze provizoriu

și a dreptului acestei universități de a elibera acte de studii și forme de

învățământ neacreditate nu pot fi reținute, judecătorul cauzei nefiind învestit

cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță.

Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a solicitat în instanță

analizarea criteriilor de obținere a formularelor tipizate de către

Universitatea S.H. ori existența sau valabilitatea autorizării/acreditării

programelor de studii derulate.

Obligația

intimatei Universitatea S.H. este corelativă obligației intimatului M.E.C.T.S.

de a aproba formularele tipizate, cum în mod corect a apreciat instanța de

primă jurisdicție.

Odată ce

instanța de fond a apreciat că cererea reclamantei a fost întemeiată sub

aspectul obligării pârâtei Universitatea S.H. București la eliberarea în

favoarea acesteia a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, în mod

corect s-a considerat justificată, pe temeiul prevederilor art. 7 din

Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ,

aprobat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr.

2284/2007, și cererea Universității S.H. București de obligare a Ministerului

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipizarea

formularelor de diplomă de licență pentru reclamantă.

În mod evident,

numai prin admiterea cererii de chemare în garanție poate fi asigurată efectiv

punerea în executare a hotărârii recurate în condițiile în care eliberarea de

către pârâta Universitatea S.H. București a diplomei de licență este

condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de

către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în calitate de

autoritate administrativă competentă.

Pe de altă

parte, se reține că în mod constant s-a statuat, în jurisprudența Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în

litigii de aceeași natură, că Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate

constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest

sens, cu titlu de exemplu, Deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656

din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie

2012, nr. 690 din 9 februarie 2012, nr. 708 din 10 februarie 2012, și nr. 709

din 10 februarie 2012). De aceea, soluția din prezenta decizie se impune și în

considerarea respectării principiului coerenței și unității jurisprudenței

consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea

cauza Beian c. României).

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este

afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul

dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E

C I D E

Respinge

recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și

Sportului, actualmente Ministerul Educației Naționale, împotriva Sentinței

civile nr. 5576 din 5 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 martie 2013.

Procesat de GGC - AZ