ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2343/2015

Asupra

conflictului negativ de competență, constată următoarele;

Prin

cererea înregistrată la data de 6 octombrie  2014 pe rolul Tribunalului

București, secția a V-a civilă, reclamanții D.R.D., D.R.G., D.R.G.Z. au

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, ca prin hotărârea ce se va pronunța să constate nulitatea

absolută a Deciziei de invalidare cu nr. 1590 din 30 iulie 2014 emisă de

pârâtă.

În

drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 165/2013. Prin Sentința civilă

nr. 313 din 13 martie 2015, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis

excepția de necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila.

Pentru

a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că decizia contestată este

emisă de pârâtă în aplicarea art. 25 alin. (2) raportat la art. 17 și 21 din

Legea nr. 165/2013.

Potrivit

art. 21 din același act normativ, emiterea deciziei de validare sau de

invalidare coincide cu momentul finalizării procedurii administrative de

control al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la

măsuri reparatorii, control care se desfășoară centralizat la nivelul întregii

țări de către Secretariatul Comisiei Naționale. Acesta este abilitat de lege să

solicite documente în completare entităților învestite de lege care i-au

transmis deciziile cu propunere de acordare de măsuri compensatorii.

În

noțiunea de "entitate învestită de lege" în accepțiunea actului

normativ special intră, potrivit art. 3 pct. 4 și Comisia Județeană de Fond

Funciar.

În

același timp, art. 35 din Legea nr. 165/2013 reprezintă o normă atributivă de

competență teritorială în soluționarea contestațiilor promovate conform art. 34

în favoarea secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție de află

sediul entității.

Art.

34 alin. (1) din același act normative prevede că dosarele înregistrate la

Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi

soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a legii, cu

excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de

luni. Alin. (2) stipulează că dosarele care vor fi transmise Secretariatului

Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a legii vor fi

soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor

de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni. Numărul

dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la

alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților și se comunică, ia cerere, persoanelor îndreptățite,

potrivit alin. (3).

Tribunalul

a constatat că acest text de lege nu tranșează cu claritate noțiunea de

"entitate", în raport de care se stabilește competența de soluționare

a cererii. Această noțiune este definită de art. 3 pct. 4 din Legea nr.

165/2013, respectiv unitatea deținătoare, în înțelesul H.G. nr. 250/2007 pentru

aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al O.U.G.

nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și

al O.U.G. nr. 83/1999, republicată.

Din

interpretarea coroborată a dispozițiilor legale menționate în precedent,

Tribunalul a reținut competența de soluționare a contestațiilor formulate

împotriva deciziilor emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor

în favoarea secției civile a Tribunalului în a cărui circumscripție se află

sediul entității învestite cu soluționarea cererii, în speța de față,

Tribunalul Dolj.

Prin

Sentința civilă nr. 665 din 21 septembrie 2015, Tribunalul Brăila, secția I

civilă, a declinat la rândul său competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București și, constatând ivit conflict negativ de competență, a

sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea regulatorului

de competență ivit între cele două instanțe.

Pentru

a pronunța această sentință, Tribunalul Brăila a reținut că, potrivit art 35

alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor

art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la

secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul

entității, fiind fără relevanță locul la care se află situat imobilul.

Reținând

că sediul entității emitente a deciziei de invalidare contestată se află în

circumscripția Tribunalului București, Tribunalul Brăila și-a declinat

competența în favoarea acestei instanțe.

Înalta

Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct 2 raportat la

art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

Într-adevăr,

norma de competență incidență raportului juridic litigios este cea invocată de

cele două instanțe, respectiv dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr.

165/2013.

Astfel,

potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) deciziile emise cu respectarea prevederile

art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se considera îndreptățită la

secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se afla sediul

entității, în termen de 30 de zile de ia data comunicării".

Dispozițiile

legale sus-menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce

conferă tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității

învestite de lege competența de soluționare a contestației formulate împotriva

deciziilor emise de aceasta.

Noțiunea

de entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din

Legea nr. 165/2013 în sensul că au această semnificație următoarele structuri

cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de

stabilire a măsurilor reparatorii: a) unitatea deținătoare, în înțelesul H.G.

nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii

nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în

perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările

ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, precum și al O.U.G. nr. 83/1999, republicată; b) entitatea

învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul H.G. nr. 250/2007, cu

modificările și completările ulterioare; c) comisia locală de fond funciar,

comisiile comunale, orășenești și municipale constituite în temeiul Legii nr.

18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare; d) comisia

județeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului

București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu

modificările și completările ulterioare; e) Comisia specială de retrocedare a

unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor

aparținând minorităților naționale din România; f) Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice

centrale, cu personalitate juridică; g) Comisia Națională pentru Compensarea

Imobilelor, înființată potrivit legii.

Întrucât

în cauză, decizia de invalidare nr. 1590 din 30 iulie 2014, contestată de

reclamanți, a fost emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, potrivit art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, această

instituție are calitatea de entitate învestită de lege, astfel încât, conform

art. 35 alin. (1) din același act normativ, competența de soluționare a cauzei

revine tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul acestei entități.

Având

în vedere că sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților se

află în circumscripția Tribunalului București, aceasta este instanța competentă

teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

În

consecință, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea tribunalului în circumscripția căreia se află sediul Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților, respectiv Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2015.

Procesat

de GGC - GV