ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4466/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 181 din 5 mai 2014, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a a dmis excepția necompetentei materiale a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă, reținându-se incidența în cauză a dispozițiilor art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 și, respectiv, art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Învestit prin declinare, Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 418 din 12 septembrie 2014 a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta Biserica U. din Transilvania împotriva pârâtului Guvernul României - Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, în favoarea Curții de Apel Cluj și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Prin acțiunea formulată, reclamanta Biserica U. din Transilvania a chemat în judecată pârâtul Guvernul României-Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au aparținut cultelor religioase din România, solicitând anularea deciziei pârâtei nr. 2891 din 11 decembrie 2013, acordarea de despăgubiri pentru imobilul compus din construcție și teren, situat în municipiul Turda, str. D. nr. 1, jud. Cluj, înscris în CF XX Turda, cu nr. top. AA, cu cheltuieli de judecată.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare. Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, “Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. Conform art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000: “deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004”.

Prin urmare, în raport cu textele de lege menționate, persoanele nemulțumite de deciziile comisiei speciale de retrocedare a bunurilor preluate abuziv se pot adresa curții de apel în condițiile în care actul atacat este un act administrativ emis de o autoritate publică centrală. Față de cele ce preced, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Biserica U. din Transilvania prin Episcopia U. Cluj și intimatul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România în favoarea Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2014