ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2264/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2264/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 363 pronunțată la data de 20

septembrie 2012 de Tribunalul Cluj, s-a dispus condamnarea inculpatului S.M.V.,

în temeiul art. 266 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 1 (un) an închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de cercetare abuzivă.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-a interzis

inculpatului pe durata executării pedepsei exercitarea dreptului prav. de art. 64

lit. a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare

prevăzut de art. 82 C. pen., și anume acela de 3 ani.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția

inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării condiționate a

executării pedepsei, prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării

condiționate a executării pedepsei s-a dispus și suspendarea executării

pedepsei accesorii a interzicerii exercitării dreptului prevăzut de art. 64 lit.

a) teza a II-a C. pen.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost obligat

inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii

Cluj-Napoca despăgubiri civile în sumă de 1134,52 lei, reprezentând cheltuieli

de spitalizare ocazionate de spitalizarea părții vătămate C.E.M. la care se

adaugă dobânda legală începând cu prima zi următoare externării părții

vătămate, respectiv, data de 03. septembrie 2010 și până la achitarea integrală

a debitului.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat

inculpatul să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de

800 lei, în care se include și suma de 50 lei reprezentând onorariu parțial

pentru apărătorul desemnat din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a

reținut în fapt următoarele:

La data de 30 august 2010 numita C.I., mama părții

vătămate minore C.E.M. a formulat o plângere, în cadrul căreia a sesizat că, în

noaptea de 29 august 2010, fiul său în vârstă de 17 ani ar fi fost agresta, în

incinta Postului de Poliție Gârbău, de către inculpatul S.M.V., pentru a-l

determina să recunoască furtul unui telefon mobil.

Partea vătămată, care și-a însușit plângerea formulată de

către mama sa, a declarat, în legătură cu evenimentele pentru care s-a plâns,

că în cursul nopții de 28 august 2010, în timp ce se afla în discoteca din

localitatea Aghireșu împreună cu mai mulți prieteni, în jurul orei 02,00, când

au ieșit afară, a venit la el inculpatul, în calitate de agent de poliție, care

i-a cerut să-l însoțească până la autoturismul de serviciu ce era staționat în

apropiere, iar apoi l-a urcat în mașină fără a-i spune motivul, după care

lucrătorul de poliție T.F. ce se afla la volan a pornit mașina și l-au condus la Postul de Poliție Gârbău. Ajunși aici, martorul T.F. a rămas în mașină, iar inculpatul i-a

cerut părții vătămate să-l însoțească în incinta postului, unde după ce l-a

așezat pe un scaun a început să-l lovească cu palmele și pumnii peste față și

în cap, l-a prins de piept și l-a lovit cu capul de teracotă, iar după circa 20

de minute l-a scos în curte să se spele cu apă rece pe față, după care l-a

reintrodus înapoi în clădire și i-a cerut să dea o declarație în care să

recunoască că el a sustras un telefon mobil de la o persoană, faptă pe care nu

a acceptat atunci să o recunoască. Datorită acestui fapt, inculpatul a

continuat să-i tragă palme și pumni peste cap și l-a mai scos o dată în curte

să se spele pe față, până a terminat de scris declarația în care nu a

recunoscut sustragerea telefonului, timp în care a ajuns acolo și șeful

postului de poliție R.M., ce a stat doar puțin și a plecat, după care cu

același autoturism condus de martorul T.F. l-au transportat înapoi în

localitatea Aghireșu până în fața postului de poliție, de unde i-au dat drumul

să plece acasă. Partea vătămată a declarat că a rămas în incinta postului de

poliție, aproximativ 4 ore, iar la domiciliul său a ajuns în jurul orelor 6,00-7,00

dimineața, când s-a culcat, fără să fie văzut de către părinți. A doua zi

dimineața, mama sa văzând că întârzie să coboare să ia micul dejun, a urcat la

el în cameră și a văzut că are pe față urme de agresiune, iar atunci partea

vătămată i-a povestit ce s-a întâmplat. Mama sa a chemat salvarea să-l ducă la

spital, unde a rămas internat circa șapte zile.

Din concluziile certificatului medico-legal emis în cauză

de către I.M.L. Cluj-Napoca, rezultă că partea vătămată a suferit leziuni

vindecabile în 3-5 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații, că

leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp dur și că pot data de 29

august 2010. De asemenea, prin același certificat medico-legal, aflat la fila

mai sus indicată, se reține că, potrivit biletului de ieșire din spital F.O.

42293/2010 al Clinicii de Chirurgie și Ortopedie Pediatrică Cluj-Napoca,

rezultă că a fost internat în perioada 29 august - 02 septembrie 2010 cu dgs.:

„Traumatism cranio-cerebral minor prin agresiune. Echimoze periorbitare

bilateral. Contuzie piramidă nazală. Hematom buză superioară. Contuzie perete

abdominal.” La examenul obiectiv medico-legal din 02 septembrie 2010 au fost

evidențiate: „echimoze violacee periorbitare bilateral, la nivelul pleoapei

superioare și inferioare cu culoare gălbuie verzuie periferică, având

dimensiuni între 4 și 3 cm. Echimoză violacee de 0,8/0,5 cm la nivelul buzei

superioare median".

Din adresa nr. 199 din 01 septembrie 2010, reiese că

partea vătămată C.E.M. a fost adusă de salvare la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Cluj-Napoca, unde a fost internată cu diagnosticul:

„traumatism cranio-facial; contuzie de piramidă nazală; hematom buză

superioară; contuzie perete abdominal; traumatism toracic închis, în urma unei

agresiuni fizice provocate de agentul de poliție din Gârbău, informație pe care

cadrele medicale au obținut-o de la partea vătămată și familia acestuia.

În legătură cu cercetările penale, al căror subiect a

fost partea vătămată, se poate reține că în dosarul de urmărire penală nr. 729/P/2010

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin, au fost efectuate cercetări

penale de către Postul de Poliție Gârbău cu privire la sustragerea, la data de 27

august 2010, a unui telefon mobil ce aparținea numitei B.E. În cadrul acestora,

se poate reține din actele de urmărire penală efectuate în dosarul cu numărul

de mai sus, că, în data de 29 august 2010, noaptea, numitul C.E.M., partea

vătămată din prezenta cauză, a fost condus la sediul postului de poliție, de

către inculpat, spre a i se lua o declarație, în care însă acesta nu a

recunoscut că el este autorul sustragerii. Ulterior, inculpatul a început

urmărirea penală împotriva părții vătămate, pentru infracțiunea de furt

calificat, însă prin ordonanța nr. 729/P/2010 din 04 iulie 2011 procurorul a

dispus scoaterea sa de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu

caracter administrativ, și anume cea a amenzii în cuantum de 300 lei, conform

prevederilor art. 262 pct. 2 lit. a), art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 lit. b

1

)

C. proc. pen., raportat la art. 18

1

C. pen., astfel cum rezultă din

înscrisurile aflate în dosarul de urmărire penală.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul S.M.V.

care a solicitat achitarea sa în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât

din probele administrate nu rezultă vinovăția sa.

Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, prin

decizia penală nr. 4/ A din 15 ianuarie 2013, a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpat, reținând că vinovăția acestuia este pe deplin probată în cauză,

stabilindu-se cert că la momentul ridicării părții vătămate de către inculpat,

aceasta nu prezenta urme de loviri și după lăsarea sa în fața postului de

poliție, partea vătămată s-a deplasat acasă, fără să fie implicată în vreun

conflict.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.M.V.

care a reiterat criticile formulate în apel, reținând că s-a comis o gravă

eroare de fapt, că probele administrate nu au dovedit că este autorul

violențelor exercitate asupra părții vătămate, astfel că a solicitat achitarea

sa în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., invocând cazurile de casare prevăzute

de art. 385

9

pct. 18 și 17

2

C. proc. pen.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât

prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.

Deși inculpatul a indicat cazurile de casare prevăzute de

art. 385

9

pct. 17

2

și 18 C. proc. pen., Înalta Curte

constată că, atât în susținerea orală a recursului, cât și în motivarea scrisă

a acestuia, sunt formulate critici doar cu referire la comiterea unei grave

erori de fapt, care a condus la greșita reținere a vinovăției inculpatului,

critici ce se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

18 C. proc. pen. și în cadrul căruia se solicită achitarea în baza art. 10 lit.

c) C. proc. pen.

Nu se formulează critici ce țin de greșita aplicare a

legii, pentru a fi incident și cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., singura susținere a inculpatului referitoare

la incidența acestui caz de casare fiind aceea că instanțele, reținând greșit

vinovăția sa „au pronunțat o hotărâre contrară legii”.

În aceste condiții, Înalta Curte va examina criticile

inculpatului doar în cadrul cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

18 C. proc. pen., reținând însă, că nu sunt fondate, în baza probelor

administrate în cauză reținându-se o corectă situație de fapt și vinovăția

inculpatului.

Astfel, din declarațiile inculpatului S.M.V., ale părții

vătămate C.E.M. și mamei acestuia, numita C.I., ale martorilor T.F. (agent de

poliție) R.M. (șef de post), A.S., P.D. și actele din dosarul de urmărire

penală nr. 729/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Huedin, rezultă cu

certitudine că în noaptea de 28 august 2010 inculpatul, în calitate de agent de

poliție, i-a cerut părții vătămate să-l însoțească la Postul de poliție Gârbău unde a dat o declarație cu privire la comiterea unei fapte penale,

aflându-se în custodia organelor de poliție între orele 02

00

– 05

00

.

Din adresa nr. 199/2010 emisă de Spitalul Clinic de

Urgență pentru Copii Cluj-Napoca rezultă că partea vătămată C.E. a fost adusă

în data de 29 august 2010 cu salvarea în această unitate sanitară și internată

cu diagnosticul traumatism cranio-facial, contuzie piramidală nazală, hematom

bază superioară, contuzie perete abdominal și traumatism toracic închis.

Apoi, din concluziile certificatului medico-legal emis de

I.M.L. Cluj rezultă că partea vătămată a suferit leziuni vindecabile în 3 – 5

zile de îngrijiri medicale, că leziunile s-au putut produce prin lovire cu un

corp dur și că ele pot data din 29 august 2012. În egală măsură, actul

medico-legal confirmă mecanismul de vătămare a părții vătămate,

Curtea reține că potrivit martorului ocular A.S., partea

vătămată C.E.M. nu a fost implicată în conflictul de la discotecă, iar în

momentul în care a fost luat de polițiști cu mașina, intrând în custodia

acestora, partea vătămată nu avea urme de lovituri pe față.

În egală măsură, martorul P.D. care a participat la

discotecă, s-a aflat în apropierea părții vătămate și a fost de față când

aceasta a fost ridicată de inculpat, a declarat că, anterior introducerii

părții vătămate în mașina poliției, aceasta „nu a fost implicată în vreun

scandal și de asemenea nu am văzut pe fața acestuia ceva urme de loviri” și că

nu-și amintește să fi avut loc la discoteca respectivă vreun scandal.

Mai mult, din nicio declarație a inculpatului sau alt act

efectuat în dosarul de urmărire amintit, nici măcar în procesul-verbal întocmit

în noaptea respectivă nu rezultă că la momentul la care partea vătămată a

intrat în custodia organelor de poliție acesta ar fi prezentat urme de lovire

de natura celor descrise în actele medicale aflate la dosar.

Faptul că leziunile au fost produse de inculpat rezultă

din declarațiile martorului T.F. care a arătat că în momentul în care a intrat

în sediul postului de poliție a sesizat „că buza inferioară a părții vătămate

era puțin inflamată și era roșu la față” și ale martorului R.M.A. care a arătat

că „partea vătămată avea pe mijlocul frunții o venă inflamată”, avea de

asemenea nasul roșu și inflamat și fața roșie.

Pe de altă parte, declarațiile părții vătămate C.E.M. și

ale mamei sale, C.I.M., au fost constante, încă de la internarea în Spitalul

Clinic de Urgență pentru Copii din aceeași zi (29 august 2010), în a susține că

partea vătămată a fost bătută de inculpat în sediul Postului de Poliție Gârbău.

În legătură cu cealaltă variantă de apărare avansată de

către inculpat, și anume că partea vătămată ar fi fost implicat într-un scandal

după ce ar fi părăsit Postul de Poliție Gârbău, instanța de fond a apreciat că

această apărare este puțin plauzibilă și lipsită de consistență, nefiind

avansate nici un fel de date concrete legate de existența unui posibil scandal.

În sensul celor de mai sus, trebuie subliniat că în

viziunea C.E.D.O., raportat la încălcările art. 3 din C.E.A.D.O.L.F., este

necesar ca autoritățile statului să prezinte explicații plauzibile cu privire

la cauza producerii leziunilor pe care le prezintă o persoană care a intrat

într-o stare bună de sănătate în custodia autorităților statului,

instituindu-se prezumția unui raport de cauzalitate între aceste leziuni și

pretinsele rele tratamente din partea agenților statului.

Raportat la acest raționament avansat de bogata

jurisprudență a Curții instanța de fond a subliniat că inculpatul nu s-a

asigurat, cel puțin așa pretinde, că în momentul în care a intrat în unitatea

de poliție partea vătămată nu era rănită, și dacă era rănită nu a consemnat

într-un act oficial rănile pe care le-a constatat. Legea procedural penală

română impune ca în cazul cercetării unor persoane minore să fie respectate

anumite exigențe, la a căror aducere la îndeplinire inculpatul nu numai că nu a

vegheat, dar nici nu s-a asigurat de faptul că a preluat în custodie o persoană

sănătoasă, fără probleme medicale.

Drept urmare, și ținând seama de cele mai sus reținute,

instanța de fond a apreciat că în speța de față există un raport de cauzalitate

între leziunile suferite de partea vătămată și actele de violență exercitate de

inculpat, prin prisma prezumției instituite de jurisprudența instanței europene

a drepturilor omului, prezumție consacrată în mai multe cauze, dintre care

amintim două cauze îndreptate chiar împotriva statului român și anume cauza B.

contra României și cauza P. contra României.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat, conform art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M.V.

împotriva deciziei penale nr. 4/ A din 15 ianuarie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând

onorariul parțial pentru apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2013.