ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 593/2010

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația în anulare înregistrată la 14 aprilie 2009 contestarea SC D. SRL Liteni a solicitat în contradictoriu cu intimata SC P. SA Suceava anularea deciziei nr. 1220 din 8 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în Dosarul nr. 6688/1/2008 în temeiul art. 318 teza a II-a C. proc. civ. pe considerentul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs, respectiv în legătură cu penalitățile de întârziere solicitate de recurentă, și aplicarea prevederilor Legii nr. 469/2002, și cu privire la declararea în termen a apelului SC P. SA Suceava.

Intimata, prin concluziile scrise înregistrate la 18 decembrie 2009 a solicitat respingerea ca inadmisibilă a contestației în anulare, nefiind întrunite prevederile legal invocate de contestatoare. Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate se vor retine următoarele: Prin decizia nr. 1220 din 8 aprilie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 6688/1/2008 al Î.C.C.J., secția comercială, a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC D. SRL Liteni împotriva deciziei nr. 73 din 2 iunie 2008 a Curții de Apel Suceava și totodată s-a respins ca tardiv recursul declarat de pârâta SC P. SA Suceava împotriva aceleiași decizii. Din considerentele decizie pronunțate în recurs rezultă că instanța a reținut motivele pentru care a apreciat că penalitățile de întârziere solicitate de reclamantă sunt nedatorate.

Astfel a reținut că înscrierea lor pe facturile emise fără o negociere între părți, în mod unilateral, nu poate constitui temei al obligației de plată și apoi, chiar dacă clauza penală ar fi existat, cuantumul sumei solicitate cu titlu de penalități nu poate depăși pe cel al sumei datorate, respectiv 14.922,30 lei. Din această perspectivă, nu se poate reține ca fiind fondat motivul contestației în anulare prin care se invocă o nepronunțare asupra motivelor de recurs referitoare la penalitățile de întârziere, deoarece acesta a fost cercetat sub dublu aspect, atât în privința inexistenței unui acord de voință al părților în stabilirea lor, potrivit art. 969 C. civ., cât și sub aspectul incidenței dispozițiilor normelor legale cu privire la disciplina contractuală, chiar dacă o referire expresă prin indicarea Legii nr. 469/2002 nu s-a realizat, întrucât formularea din considerente nu este neechivocă sub acest aspect.

În ceea ce privește nemulțumirea contestatoarei cu privire la modul de soluționare a cererii accesorii cu privire la penalitățile de întârziere cât și cu privire la aprecierile în legătură cu declararea și motivarea în termen a apelului intimatei, acestea nu pot constitui obiect al unor cereri formulate pe această cale extraordinară de atac de retractare, nefiind incident nici unul dintre motivele de anulare prevăzute de art. 318 C. proc. civ. În baza acestor considerente mai sus reținute urmează a se respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea SC D. SRL Liteni, care, fiind în culpă procesuală urmează a fost obligată să suporte cheltuieli de judecată ocazionate intimatei SC P. SA Suceava cu plata onorariului avocațial, în sumă de 850 lei plus TVA, potrivit dovezii depusă la fila 49.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC D. SRL Suceava împotriva deciziei nr. 1220 din 8 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Obligă contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată către intimata SC P. SA - Suceava, în sumă de 850 lei plus TVA. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.