ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 813/2014

Asupra cauzei

constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 568 din 07 februarie

2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respins,

ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea P.L.M. împotriva Deciziei

civile nr. 5751 din 02 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, cu

motivarea că hotărârea împotriva căreia s-a exercitat recursul este

irevocabilă, fiind pronunțată în soluționarea unei contestații în anulare,

împotriva unei hotărâri date în recurs.

Prin Decizia civilă

nr. 3701 din 12 septembrie 2013, Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de P.L.M. împotriva

Deciziei civile nr. 568 din 07 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Înalta Curte a

constatat că cererea formulată este inadmisibilă, atât în calificarea de

contestație în anulare, cât și ca recurs în interesul legii.

Înalta Curte a

reținut că în cauză nu sunt întrunite condițiile art 318 C. proc. civ. care

vizează ipoteza unor greșeli materiale involuntare, în timp ce contestatoarea

invocă o greșeală de judecată, care decurge din împrejurarea că instanța nu a

analizat toate înscrisurile depuse la dosar.

A constatat Înalta

Curte, raportat la dispozițiile art. 329 C. proc. civ., că este inadmisibilă și

cererea prin care o parte solicită instanței să pronunțe o hotărâre asupra unui

recurs în interesul legii, numai persoanele indicate de textul de lege având

legitimarea procesuală de a promova un astfel de recurs.

Prin cererea

înregistrată la data de 16 octombrie 2013, contestatoarea P.L.M. a arătat că

înțelege să conteste Decizia civilă nr. 3701 din 12 septembrie 2013 al cărui

conținut nu îl cunoaște, nefiindu-i comunicat și dorește eliberarea unui post

ocupat prin modificarea procedurii, fără a dezvolta motivele solicitării sale.

Prin note scrise

depuse la data de 19 februarie 2014, contestatoarea face o descriere a

situației de fapt legată de ocuparea unui post în domeniul în care deține

calificarea certificată prin diplome.

În temeiul

dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza

cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare pe care

urmează să o admită având în vedere următoarele considerente.

Potrivit art. 318 C,

proc. civ., "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța, respingând recursul sau admițându-i numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de

casare".

Înalta Curte urmează

a constata că pot face obiect al revizuirii, întemeiat de dispozițiile art. 318

C. proc. civ., numai "hotărâri ale instanțelor de recurs", sintagma

având în vedere hotărâri pronunțate în soluționarea recursului de o instanță

competentă.

În cauză, Înalta

Curte observă că, prin contestația formulată, este atacată o hotărâre

pronunțată în soluționarea unei cereri apreciată ca inadmisibilă, atât din

perspectiva calificării drept contestație în anulare, cât și din perspectiva

unui recurs în interesul legii.

Totodată, criticile

formulate vizează aspecte de drept material și situația de fapt dovedită prin

probele invocate ce nu se subsumează ipotezei art. 318 C. proc. civ.

Înalta Curte observă

că, în accepțiunea art. 318 teza I C. proc. civ., poate fi atacată cu

contestație în anulare o hotărâre a cărei dezlegare este rezultatul unei erori

materiale în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului și care au

drept consecință pronunțarea unei soluții greșite. Greșeala pe care o comite

instanța trebuie să se realizeze prin confundarea unor elemente importante sau

a unor date materiale care sunt determinante în pronunțarea soluției.

Art. 318 teza I C

proc. civ. vizează ipoteza unor greșeli de fapt involuntare, iar nu greșeli de

judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții

legale sau de rezolvare a unui incident procedural, deoarece nu este posibil ca

instanței care a pronunțat hotărârea să i se solicite, ca instanță de

retractare, să reanalizeze modul în care a apreciat probele și a stabilit

raporturile dintre părți.

În speță,

contestatoarea invocă o greșeală de judecată, o situație de fapt ce a fost

ignorată.

Totodată, față de

faptul că nu este atacată o hotărâre a instanței de recurs nu sunt incidente

nici prevederile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., referitoare la omisiunea

pronunțării asupra vreunui motiv de recurs.

Prin urmare, nefiind

întrunite condițiile art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare urmează a

fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea P.L.M.

împotriva Deciziei nr. 3701 din 12 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2014.

Procesat

de GGC - NN