ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1533/2010

Asupra contestației

în anulare de față:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comerciale,

reclamanta SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA Ploiești, în contradictoriu cu pârâta SC M.

SA GALAȚI a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 18.925.193,15 lei,

ce reprezintă c/valoarea consumului de energie pe perioada decembrie 2000 -

martie 2001, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 11071

din 8 decembrie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comerciale, a admis

excepția prescripției invocată de pârâtă și a respins acțiunea reclamantei ca

fiind prescrisă, în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA Ploiești, criticând

soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel

București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 23 din 21 ianuarie 2008, a

admis apelul reclamantei, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre

rejudecare la aceeași instanță, reținând că potrivit dispozițiilor art. 16 lit.

a) din Decretul nr. 167/1958 prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea

dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge

prescripția, fapt ce duce la concluzia că în mod greșit instanța de fond a

admis excepția prescripției și a respins acțiunea ca fiind prescrisă. Prin

confirmarea de sold înregistrată sub nr. 391 din 9 ianuarie 2003 intimata SC M.

SA Galați a recunoscut debitul datorat.

Împotriva acestei

decizii, pârâta SC M. SA GALAȚI a declarat recurs, care, prin decizia nr. 116

din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

a respins recursul, ca nefondat, reținând că, prin constatarea prescripției dreptului

la acțiune devine inutilă verificarea susținerilor părților cu privire la

celelalte excepții de fond și cu privire la fondul propriu zis al cauzei, iar

cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere toate apărările inclusiv cele

vizând excepțiile încă nesoluționate precum și orice alte excepții, dar și

aspectele care antamează fondul, cu respectarea în egală măsură a dreptului la

apărare și a principiului contradictorialității, în scopul stabilirii pe bază

de probe a unei corecte situații de fapt și drept.

Împotriva acestei

decizii, contestatoarea SC M. SA GALAȚI a formulat contestație în anulare, care

a fost anulată ca netimbrată, prin decizia nr. 2150 din 22 septembrie 2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, întrucât,

deși a fost citată cu mențiunea timbrării cererii, aceasta nu s-a conformat

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

La data de 8

octombrie 2009, contestatoarea SC M. SA GALAȚI a formulat contestație în

anulare împotriva sus-menționatei decizii, întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin.

(1) pct. 1 și art. 318 C. proc. civ.

Critica adusă

deciziei atacate, se referă în esență, la faptul că în mod greșit s-a anulat

contestația în anulare, ca netimbrată, având în vedere că la data de 1

septembrie 2009 Adunarea Generală a Înaltei Curți de Casație si Justiție a

hotărât solidarizarea cu protestul inițiat ca urmare a adunărilor generale convocate

de judecătorii Curților de Apel, Tribunalelor si Judecătoriilor din tară, una

dintre modalitățile de manifestare a propriului protest a fost „amânarea

tuturor cauzelor aflate pe rolul instanței, cu excepția cauzelor urgente cu

arestați, precum și a cauzelor având ca obiect drepturi salariale și care,

potrivit dispozițiilor legale se judecă în regim de urgentă”, iar la data de 21

septembrie 2009, Adunarea Generală a judecătorilor Înaltei Curți de Casație si

Justiție a hotărât continuarea acțiunii de protest.

În raport de această

situație, contestatoarea apreciază că forma de protest excluzând orice

judecată, la termenul din 22 septembrie 2009, exista o situație similară lipsei

de procedură, prevăzută ca motiv de contestație în anulare de art. 317 alin. (1)

pct. 1 C. proc. civ., deoarece efectele citației comunicate, prin care se făcea

cunoscut termenul de judecată, fuseseră explicit desființate prin comunicatele

Înaltei Curți prin care se făcea public cunoscut faptul că nicio judecată nu va

avea loc.

În aceste condiții,

arată contestatoarea, dispozițiile art. 318 C. proc. civ., sunt aplicabile în

speță, întrucât dezlegarea pricinii a fost rezultatul unei greșeli materiale,

căci instanța, din greșeală, a judecat o cauză ce nu făcea parte dintre cele

expres nominalizate în comunicatele de presă și nici nu a observat cererea

pentru amânarea cauzei, motivată de lipsa de apărare, astfel că, orice măsura

procesuală dispusă în cauză trebuia să aibă în vedere dreptul la apărare al

părții și respectarea dreptului la un proces echitabil.

Examinând actele și

lucrările dosarului din perspectiva criticilor vizând prima teză a art. 317 C.

proc. civ., Înalta Curte apreciază că acestea sunt întemeiate.

Astfel, contestatoarea

SC M. SA a arătat în dezvoltarea motivelor contestație în anulare, argumentele

pe care instanța ar fi trebuit să le aibă în vedere la data soluționării

cauzei, sub aspectul îndeplinirii procedurii de citare, precum și a

îndeplinirii obligației timbrării cererii.

Așa fiind, se

constată că instanța, analizând cauza din perspectiva dispozițiilor art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 146/1997 a apreciat că acestea sunt îndeplinite, deși, pentru

termenul de judecată fixat la 22 septembrie 2009, procedura de citare nu era

legal îndeplinită, având în vedere Hotărârea Adunării Generale a judecătorilor

Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 1 septembrie 2009, prin care

s-a hotărât, în temeiul dispozițiilor art. 21 – art. 22 lit. f) din

Regulamentul de organizare și funcționare administrativă a Înaltei Curți de

Casație și Justiție și a dispozițiilor art. 126 pct. 1 din Constituția

României, amânarea cauzelor aflate pe rolul instanței, cu excepția cauzelor urgente,

precum și hotărârea judecătorilor Secției Comerciale a Înaltei Curți de Casație

și Justiție luată în ședința din 14 septembrie 2009.

În consecință,

constatând incidența art. 317 teza a I-a C. proc. civ., Înalta Curte va admite

contestația în anularea deciziei nr. 2150 din 22 septembrie 2009 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 3861/1/2009,

pe care o va anula și va stabili termen în vederea judecării cauzei, cu citarea

părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în

anulare formulată de contestatoarea SC M. SA GALAȚI împotriva deciziei nr. 2150

din 22 septembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, pe care o anulează și fixează termen pentru soluționarea cauzei la

29 iunie 2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 mai 2010.