ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 778/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 778/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea nr. 243 din 17 mai 2013,
invocând dispozițiile art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/1995,
astfel cum au fost modificate prin art. X din Legea nr. 2/2013, raportate la
cele prevăzute de art. XXIII alin. (3) și (4) din același act normativ, Curtea
de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și
fiscal a scos cauza de pe rol și a înaintat Tribunalului Mureș, secția de
contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare, acțiunea prin
care reclamanta P.E. Reghin, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României -
Comisia Specială de Retrocedare, solicita anularea Deciziei nr. 2543/2012 emisă
de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase.
Prin Sentința nr.
5295 din 11 decembrie 2013, Tribunalul Mureș, secția de contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat
competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș,
reținând, în esență, că obiectul acțiunii nu se încadrează în dispozițiile art.
X din Legea nr. 2/2013, pentru a atrage competența de soluționare a
tribunalului.
Constatându-se ivirea
conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru
pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 din C. proc. civ.
Verificând cauza,
Înalta Curte constată că, în speță, în raport cu obiectul acțiunii formulate de
reclamantă și ținând seama de emitentul actului administrativ contestat,
competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Târgu Mureș,
secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru
considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cauză a fost
solicitată anularea Deciziei nr. 2543/2012 emisă de Comisia Specială de
Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase, în temeiul
prevederilor O.U.G. nr. 94/2000.
Potrivit
dispozițiilor art. 3 alin. (6) și (7) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu
modificările și completările ulterioare, "Comisia specială de retrocedare
sau, după caz, unitatea deținătoare prevăzută la art. 2 va analiza documentația
prezentată de solicitanți pentru fiecare imobil și va dispune, prin decizie
motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea
cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va
propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile stabilite
prin legea specială. În situația în care imobilul este înscris în Lista
monumentelor istorice, în decizia de retrocedare se va menționa că proprietarul
are drepturile și obligațiile prevăzute de lege [alin. (6)] și "Deciziile
Comisiei Speciale de Retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la
instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat
imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora.
Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă căilor
de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004" [alin.
(7)].
Dispozițiile legii
speciale - O.U.G. nr. 94/2000 fac, deci, trimitere la dreptul comun în materie
de competență, respectiv Legea nr. 554/2004.
Conform art. 10 alin.
(1) din acest din urmă act normativ, "Litigiile privind actele
administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,
precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,
precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond
de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative
emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care
privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale
acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de
contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege
organică specială nu se prevede altfel".
Cum, în speță, actul
contestat nu privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale sau
accesorii ale acestora iar emitentul acestuia este o autoritate publică de
nivel central, conform dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 3
pct. 1 din C. proc. civ., competența materială de soluționare a cauzei aparține
curții de apel ca instanță de contencios administrativ.
Este greșit
argumentul reținut de Curtea de Apel Târgu Mureș, potrivit căruia în cauză ar
fi aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr.
247/1995, astfel cum au fost modificate prin art. X din Legea nr. 2/2013,
conform cărora "Competența de soluționare revine secției de contencios
administrativ și fiscal a Curții de Apel în a cărei rază teritorială
domiciliază reclamantul".
Aceasta, întrucât
dispozițiile legale invocate de instanța de judecată se referă la
"Deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor", acte ce reprezintă "titlu de despăgubire",
conform art. 19 alin. (1) și art. 13 alin. (1) lit. a) din același act normativ
- Legea nr. 247/1995 - Titlul VII.
Or, în speță, așa cum
s-a arătat mai sus, obiectul acțiunii nu îl constituie anularea unui astfel de
act ci a unei decizii a Comisiei Speciale de Retrocedare a unor bunuri care au
aparținut cultelor religioase, emisă în temeiul prevederilor O.U.G. nr.
94/2000, actul contestat fiind, deci, unul prealabil procedurii emiterii
"titlului de despăgubire", prevăzută de Titlul VII al Legii nr.
247/1995; emiterea acestui din urmă act - "titlul de despăgubire" -
este de competența Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și numai
cu privire la acesta sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (1) din Titlul
VII al Legii nr. 247/1995, astfel cum au fost modificate prin art. X din Legea
nr. 2/2013.
Față de cele arătate,
urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de
Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta P.E. Reghin, în contradictoriu cu
pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare, în favoarea Curții
de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și
fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 18 februarie 2014.
Procesat de GGC - AS