ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2135/2010

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 5729 din 19

mai 2009 pronunțată în dosarul nr. 819/113/2008, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a respins, ca nefondat,

recursul declarat de reclamanta P.M. împotriva deciziei civile nr. 221 A din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că sunt neîntemeiate motivele de recurs formulate de

reclamantă, în mod corect instanța de apel menținând sentința civilă nr. 543

din 13 august 2008 a Tribunalului Brăila, secția civilă, prin care s-a păstrat

ca legală și temeinică Dispoziția nr. 4718 din 24 februarie 2004 emisă de

Primarul Municipiului Brăila, în procedura specială a Legii nr. 10/2001,

întrucât imobilul solicitat de reclamantă a fost preluat de stat în baza unei

sentințe penale cu nr. 614/1959 pronunțată de Tribunalul Popular al Raionului

Brăila, astfel încât nu intră în câmpul de aplicare a acestei legi cu caracter

reparatoriu, nefiind vorba de o preluare abuzivă în baza unui act normativ și

nefiind aplicabile dispozițiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei respective, la

data de 19 iunie 2009, recurenta-reclamantă P.M. a formulat cerere de

revizuire, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținând

că această decizie este potrivnică cu decizia civilă nr. 3176 din 20 mai 2008

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, în dosarul nr. 12661/3/2006.

Motivându-și, în fapt, cererea,

revizuienta a susținut că sunt aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., fiind îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză, câtă vreme

în cele două dosare revizuienta P.M. a avut calitatea de reclamantă, iar Primăria

locală, calitatea de pârâtă; că este vorba de restituirea unui imobil în

natură, pe calea procedurii speciale a Legii nr. 10/2001, și de aceeași cauză,

în ambele dosare, titlul statului, prin care au fost confiscate 11 imobile,

printre care și cel situat în Municipiul Brăila, de la autorii revizuientei, C.S.

și C.A., fiind reprezentat de sentința penală nr. 614 din 21 aprilie 1959.

La data de 15 decembrie 2009, intimatul

Municipiul Brăila, prin Primar, a formulat întâmpinare, prin care a invocat

excepția tardivității cererii de revizuire, precum și excepția

inadmisibilității acestora.

În subsidiar, a solicitat

respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte, va analiza cu prioritate, în baza art. 137 C. proc.

civ., excepția inadmisibilității cererii de revizuire, în condițiile în care

excepția tardivității cererii, invocată, de asemenea, de același intimat,

Municipiul Brăila, prin Primar, prin întâmpinare, a fost soluționată, prin

respingere, înainte de începerea dezbaterilor.

Referitor al această excepție, a

inadmisibilității cererii de revizuire, Înalta Curte, constată faptul că nu

este întemeiată, întrucât aspectele invocate de intimat în susținerea

excepției, referitoare la neîndeplinirea triplei identității de părți, obiect

și cauză, reprezintă chestiuni de fapt, care vor fi avute în vedere, odată cu

analizarea, pe fond, a cererii de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322

pct. 7 C. proc. civ.

Analizând cererea de revizuire

formulată de revizuienta P.M., se va constata faptul că este nefondată, și se

va respinge avându-se în vedere următoarele considerente :

Potrivit temeiului de drept invocat,

dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se va reține faptul că: revizuirea

unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate

cere dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de

grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având

aceeași calitate.

Prin urmare, revizuirea întemeiată

pe această prevedere legală, este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ

o serie de condiții și anume: existența unor hotărâri judecătorești definitive;

hotărârile judecătorești în cauză trebuie să fie potrivnice; existența triplei

identități de părți, obiect și cauză.

Referitor la această din urmă

condiție se va reține faptul că este esențială, întrucât finalitatea revizuirii

este aceea de a remedia erorile determinate de nesocotirea principiului

autorității lucrului judecat.

Raportând aceste dispoziții de ordin

teoretic la datele speței se constată faptul că cererea de revizuire formulată

de revizuienta P.M. nu poate fi admisibilă, nefiind îndeplinită tripla

identitate de părți, obiect și cauză, în ceea ce privește cele două decizii

invocate și socotite a fi potrivnice, respectiv deciziile nr. 5729 din 19 mai

2009 și 3176 din 20 mai 2008 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, în dosarele cu nr. 819/113/2008

și cu nr. 12661/3/2006.

Astfel, în cauză nu există

identitate de părți și obiect, întrucât, deși revizuienta P.M. a avut calitatea

de reclamantă, în ambele dosare, pârâții au fost diferiți, ca și obiectul

cauzei.

În acest sens, în primul dosar a

avut calitatea de pârâtă Primăria Municipiului București, prin Primar, iar în

al doilea Municipiul Brăila, prin Primar, fiind vorba, în același timp, de două

imobile diferite, pentru care s-au emis două dispoziții diferite în urma notificărilor

formulate în baza Legii nr. 10/2001, respectiv pentru imobilul situat în

Municipiul Brăila, pentru care s-a emis dispoziția de respingere nr. 4178 din

24 februarie 2004 de către Primarul Municipiului Brăila, și pentru imobilul

situat în Municipiul București, pentru care Primarul General al Municipiului

București a emis dispoziția de respingere cu nr. 5332 din 1 martie 2006.

Faptul că în ambele dosare s-a

solicitat restituirea în natură a unor imobile, pe calea procedurii speciale a

Legii nr. 10/2001, de către aceeași reclamantă, imobile ce au fost confiscate

de Statul Român de la autorii revizientei, C.S. și C.A., pe baza aceluiași

titlu de preluare, respectiv sentința penală nr. 614 din 21 aprilie 1959 a Tribunalului Popular al Raionului Brăila, nu poate duce la considerarea faptului că exista

tripla identitate de părți, obiect și cauză, în speță fiind vorba doar de o

identitate de cauză, nu și o identitate de părți și obiect, așa cum s-a arătat

mai sus.

În realitate, revizuienta invocă

faptul că în două spețe identice, s-au pronunțat două soluții diferite, aspect

ce nu poate sta la baza admiterii unei cereri de revizuire, întemeiată pe

prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., existența unei practici neunitare la

nivelul aceleiași instanțe, nefiind reglementată prin dispozițiile temeiului de

drept invocat, art. 322 C. proc. civ.

Față de cele, arătate, Înalta Curte,

în temeiul dispozițiilor art. 326 C. proc. civ., va respinge, ca nefondată,

cererea de revizuire formulată de revizuienta P.M. împotriva deciziei civile

nr. 5729 din 19 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, cererea de

revizuire a deciziei nr. 5729 din 19 mai 2009, pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție , în dosar nr. 819/113/2008, formulată de revizuenta P.M.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 26 martie 2010.