ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2362/2015

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 10 octombrie

2014, reclamanții I.G.L., O.P., S.A., C.M., I.P. și O.P.Z., au solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, Orașul Ianca și Instituția Prefectului Brăila, prin prefect,

reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafața de 19,40 ha,

validarea despăgubirilor în Dosarul nr. 7377/FFCC din 01 iunie 2007 și

obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin

Sentința nr. 189 din 11 februarie 2015, Tribunalul București, secția a IV-a

civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Brăila, secția civilă, reținând, în esență, că atâta timp cât imobilul ce face

obiectul deciziei contestate este situat în comuna Ianca, jud. Brăila, iar

Hotărârea nr. 593/2006 a cărei validare se solicită a fost emisă de Instituția

Prefectului județului Brăila, ca entitate învestită de lege, în înțelesul art.

3 pct. 4 lit. c) și d) din Legea nr. l 65/2013, revine Tribunalului Brăila competența

soluționării cauzei.

La

rândul său, Tribunalul Brăila, secția civilă, s-a declarat necompetent

teritorial să soluționeze cauza de față și, prin încheierea din 1 septembrie

2015, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București,

secția civilă.

Constatând

ivit conflictul negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 334 și 135

alin. (1) C. proc. civ., această instanță a înaintat dosarul Înaltei Curți de

Casație și Justiție.

Pentru

a pronunța această sentință, Tribunalul Brăila a reținut că art. 35 din Legea

nr. 165/2013 stabilește competența teritorială în favoarea tribunalului de la

sediul entității a cărui act este contestat.

Având

în vedere că decizia contestată în cauză a fost emisă de Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților, a cărui sediul este în București, Tribunalul

Brăila a reținut că este competent teritorial să soluționeze cauza Tribunalului

București, fiind lipsit de relevantă, sub aspectul competentei teritoriale a

instanței, locul situării imobilului a cărui restituire se solicită.

Înalta

Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la

art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente;

Art.

17 alin. (1) lit a din Legea nr. 165/2013 stipulează că, în vederea finalizării

procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor

preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia

Națională pentru Compensarea Imobilelor, care funcționează în subordinea

Cancelariei Primului Ministru și are în competență validarea, respectiv

invalidarea, în tot sau în parte, a deciziilor emise de entitățile învestite de

lege, care conțin propunerea de acordare a măsurilor compensatorii.

Potrivit

art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, "Deciziile emise cu respectarea

prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră

îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află

sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării".

Cât

privește sintagma "entitate învestită", art. 3 pct. 4 din Legea nr.

165/2013, enumeră toate structurile desemnate de lege, cu atribuții în procesul

de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor

reparatorii, iar la lit. g) se regăsește Comisia Națională pentru Compensarea

Imobilelor.

Având

în vedere că obiectul prezentei contestații îl reprezintă anularea deciziei de

compensare nr. 1415/2014 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea

Imobilelor, rezultă cu evidență că entitatea la care se referă dispozițiile

art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut

și calitatea de emitentă a deciziei a cărei anulare se solicită în prezenta

procedură, motiv pentru care, în acord cu prevederile aceleiași norme legale,

litigiul de față este de competența tribunalului în a cărui circumscripție se

află sediul entității emitente.

Cum

sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor este în București,

Calea Floreasca nr. 202, Sector 1, competența teritorială de soluționare a

cauzei nu poate aparține decât tribunalului în circumscripția căruia se află

sediul acestei entități, respectiv Tribunalului București.

În

consecință, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea tribunalului în circumscripția căruia se află sediul Comisiei

Naționale pentru Compensarea Imobilelor, respectiv Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 23 octombrie 2015.

Procesat

de GGC - GV