ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 813/2014

Asupra cauzei constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 568 din 07 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea P.L.M. împotriva Deciziei civile nr. 5751 din 02 mai 2012 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, cu motivarea că hotărârea împotriva căreia s-a exercitat recursul este irevocabilă, fiind pronunțată în soluționarea unei contestații în anulare, împotriva unei hotărâri date în recurs. Prin Decizia civilă nr. 3701 din 12 septembrie 2013, Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins ca inadmisibilă cererea formulată de P.L.M. împotriva Deciziei civile nr. 568 din 07 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte a constatat că cererea formulată este inadmisibilă, atât în calificarea de contestație în anulare, cât și ca recurs în interesul legii. Înalta Curte a reținut că în cauză nu sunt întrunite condițiile art 318 C. proc. civ. care vizează ipoteza unor greșeli materiale involuntare, în timp ce contestatoarea invocă o greșeală de judecată, care decurge din împrejurarea că instanța nu a analizat toate înscrisurile depuse la dosar. A constatat Înalta Curte, raportat la dispozițiile art. 329 C. proc. civ., că este inadmisibilă și cererea prin care o parte solicită instanței să pronunțe o hotărâre asupra unui recurs în interesul legii, numai persoanele indicate de textul de lege având legitimarea procesuală de a promova un astfel de recurs.

Prin cererea înregistrată la data de 16 octombrie 2013, contestatoarea P.L.M. a arătat că înțelege să conteste Decizia civilă nr. 3701 din 12 septembrie 2013 al cărui conținut nu îl cunoaște, nefiindu-i comunicat și dorește eliberarea unui post ocupat prin modificarea procedurii, fără a dezvolta motivele solicitării sale. Prin note scrise depuse la data de 19 februarie 2014, contestatoarea face o descriere a situației de fapt legată de ocuparea unui post în domeniul în care deține calificarea certificată prin diplome. În temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare pe care urmează să o admită având în vedere următoarele considerente.

Potrivit art. 318 C, proc. civ., "hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-i numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare". Înalta Curte urmează a constata că pot face obiect al revizuirii, întemeiat de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., numai "hotărâri ale instanțelor de recurs", sintagma având în vedere hotărâri pronunțate în soluționarea recursului de o instanță competentă. În cauză, Înalta Curte observă că, prin contestația formulată, este atacată o hotărâre pronunțată în soluționarea unei cereri apreciată ca inadmisibilă, atât din perspectiva calificării drept contestație în anulare, cât și din perspectiva unui recurs în interesul legii.

Totodată, criticile formulate vizează aspecte de drept material și situația de fapt dovedită prin probele invocate ce nu se subsumează ipotezei art. 318 C. proc. civ. Înalta Curte observă că, în accepțiunea art. 318 teza I C. proc. civ., poate fi atacată cu contestație în anulare o hotărâre a cărei dezlegare este rezultatul unei erori materiale în legătură cu aspecte formale ale judecării recursului și care au drept consecință pronunțarea unei soluții greșite. Greșeala pe care o comite instanța trebuie să se realizeze prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care sunt determinante în pronunțarea soluției. Art. 318 teza I C proc. civ.

vizează ipoteza unor greșeli de fapt involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural, deoarece nu este posibil ca instanței care a pronunțat hotărârea să i se solicite, ca instanță de retractare, să reanalizeze modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți. În speță, contestatoarea invocă o greșeală de judecată, o situație de fapt ce a fost ignorată. Totodată, față de faptul că nu este atacată o hotărâre a instanței de recurs nu sunt incidente nici prevederile art. 318 teza a II-a C. proc. civ., referitoare la omisiunea pronunțării asupra vreunui motiv de recurs.

Prin urmare, nefiind întrunite condițiile art. 318 C. proc. civ., contestația în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea P.L.M. împotriva Deciziei nr. 3701 din 12 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2014. Procesat de GGC - NN