ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 984/2014

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 809 din 19 noiembrie 2009

pronunțată în Dosar nr. 1094/228/2008, Judecătoria Făurei a respins, ca

nefondată, acțiunea reclamantului F.A.G. formulată în contradictoriu cu pârâții

Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor Brăila, Prefectura Brăila - Comisia Județeană pentru stabilirea

dreptului de proprietate privată asupra clădirilor Brăila, Comisia Locală de

fond funciar Cireșu, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca

obiect revendicarea imobilului conac și teren aferent în suprafață de 4,4 ha

situat în Brăila, comuna Cireșu, precum și a terenului în suprafață de 6 ha ce

a avut destinația de orezărie, situat în comuna Cireșu, sat Batogu.

Prin Decizia nr. 172

din 19 mai 2010 pronunțată în aceiași dosar, Tribunalul Brăila a admis recursul

declarat de reclamant împotriva sentinței sus-menționate și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe, reținând că aceasta trebuia să facă demersurile

necesare pentru a stabili dacă este vorba despre o acțiune în revendicare sau o

plângere funciară.

Prin Sentința nr. 210

din 3 martie 2011 pronunțată în Dosar nr. 1014/228/2010, Judecătoria Făurei a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila,

raportat la împrejurarea că reclamantul a solicitat anularea Hotărârii nr.

153/2006, a solicitat retrocedarea bunurilor menționate în acțiune, a formulat

notificări și a întemeiat cererile pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, Legii nr.

247/2005 și Legii nr. 1/2009.

Prin Sentința nr.

1721 din 23 noiembrie 2011 pronunțată în Dosar nr. 1014/228/2010, Tribunalul

Brăila, secția I civilă, a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâtele

Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra

terenurilor Brăila, Prefectura Brăila - Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului

de proprietate privată asupra clădirilor Brăila, Comisia Locală de fond funciar

Cireșu, Primăria comunei Cireșu, ca fiind formulată împotriva unor persoane

fără calitate procesuală pasivă; a admis acțiunea în contradictoriu cu Statul

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice; a constatat că notificatorii F.A.G.

și F.M. sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii sub formă de

despăgubiri bănești în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru

imobilul situat în Brăila, sat Batogu, format din teren în suprafață de 4,4 ha

și construcții (casă pentru personal de serviciu cu 8 încăperi - 88 mp,

grajduri cu 4 încăperi - 198 mp, porumbar - 80 mp, 2 fântâni în stare de

funcționare, magazie - 270 mp, atelier - 76 mp; a  respins notificarea din 8

august 2005, ca fiind tardiv formulată.

Prin Decizia nr.

243/R din 2 mai 2012 pronunțată în Dosar nr. 1014/228/2010, Curtea de Apel

Galați, secția I civilă, a constatat nul recursul reclamantului F.A.G.

împotriva sentinței anterior menționate; a admis recursul pârâtului Statului

Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva aceleiași hotărâri, pe care

a casat-o numai în ceea ce privește suprafața de 29.290 mp teren din comuna

Cireșu, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin Sentința civilă

nr. 1456 din 1 noiembrie 2012 pronunțată în Dosar nr. 1014/228/2010 în

rejudecare, Tribunalul Brăila, secția I civilă, a admis cererea cu privire la

terenul în suprafață de 29.290 mp; a constatat că notificatorii sunt persoane

îndreptățite și a stabilit măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești

în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și pentru terenul în

suprafață de 29.290 mp, inclus în suprafața totală de 4,4 ha identificat în

tarlaua x, localitatea Batogu, comuna Cireșu, județul Brăila.

Prin Decizia civilă

nr. 162/R din 19 martie 2013 pronunțată în Dosar nr. 1014/228/2010*, Curtea de

Apel Galați, secția I civilă, a admis recursurile declarate de reclamantul

F.A.G. și de către pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice; a

casat Sentința civilă nr. 1456 din 1 noiembrie 2012 a Tribunalului Brăila și a

reținut cauza pentru rejudecare.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că prin Decizia civilă nr. 243

din 2 mai 2012 a Curții de Apel Galați fusese casată în parte Sentința civilă

nr. 1721/2011 a Tribunalului Brăila, numai în ceea ce privește suprafața de

29.290 mp care se află în domeniul privat al Comunei Cireșu, județul Brăila.

Cum această unitate

deținătoare nu avusese calitatea de parte, în procesul de la fond, Curtea a

trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Brăila pentru soluționarea

notificării, în contradictoriu cu deținătoarea terenului.

Întrucât prin

Sentința civilă nr. 1721 din 23 noiembrie 2011 a Tribunalului Brăila nu au fost

respectate dezlegările obligatorii din recurs, prin Decizia civilă nr. 162/R

din 19 martie 2013, Curtea de Apel Galați a casat pentru a doua oară soluția

instanței de fond.

Având în vedere

dispozițiile imperative ale art. 312 alin. (6) C. proc. civ., așa cum au fost

modificate prin Legea nr. 202/2010, nemaifiind posibilă o a doua trimitere spre

rejudecare pentru lipsa de procedură, instanța de apel a dispus casarea cu

reținere și introducerea, în calitate de pârâtă, a Comunei Cireșu.

Prin Decizia civilă

nr. 384/R din 17 iunie 2013 pronunțată după casare cu reținere în Dosar nr.

1014/228/2010, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a admis cererea cu

privire la terenul în suprafață de 29.290 mp; a constatat că notificatorii sunt

persoane îndreptățite la restituirea în natură a suprafeței de 29.290 mp

situată în Comuna Cireșu și a obligat pârâta Comuna Cireșu, prin primar, să

emită dispoziție de restituire în natură a acestei suprafețe de teren, pentru

argumentele pe larg expuse în considerentele acestei decizii.

Împotriva acestei

decizii a declarat apel reclamantul F.A.G., înregistrat pe rolul Tribunalului

Brăila, secția I civilă sub nr. 2483/113/2013.

Prin Decizia civilă

nr. 306 din 6 noiembrie 2013 pronunțată în Dosar nr. 2483/113/2013, Tribunalul

Brăila a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți

de Casație și Justiție, reținând că, potrivit art. 4 C. proc. civ., această

instanță are competența de a soluționa căile de atac de reformare declarate

împotriva deciziilor curților de apel.

Analizând cererea,

Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 4 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă "recursurile

declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în

cazurile prevăzute de lege".

Acest text legal

trebuie însă coroborat cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 304/2004

republicată, privind organizarea judiciară, care prevede că "secția I

civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal

ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva

hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile

prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor

nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi

atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața

curților de apel". În ceea ce privește completele de judecată, potrivit

art. 314 alin. (1) din aceeași lege, "Completele de judecată se compun din

3 judecători ai aceleiași secții".

Se constată că, în

reglementarea dispozițiilor Codului de procedură civilă și ale Legii nr.

304/2004 anterior menționate, Înaltei Curți nu i-au fost atribuite competențe

în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condițiile în

care legile procesuale și de organizare judiciară nu menționează expres o

astfel de posibilitate.

Pe de altă parte,

hotărârea împotriva căreia reclamantul F.A.G. a declarat o atare cale de atac

(Decizia nr. 384/R din 17 iunie 2013), a fost pronunțată de către Curtea de

Apel Galați, ca instanță de recurs, în rejudecarea pe fond a cauzei (astfel cum

a fost dispusă prin Decizia civilă nr. 162/R din 19 martie 2013 a aceleiași

instanțe), raportat la dispozițiile art. 312 alin. (6

1

) C. proc.

civ. introdus prin Legea nr. 202/2010, potrivit cărora "casarea cu

trimitere poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului pentru cazul în

care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra

în cercetarea fondului, pentru cazul în care judecată s-a făcut în lipsa părții

care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la

dezbaterea fondului, respectiv pentru cazul casării pentru lipsă de competență.

În cazul în care, după casarea cu trimitere potrivit alin. (5) sau (6), intervine

o nouă casare în aceeași cauză, tribunalele și curțile de apel vor rejudeca în

fond cauza, dispozițiile alin. (4) fiind aplicabile".

Scopul modificării

legislative a fost acela de a accelera judecarea cauzelor prin limitarea

numărului de casări cu trimitere spre rejudecare, chiar dacă astfel se poate

ajunge, cum este cazul în speță, la situația judecării fondului, în primă și în

ultimă instanță, de către instanța de recurs, fără ca prin aceasta să fie

încălcat principiul dublului grad de jurisdicție.

În acest sens,

dispozițiile art. 377 alin. (2

1

) pct. 4 C. proc. civ. statuează că

sunt hotărâri irevocabile "hotărârile date în recurs chiar dacă prin

aceasta s-a soluționat fondul pricinii".

Or, Decizia nr. 384/R

din 17 iunie 2013 este pronunțată de Curtea de Apel Galați ca instanță de

recurs ce a reținut cauza spre rejudecare pe fond, astfel încât nu este supusă

nici căii de atac a apelului nici căii de atac a recursului.

Pe de altă parte,

chiar dacă reclamantul ar fi declarat recurs împotriva Deciziei nr. 384/R din

17 iunie 2013, acesta ar fi fost, de asemenea, inadmisibil, întrucât conform

argumentelor deja expuse, prin reținerea pentru rejudecare impusă de

dispozițiile art. 312 alin. (6

1

) C. proc. civ. astfel cum a fost

introdus prin Legea nr. 202/2010, caracterul irevocabil al hotărârii instanței

de recurs se menține, așa cum rezultă și din dispozițiile art. 377 alin. (2)

pct. 4 C. proc. civ. anterior citate.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată

"apel" declarată de F.A.G. împotriva Deciziei nr. 384/R din 17 iunie

2013 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel" de F.A.G. împotriva

Deciziei nr. 384/R din 17 iunie 2013 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 26 martie 2014.

Procesat de GGC - CL