ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 593/2010

Asupra

contestației în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația în anulare

înregistrată la 14 aprilie 2009 contestarea SC D. SRL Liteni a solicitat în

contradictoriu cu intimata SC P. SA Suceava anularea deciziei nr. 1220 din 8

aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

în Dosarul nr. 6688/1/2008 în temeiul art. 318 teza a II-a C. proc. civ. pe

considerentul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

de recurs, respectiv în legătură cu penalitățile de întârziere solicitate de

recurentă, și aplicarea prevederilor Legii nr. 469/2002, și cu privire la

declararea în termen a apelului SC P. SA Suceava.

Intimata, prin

concluziile scrise înregistrate la 18 decembrie 2009 a solicitat respingerea ca

inadmisibilă a contestației în anulare, nefiind întrunite prevederile legal

invocate de contestatoare.

Analizând

contestația în anulare prin prisma motivelor invocate se vor retine

următoarele:

Prin decizia nr.

1220 din 8 aprilie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 6688/1/2008 al Î.C.C.J.,

secția comercială, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC

D. SRL Liteni împotriva deciziei nr. 73 din 2 iunie 2008 a Curții de Apel

Suceava și

totodată s-a

respins ca tardiv recursul declarat de pârâta SC P. SA Suceava împotriva

aceleiași decizii.

Din considerentele

decizie pronunțate în recurs rezultă că instanța a reținut motivele pentru care

a apreciat că penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă sunt

nedatorate.

Astfel a

reținut că înscrierea lor pe facturile emise fără o negociere între părți, în

mod unilateral, nu poate constitui temei al obligației de plată și apoi, chiar

dacă clauza penală ar fi existat, cuantumul sumei solicitate cu titlu de

penalități nu poate depăși pe cel al sumei datorate, respectiv 14.922,30 lei.

Din această

perspectivă, nu se poate reține ca fiind fondat motivul contestației în anulare

prin care se invocă o nepronunțare asupra motivelor de recurs referitoare la

penalitățile de întârziere, deoarece acesta a fost cercetat sub dublu aspect,

atât în privința inexistenței unui acord de voință al părților în stabilirea

lor, potrivit art. 969 C. civ., cât și sub aspectul incidenței dispozițiilor

normelor legale cu privire la disciplina contractuală, chiar dacă o referire

expresă prin indicarea Legii nr. 469/2002 nu s-a realizat, întrucât formularea

din considerente nu este neechivocă sub acest aspect.

În ceea ce

privește nemulțumirea contestatoarei cu privire la modul de soluționare a

cererii accesorii cu privire la penalitățile de întârziere cât și cu privire la

aprecierile în legătură cu declararea și motivarea în termen a apelului

intimatei, acestea nu pot constitui obiect al unor cereri formulate pe această

cale extraordinară de atac de retractare, nefiind incident nici unul dintre

motivele de anulare prevăzute de art. 318 C. proc. civ.

În baza

acestor considerente mai sus reținute urmează a se respinge ca nefondată

contestația în anulare formulată de contestatoarea SC D. SRL Liteni, care,

fiind în culpă procesuală urmează a fost obligată să suporte cheltuieli de judecată

ocazionate intimatei SC P. SA Suceava cu plata onorariului avocațial, în sumă

de 850 lei plus TVA, potrivit dovezii depusă la fila 49.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatoarea SC D. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 1220 din 8

aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, ca nefondată.

Obligă contestatoarea la plata

cheltuielilor de judecată către intimata SC P. SA - Suceava, în sumă de 850 lei

plus TVA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

16 februarie 2010.