ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1533/2010

Asupra contestației în anulare de față: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comerciale, reclamanta SC F.D.E.E.E.D.M.N. SA Ploiești, în contradictoriu cu pârâta SC M. SA GALAȚI a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 18.925.193,15 lei, ce reprezintă c/valoarea consumului de energie pe perioada decembrie 2000 - martie 2001, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința nr. 11071 din 8 decembrie 2007, Tribunalul București, secția a VI-a comerciale, a admis excepția prescripției invocată de pârâtă și a respins acțiunea reclamantei ca fiind prescrisă, în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC F.D.E.E.E.D.M.N.

SA Ploiești, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 23 din 21 ianuarie 2008, a admis apelul reclamantei, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că potrivit dispozițiilor art. 16 lit. a) din Decretul nr. 167/1958 prescripția se întrerupe: a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, fapt ce duce la concluzia că în mod greșit instanța de fond a admis excepția prescripției și a respins acțiunea ca fiind prescrisă. Prin confirmarea de sold înregistrată sub nr. 391 din 9 ianuarie 2003 intimata SC M. SA Galați a recunoscut debitul datorat.

Împotriva acestei decizii, pârâta SC M. SA GALAȚI a declarat recurs, care, prin decizia nr. 116 din 22 ianuarie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a respins recursul, ca nefondat, reținând că, prin constatarea prescripției dreptului la acțiune devine inutilă verificarea susținerilor părților cu privire la celelalte excepții de fond și cu privire la fondul propriu zis al cauzei, iar cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere toate apărările inclusiv cele vizând excepțiile încă nesoluționate precum și orice alte excepții, dar și aspectele care antamează fondul, cu respectarea în egală măsură a dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, în scopul stabilirii pe bază de probe a unei corecte situații de fapt și drept.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea SC M. SA GALAȚI a formulat contestație în anulare, care a fost anulată ca netimbrată, prin decizia nr. 2150 din 22 septembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, întrucât, deși a fost citată cu mențiunea timbrării cererii, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. La data de 8 octombrie 2009, contestatoarea SC M. SA GALAȚI a formulat contestație în anulare împotriva sus-menționatei decizii, întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 și art. 318 C. proc. civ.

Critica adusă deciziei atacate, se referă în esență, la faptul că în mod greșit s-a anulat contestația în anulare, ca netimbrată, având în vedere că la data de 1 septembrie 2009 Adunarea Generală a Înaltei Curți de Casație si Justiție a hotărât solidarizarea cu protestul inițiat ca urmare a adunărilor generale convocate de judecătorii Curților de Apel, Tribunalelor si Judecătoriilor din tară, una dintre modalitățile de manifestare a propriului protest a fost „amânarea tuturor cauzelor aflate pe rolul instanței, cu excepția cauzelor urgente cu arestați, precum și a cauzelor având ca obiect drepturi salariale și care, potrivit dispozițiilor legale se judecă în regim de urgentă”, iar la data de 21 septembrie 2009, Adunarea Generală a judecătorilor Înaltei Curți de Casație si Justiție a hotărât continuarea acțiunii de protest.

În raport de această situație, contestatoarea apreciază că forma de protest excluzând orice judecată, la termenul din 22 septembrie 2009, exista o situație similară lipsei de procedură, prevăzută ca motiv de contestație în anulare de art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece efectele citației comunicate, prin care se făcea cunoscut termenul de judecată, fuseseră explicit desființate prin comunicatele Înaltei Curți prin care se făcea public cunoscut faptul că nicio judecată nu va avea loc. În aceste condiții, arată contestatoarea, dispozițiile art. 318 C. proc.

civ., sunt aplicabile în speță, întrucât dezlegarea pricinii a fost rezultatul unei greșeli materiale, căci instanța, din greșeală, a judecat o cauză ce nu făcea parte dintre cele expres nominalizate în comunicatele de presă și nici nu a observat cererea pentru amânarea cauzei, motivată de lipsa de apărare, astfel că, orice măsura procesuală dispusă în cauză trebuia să aibă în vedere dreptul la apărare al părții și respectarea dreptului la un proces echitabil. Examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor vizând prima teză a art. 317 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că acestea sunt întemeiate. Astfel, contestatoarea SC M. SA a arătat în dezvoltarea motivelor contestație în anulare, argumentele pe care instanța ar fi trebuit să le aibă în vedere la data soluționării cauzei, sub aspectul îndeplinirii procedurii de citare, precum și a îndeplinirii obligației timbrării cererii.

Așa fiind, se constată că instanța, analizând cauza din perspectiva dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 a apreciat că acestea sunt îndeplinite, deși, pentru termenul de judecată fixat la 22 septembrie 2009, procedura de citare nu era legal îndeplinită, având în vedere Hotărârea Adunării Generale a judecătorilor Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 1 septembrie 2009, prin care s-a hotărât, în temeiul dispozițiilor art. 21 – art. 22 lit. f) din Regulamentul de organizare și funcționare administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a dispozițiilor art. 126 pct. 1 din Constituția României, amânarea cauzelor aflate pe rolul instanței, cu excepția cauzelor urgente, precum și hotărârea judecătorilor Secției Comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție luată în ședința din 14 septembrie 2009. În consecință, constatând incidența art. 317 teza a I-a C. proc.

civ., Înalta Curte va admite contestația în anularea deciziei nr. 2150 din 22 septembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 3861/1/2009, pe care o va anula și va stabili termen în vederea judecării cauzei, cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea SC M. SA GALAȚI împotriva deciziei nr. 2150 din 22 septembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, pe care o anulează și fixează termen pentru soluționarea cauzei la 29 iunie 2010. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.