ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3988/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin sentința comercială nr. 12515 din 1 noiembrie 2007 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții P.Ș.O., SC A. SRL București, P.G.I.

și E.H.M.C. împotriva pârâților Municipiul București prin Primarul General, Primăria

Municipiului București, Primarul General al Municipiului București, Consiliul

General al Municipiului București, T.G. și SC M.D.R. SRL, precum și acțiunea

conexă formulată de reclamanții P.Ș.O., P.G.I. și E.H.M.C. în contradictoriu cu

pârâții SC M.D.R. SRL și Municipiul București prin Primarul General și

intervenienta forțată T.G.B.

Pentru a pronunța

această sentință tribunalul a reținut în esență că, actul juridic atacat are

natura unui contract de asociere în participațiune reglementat de dispozițiile art.

251-256 C. com., distinct de contractul de concesiune sau contractul de

închiriere, astfel că, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 10-13 din

Legea nr. 50/1991, care impun, între altele, realizarea unei licitații publice.

Având în vedere data încheierii actului juridic, reclamanții nu se pot prevala

nici de dispozițiile Legii nr. 213/1998, care a fost adoptată ulterior, ei

nedovedind nici împrejurarea că au solicitat restituirea terenului în baza

Legii nr. 33/1994, anterior încheierii actului juridic contestat.

Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială, prin decizia comercială nr. 81 din 13

februarie 2009 a anulat ca netimbrat apelul reclamanților P.Ș.O., P.G.I. și E.H.M.C.

împotriva sentinței comerciale nr. 12515 din 1 noiembrie 2007 pronunțată de

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, în Dosarul nr. 28.593/3/2005 cu

motivarea că în sarcina apelanților, prin apărător, s-a stabilit obligația de a

evalua obiectul contractului de asociere și de a timbra cererea de apel la

valoarea acestuia, dispoziții la care aceștia nu s-au conformat.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 2432 din 15 octombrie 2009 a admis recursul declarat de reclamanții P.Ș.O., P.G.I. și E.H.M.C. împotriva deciziei nr. 81

din 13 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe

care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare întrucât nu poate fi

imputabilă reclamanților neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare

de timbru, iar aplicarea sancțiunii prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 146/1997 ar fi putut fi aplicată numai după înștiințarea

reclamanților despre cuantumul taxei judiciare de timbru datorate.

Rejudecând apelul

după casare, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin încheierea

din 1 iunie 2010 a luat act de renunțarea apelanților la judecarea apelului

formulat de reclamanții P.Ș.O., P.G.I. și M. (fostă E.H.) M.C. împotriva

sentinței comerciale nr. 12515 din 1 noiembrie 2007 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială.

În fundamentarea

acestei soluții s-a avut în vedere că, în prima fază a judecării apelului,

reclamantul P.Ș.O. a înțeles să renunțe prin declarație autentificată în fața

notarului la judecarea acțiunii în constatarea nulității absolute a

contractului de asociere în participațiune nr. 1941/ C din 25 septembrie 1995,

iar apoi, după casare și trimiterea apelului spre rejudecare și celelalte două

reclamante P.G.I. și M.M.C. au înțeles și ele să renunțe la susmenționata acțiune.

Împotriva încheierii

din 1 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

au promovat recurs reclamanții P.Ș.O., P.G.I. și M.M.C., care au criticat

pentru nelegalitate și netemeinicie această hotărâre, solicitând în temeiul art.

304 pct. 3, 5 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei atacate

și trimiterea cauzei la Curtea de Apel București, secția civilă, pentru

rejudecarea apelului.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că prin cererile de renunțare la

judecată reclamanții P.Ș.O., P.G.I. și M.M.C. au renunțat numai la judecata

capetelor doi și trei din cerere, în realitate instanța rămânând învestită în

continuare cu primul capăt de cerere, a cărui soluționare intră în competența

secției civile a Curții de Apel București.

Potrivit primului

capăt de cerere s-a solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii

suprafeței de 1.215 mp, reprezentând teren nerestituit în natură sau obligarea

acestora la acordarea unei suprafețe de teren similare în echivalent, acest

litigiu fiind de natură civilă și nu comercială.

Intimații pârâți SC M.D.R.

SRL și Municipiul București au depus întâmpinări prin care au cerut respingerea

recursului.

Din verificarea

documentației existente la dosarul cauzei, rezultă că la data de 25 ianuarie

2005 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, a fost înregistrată

sub nr. 500/2005 cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții P.Ș.O.,

P.G.I. și E.H.M.C. și SC A. SRL împotriva pârâților Municipiul București prin

Primar General, Primăria Municipiului București prin Primar General și Primarul

General al Municipiului București, precum și a intervenientei forțate T.G.B. pentru

a se dispune:

dispozițiilor art. 11 pct. 3 și art. 36 pct. 3 din Legea nr. 10/2001

modificarea dispoziției Primarului General nr. 3648/2004 emise de Primăria

Municipiului București în sensul obligării pârâților la plata contravalorii

suprafeței de 1.215 mp reprezentând teren nerestituit în natură sau obligarea

acestora la acordarea unei suprafețe de teren similare în echivalent;

nulității absolute a contractului de asociere în participațiune nr. 1941/ C din

25 septembrie 1995 încheiat între S.G.M.B. și SC M.D.R. SRL cu privire la acest

imobil, pentru fraudă la lege și,

pârâtelor la restituirea terenului liber de orice sarcini, în deplină

proprietate și liniștită posesie.

Prin încheierea din

17 iunie 2005 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 500/2005

a fost admisă excepția necompetenței funcționale a secției civile a

Tribunalului București în soluționarea cererii având ca obiect constatarea

nulității absolute a contractului de asociere nr. 1941/ C din 25 septembrie

1995 și s-a dispus disjungerea cererii având ca obiect constatarea nulității

contractului de asociere de contestația formulată în temeiul art. 274 alin. (7)

și (8) din Legea nr. 10/2001.

În acest sens s-a

dispus trimiterea cauzei având ca obiect constatarea nulității contractului de

asociere în participațiune nr. 1941/ C din 25 septembrie 1995 spre competentă

soluționare Secției Comerciale a Tribunalului București și a fost acordat

termen pentru continuarea judecății contestației întemeiată pe dispozițiile

Legii nr. 10/2001 la data de 16 septembrie 2005 la Secția a V-a Civilă a Tribunalului București.

Această măsură a fost

menținută de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă, care prin decizia

civilă nr. 142/ R din 19 ianuarie 2006 a respins ca inadmisibil recursul reclamantului P.Ș.O. împotriva încheierii de ședință din 17 iunie 2005 pronunțată

de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 500/2005.

Este de necontestat

că litigiul de natură comercială privind nulitatea absolută a contractului de

asociere în participațiune nr. 1941/ C din 25 septembrie 1995 soluționat de

Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 12515

din 1 noiembrie 2007 constituie o cerere ce a fost disjunsă din Dosarul nr. 500/2005

al Tribunalului București, secția a V-a civilă, în condițiile expuse anterior

și potrivit încheierii de ședință din 17 iunie 2005.

Instanța de apel,

rejudecând apelul reclamanților, prin încheierea din 1 iulie 2010 a reținut o corectă situație de fapt și de drept, determinată în esență de renunțarea din partea

reclamanților P.G.I. și M.M.C. la judecarea cauzei ce face obiectul Dosarului nr.

28593/3/2005 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială,

adică la constatarea nulității absolute a contractului de asociere în participațiune

nr. 1941/ C din 25 septembrie 1995, așa cum reiese din încheierea de

autentificare din 26 ianuarie 2009 a Biroului Notarilor Publici Asociați - R.C.

și B.H.

Aceiași situație se

regăsește și în privința reclamantului P.Ș.O., potrivit declarației de

renunțare la judecarea constatării nulității absolute a aceluiași contract de

asociere în participațiune, declarație autentificată din 22 ianuarie 2009 la Biroul Notarilor Publici Asociați - R.C. și B.H.

De remarcat că au

fost respectate cu rigurozitate toate dispozițiile imperative ale art. 246 C.

proc. civ., care reglementează că reclamantul poate să renunțe oricând la

judecată, fie verbal în ședință fie prin cerere scrisă, iar când părțile au

intrat în dezbaterea fondului, renunțarea făcându-se numai cu învoirea

celeilalte părți.

Pentru aceste

rațiuni, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții P.Ș.O.,

P.G.I. și M.M.C. (fostă E.H.) împotriva încheierii din data de 1 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele

prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamanții P.Ș.O.

, P.G.I. și M.M.C.

(fostă E.H.) împotriva încheierii din 1 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 18 noiembrie 2010.