ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2362/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 10 octombrie 2014, reclamanții I.G.L., O.P., S.A., C.M., I.P. și O.P.Z., au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Orașul Ianca și Instituția Prefectului Brăila, prin prefect, reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafața de 19,40 ha, validarea despăgubirilor în Dosarul nr. 7377/FFCC din 01 iunie 2007 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 189 din 11 februarie 2015, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, secția civilă, reținând, în esență, că atâta timp cât imobilul ce face obiectul deciziei contestate este situat în comuna Ianca, jud. Brăila, iar Hotărârea nr. 593/2006 a cărei validare se solicită a fost emisă de Instituția Prefectului județului Brăila, ca entitate învestită de lege, în înțelesul art. 3 pct. 4 lit. c) și d) din Legea nr. l 65/2013, revine Tribunalului Brăila competența soluționării cauzei. La rândul său, Tribunalul Brăila, secția civilă, s-a declarat necompetent teritorial să soluționeze cauza de față și, prin încheierea din 1 septembrie 2015, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția civilă.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul dispozițiilor art. 334 și 135 alin. (1) C. proc. civ., această instanță a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Brăila a reținut că art. 35 din Legea nr. 165/2013 stabilește competența teritorială în favoarea tribunalului de la sediul entității a cărui act este contestat. Având în vedere că decizia contestată în cauză a fost emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, a cărui sediul este în București, Tribunalul Brăila a reținut că este competent teritorial să soluționeze cauza Tribunalului București, fiind lipsit de relevantă, sub aspectul competentei teritoriale a instanței, locul situării imobilului a cărui restituire se solicită.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente; Art. 17 alin. (1) lit a din Legea nr. 165/2013 stipulează că, în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului Ministru și are în competență validarea, respectiv invalidarea, în tot sau în parte, a deciziilor emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare a măsurilor compensatorii.

Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, "Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării". Cât privește sintagma "entitate învestită", art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013, enumeră toate structurile desemnate de lege, cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii, iar la lit. g) se regăsește Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Având în vedere că obiectul prezentei contestații îl reprezintă anularea deciziei de compensare nr. 1415/2014 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, rezultă cu evidență că entitatea la care se referă dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut și calitatea de emitentă a deciziei a cărei anulare se solicită în prezenta procedură, motiv pentru care, în acord cu prevederile aceleiași norme legale, litigiul de față este de competența tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității emitente. Cum sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor este în București, Calea Floreasca nr. 202, Sector 1, competența teritorială de soluționare a cauzei nu poate aparține decât tribunalului în circumscripția căruia se află sediul acestei entități, respectiv Tribunalului București.

În consecință, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului în circumscripția căruia se află sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, respectiv Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 octombrie 2015. Procesat de GGC - GV