ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3988/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 12515 din 1 noiembrie 2007 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții P.Ș.O., SC A. SRL București, P.G.I. și E.H.M.C. împotriva pârâților Municipiul București prin Primarul General, Primăria Municipiului București, Primarul General al Municipiului București, Consiliul General al Municipiului București, T.G. și SC M.D.R. SRL, precum și acțiunea conexă formulată de reclamanții P.Ș.O., P.G.I. și E.H.M.C. în contradictoriu cu pârâții SC M.D.R. SRL și Municipiul București prin Primarul General și intervenienta forțată T.G.B.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut în esență că, actul juridic atacat are natura unui contract de asociere în participațiune reglementat de dispozițiile art. 251-256 C. com., distinct de contractul de concesiune sau contractul de închiriere, astfel că, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10-13 din Legea nr. 50/1991, care impun, între altele, realizarea unei licitații publice. Având în vedere data încheierii actului juridic, reclamanții nu se pot prevala nici de dispozițiile Legii nr. 213/1998, care a fost adoptată ulterior, ei nedovedind nici împrejurarea că au solicitat restituirea terenului în baza Legii nr. 33/1994, anterior încheierii actului juridic contestat.

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 81 din 13 februarie 2009 a anulat ca netimbrat apelul reclamanților P.Ș.O., P.G.I. și E.H.M.C. împotriva sentinței comerciale nr. 12515 din 1 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 28.593/3/2005 cu motivarea că în sarcina apelanților, prin apărător, s-a stabilit obligația de a evalua obiectul contractului de asociere și de a timbra cererea de apel la valoarea acestuia, dispoziții la care aceștia nu s-au conformat. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2432 din 15 octombrie 2009 a admis recursul declarat de reclamanții P.Ș.O., P.G.I.

și E.H.M.C. împotriva deciziei nr. 81 din 13 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare întrucât nu poate fi imputabilă reclamanților neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru, iar aplicarea sancțiunii prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 ar fi putut fi aplicată numai după înștiințarea reclamanților despre cuantumul taxei judiciare de timbru datorate. Rejudecând apelul după casare, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin încheierea din 1 iunie 2010 a luat act de renunțarea apelanților la judecarea apelului formulat de reclamanții P.Ș.O., P.G.I. și M. (fostă E.H.) M.C.

împotriva sentinței comerciale nr. 12515 din 1 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială. În fundamentarea acestei soluții s-a avut în vedere că, în prima fază a judecării apelului, reclamantul P.Ș.O. a înțeles să renunțe prin declarație autentificată în fața notarului la judecarea acțiunii în constatarea nulității absolute a contractului de asociere în participațiune nr. 1941/ C din 25 septembrie 1995, iar apoi, după casare și trimiterea apelului spre rejudecare și celelalte două reclamante P.G.I. și M.M.C. au înțeles și ele să renunțe la susmenționata acțiune. Împotriva încheierii din 1 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, au promovat recurs reclamanții P.Ș.O., P.G.I.

și M.M.C., care au criticat pentru nelegalitate și netemeinicie această hotărâre, solicitând în temeiul art. 304 pct. 3, 5 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei la Curtea de Apel București, secția civilă, pentru rejudecarea apelului. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că prin cererile de renunțare la judecată reclamanții P.Ș.O., P.G.I. și M.M.C. au renunțat numai la judecata capetelor doi și trei din cerere, în realitate instanța rămânând învestită în continuare cu primul capăt de cerere, a cărui soluționare intră în competența secției civile a Curții de Apel București. Potrivit primului capăt de cerere s-a solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii suprafeței de 1.215 mp, reprezentând teren nerestituit în natură sau obligarea acestora la acordarea unei suprafețe de teren similare în echivalent, acest litigiu fiind de natură civilă și nu comercială.

Intimații pârâți SC M.D.R. SRL și Municipiul București au depus întâmpinări prin care au cerut respingerea recursului. Din verificarea documentației existente la dosarul cauzei, rezultă că la data de 25 ianuarie 2005 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, a fost înregistrată sub nr. 500/2005 cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P.Ș.O., P.G.I. și E.H.M.C. și SC A. SRL împotriva pârâților Municipiul București prin Primar General, Primăria Municipiului București prin Primar General și Primarul General al Municipiului București, precum și a intervenientei forțate T.G.B.

pentru a se dispune: 1. În temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 3 și art. 36 pct. 3 din Legea nr. 10/2001 modificarea dispoziției Primarului General nr. 3648/2004 emise de Primăria Municipiului București în sensul obligării pârâților la plata contravalorii suprafeței de 1.215 mp reprezentând teren nerestituit în natură sau obligarea acestora la acordarea unei suprafețe de teren similare în echivalent; 2. constatarea nulității absolute a contractului de asociere în participațiune nr. 1941/ C din 25 septembrie 1995 încheiat între S.G.M.B. și SC M.D.R. SRL cu privire la acest imobil, pentru fraudă la lege și, 3. obligarea pârâtelor la restituirea terenului liber de orice sarcini, în deplină proprietate și liniștită posesie.

Prin încheierea din 17 iunie 2005 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 500/2005 a fost admisă excepția necompetenței funcționale a secției civile a Tribunalului București în soluționarea cererii având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de asociere nr. 1941/ C din 25 septembrie 1995 și s-a dispus disjungerea cererii având ca obiect constatarea nulității contractului de asociere de contestația formulată în temeiul art. 274 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001. În acest sens s-a dispus trimiterea cauzei având ca obiect constatarea nulității contractului de asociere în participațiune nr. 1941/ C din 25 septembrie 1995 spre competentă soluționare Secției Comerciale a Tribunalului București și a fost acordat termen pentru continuarea judecății contestației întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 la data de 16 septembrie 2005 la Secția a V-a Civilă a Tribunalului București.

Această măsură a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, care prin decizia civilă nr. 142/ R din 19 ianuarie 2006 a respins ca inadmisibil recursul reclamantului P.Ș.O. împotriva încheierii de ședință din 17 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 500/2005.

Este de necontestat că litigiul de natură comercială privind nulitatea absolută a contractului de asociere în participațiune nr. 1941/ C din 25 septembrie 1995 soluționat de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 12515 din 1 noiembrie 2007 constituie o cerere ce a fost disjunsă din Dosarul nr. 500/2005 al Tribunalului București, secția a V-a civilă, în condițiile expuse anterior și potrivit încheierii de ședință din 17 iunie 2005. Instanța de apel, rejudecând apelul reclamanților, prin încheierea din 1 iulie 2010 a reținut o corectă situație de fapt și de drept, determinată în esență de renunțarea din partea reclamanților P.G.I. și M.M.C.

la judecarea cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 28593/3/2005 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, adică la constatarea nulității absolute a contractului de asociere în participațiune nr. 1941/ C din 25 septembrie 1995, așa cum reiese din încheierea de autentificare din 26 ianuarie 2009 a Biroului Notarilor Publici Asociați - R.C. și B.H. Aceiași situație se regăsește și în privința reclamantului P.Ș.O., potrivit declarației de renunțare la judecarea constatării nulității absolute a aceluiași contract de asociere în participațiune, declarație autentificată din 22 ianuarie 2009 la Biroul Notarilor Publici Asociați - R.C. și B.H. De remarcat că au fost respectate cu rigurozitate toate dispozițiile imperative ale art. 246 C. proc.

civ., care reglementează că reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal în ședință fie prin cerere scrisă, iar când părțile au intrat în dezbaterea fondului, renunțarea făcându-se numai cu învoirea celeilalte părți. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții P.Ș.O., P.G.I. și M.M.C. (fostă E.H.) împotriva încheierii din data de 1 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanții P.Ș.O. , P.G.I. și M.M.C. (fostă E.H.) împotriva încheierii din 1 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18 noiembrie 2010.