ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4466/2014

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 181 din 5 mai 2014, Curtea

de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

a a

dmis excepția necompetentei

materiale a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Cluj, secția civilă, reținându-se incidența în cauză a dispozițiilor art. 3

alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 și, respectiv, art. 34 alin. (1) din Legea nr.

165/2013.

Învestit prin declinare,

Tribunalul Cluj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 418 din 12 septembrie 2014

a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și, în consecință, a declinat

competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta Biserica U. din Transilvania

împotriva pârâtului Guvernul României - Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri

imobile care au aparținut cultelor religioase din România, în favoarea Curții de

Apel Cluj și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata

cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ivindu-se conflictul negativ

de competență a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată

că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Cluj,

secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin acțiunea formulată,

reclamanta Biserica U. din Transilvania a chemat în judecată pârâtul Guvernul României-Comisia

Specială de Retrocedare a Unor Bunuri Imobile care au aparținut cultelor religioase

din România, solicitând anularea deciziei pârâtei nr. 2891 din 11 decembrie 2013,

acordarea de despăgubiri pentru imobilul compus din construcție și teren, situat

în municipiul Turda, str. D. nr. 1, jud. Cluj, înscris în CF XX Turda, cu nr. top.

AA, cu cheltuieli de judecată.

Contenciosul administrativ

este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca

fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ

competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți

este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea,

după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea

în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare

la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care

reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este

actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică

în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând

sau stingând raporturi juridice.

Potrivit art. 10

alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, “Litigiile privind

actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum

și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de

tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise

sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe

și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari

de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ

și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios

administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport

cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul

actului administrativ contestat.

Conform art. 3 alin.

(7) din O.U.G. nr. 94/2000: “deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea

fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază

teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea

acestora. Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă

căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004”.

Prin urmare, în raport

cu textele de lege menționate, persoanele nemulțumite de deciziile comisiei speciale

de retrocedare a bunurilor preluate abuziv se pot adresa curții de apel în condițiile

în care actul atacat este un act administrativ emis de o autoritate publică centrală.

Față de cele ce preced,

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de

Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Biserica U. din Transilvania prin

Episcopia U. Cluj și intimatul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare

a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România în favoarea

Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 21 noiembrie 2014