ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1550/2019

HOTĂRÂRE

26.09.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1550/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

I. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Cluj sub nr. x/2018 reclamanta Parohia Reformata II Cluj a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, Municipiul Cluj -Napoca și Consiliul Local al Municipiului Cluj -Napoca să dispună următoarele:

În principal în temeiul art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013.

1) Să vă pronunțați asupra calității subscrisei de persoană îndreptățită, asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate cu privire la imobilul situat în Cluj -Napoca, B-dul x înscris inițial în C.F. nr. x Cluj-Napoca, cu nr. top. x, transcris în C.F. nr. x Cluj, compus din casă cu etaj din cărămidă și piatră acoperită cu țiglă, la parter cu 4 săli și dependințe, la etaj cu 8 camere, 4 bucătării și dependințe, curte și grădină în Calea x (B-dul x nr. 124) și teren în suprafață de 4266 mp, obiect al cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003 formulată în conformitate cu prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 94/2000, sens în care:

1.1. Să retrocedați în natura imobilul cu nr. top. x compus din - Corpul 1 de clădire S+P+E, având fundații de piatra, pereți din zidărie de cărămidă, șarpantă din lemn, acoperită cu țiglă, compus din: LA SUBSOL: 1 hol și 6 pivnițe; LA PARTER: 1 antreu, 2 vestiare, 2 săli, 1 baie, 1 WC, 1 casa scării; LA ETAJ: un coridor, 3 săli, 3 săli de mese, 2 antree, un vestiar, 1 birou, 1 cabinet medical, 1 magazie, 1 spălătorie, 1 WC. - Corpul 2 de clădire, având fundații de piatră, pereți din zidărie de cărămidă, șarpantă din lemn, acoperită cu țiglă, compus din: 2 antree, 2 birouri, 3 săli, 2 vestiare, 2 holuri, 3 WC-uri, 1 spălătorie, 1 vestiar, 1 coridor, 1 bucătărie, 1 loc preparat carne, 1 magazie, și teren pe B-dul x nr. 124 în suprafață de 2055 mp, cu obligația de a menține afectațiunea de grădiniță pe o perioadă de până la cinci ani;

1.2. Să dispuneți acordarea de măsuri reparatorii în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, pentru imobilul teren cu nr. Top x în suprafață de -2211 mp constând în 990.730 puncte; 2) Să dispuneți dezmembrarea imobilului și întabularea dreptului astfel dobândite în favoarea subscrisei în cartea funciară în conformitate cu raportul de expertiză extrajudiciară efectuat de expert A.;

În subsidiar:

1) Să dispuneți obligarea pârâtei de rândul 1 să soluționeze cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 prin emiterea unei decizii în sensul arătat la petitele 1.1. și 1.2. de mai sus, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii;

2) Să dispuneți obligarea pârâtei de rândul 1 să transmită dosarul cu cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 cu soluționată, către pârâta de rândul 2, în termen de 30 de zile de la data emiterii deciziei;

3) Să dispuneți obligarea pârâtei de rândul 2 să emită decizie de compensare pentru un număr de 990.730 puncte, pentru imobilul teren cu nr. top. x în suprafață de 2211 mp situat în Cluj -Napoca, B-dul x nr. 124;

- Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată;

- Judecarea în lipsă.

II. Prin Sentința civilă nr. 47 din 15 februarie 2019, Curtea de Apel Cluj a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj invocată din oficiu și în consecință, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta Parohia Reformata II Cluj, în contradictoriu cu pârâții Comisia Specială de Retrocedare a Unor Bunuri care au Aparținut Cultelor Religioase din România, Comisia Națională Pentru Compensarea Imobilelor, Consiliul Local al Municipiul Cluj-Napoca și Municipiul Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului București, secție civilă.

În motivarea sentinței s-au arătat, în principal, următoarele:

Obiectul principal al prezentului dosar îl reprezintă obligarea pârâtei Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România la retrocedarea în natură a imobilului revendicat în baza cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003 formulată în temeiul O.U.G. nr. 94/2000, a imobilului identificat în cartea funciară C.F. nr. x Orașu Nou, nr. top x, nr. top x sau acordarea de măsuri reparatorii în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

Temeiul juridic al cererii, indicat în mod expres de reclamanta Parohia Reformată Orașu Nou, este art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, conform căruia "În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor".

Subsecvent, reclamanta solicită a se face aplicarea art. 35 alin. (3) din lege, conform căruia "În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi".

Or, potrivit art. 35 alin. (11), "Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii".

Prin urmare, cererea întemeiată pe dispozițiile art. 35 alin. (2), (3) din Lege revine spre soluționare în primă instanță secției civile a tribunalului.

Reclamanta face referire la prevederile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000, conform cărora deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat a fi retrocedat și subliniază că, în virtutea respectării principiului simetriei drepturilor procedurale, instanța competentă material și teritorial este Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal.

Capătul principal de cerere nu este, însă, întemeiat pe O.U.G. nr. 94/2000, ci pe Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Reclamanta solicită instanței să se pronunțe în mod direct asupra calității sale de persoană îndreptățită, asupra existenței și întinderii dreptului său de proprietate, în baza art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, întrucât s-a depășit un termen rezonabil pentru soluționarea cererii de retrocedare.

În acest context, reclamanta nu se poate prevala de dispozițiile legale menționate și, în același timp, să ignore atribuirea expresă de competență pentru soluționarea cererii. Competența exclusivă de soluționare a litigiilor promovate în baza Legii nr. 165/2013 este stabilită prin art. 35 alin. (11) și nu poate fi înlăturată pentru a se face aplicarea competenței speciale reglementate de O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România.

Solicitarea subsidiară de obligare a pârâtelor la soluționarea cererii de retrocedare nr. x/28.02.2003 în privința imobilului identificat prin CF. nr. x Orașu Nou nr. top x, nr. top x, prin emiterea unei decizii privind retrocedarea bunurilor reclamantei în principal în natură sau, după caz, măsuri reparatorii și emiterea decizie de validare este întemeiată pe prevederile O.U.G. nr. 94/2000 și ar reveni în competența de soluționare a Curții de Apel Cluj, conform art. 3 alin. (7) din Ordonanță.

Aceasta este însă o cerere subsidiară și se va judeca de instanța competentă pentru cererea principală, în conformitate cu art. 123 din C. proc. civ.

În ceea ce privește tribunalul ce urmează a fi sesizat de prezenta instanță, curtea reține prevederile că prevederile art. 35 alin. (1

) anterior citate se impun a fi interpretate coroborat cu cele ale art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, care stipulează că deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Pe cale de consecință, constatând că entitățile pârâte care ar fi trebuit să soluționeze cererea de retrocedare formulată de reclamantă sunt Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România și Comisia Națională Pentru Compensarea Imobilelor, ambele cu sediul în București, se constată că se impune a se declina competența în favoarea Tribunalului București.

III. Prin Sentința civilă nr. 1390 din 14 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis, la rândul său, excepția necompetenței sale materiale în soluționarea acțiunii, declinându-și competența în favoarea Curții de Apel Cluj -Napoca, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

În motivarea sentinței s-au arătat, în principal, următoarele:

În speță, prin cererea de chemare în judecată reclamanta Parohia Reformată II Cluj a solicitat soluționarea cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003 formulată în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 94/2000, fie prin constatarea calității reclamantei de persoană îndreptățită la restituire și restituirea în natură a imobilului cu nr. topo x situat în Cluj-Napoca, B-dul x nr. 124, compus din casă și teren în suprafață de 2.055 mp și acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul teren cu nr. topo x în suprafață de 2.211 mp, constând în 990.730 puncte, fie prin obligarea pârâtei la emiterea unei decizii în sensul arătat mai sus, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Tribunalul constată că în ambele ipoteze instanța este cea care urmează a se pronunța asupra fondului cererii de retrocedare, astfel cum s-a statuat prin Decizia nr. XX/2007 dată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, reținută pentru identitate de rațiune. Astfel, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al unității deținătoare sau al entității învestite cu soluționarea de a răspunde la notificarea persoanei îndreptățite.

Potrivit art. 3 alin. (6) și (7) din O.U.G. nr. 94/2000, "(6) Comisia specială de retrocedare prevăzută la art. 2 va analiza documentația prezentată de solicitanți pentru fiecare imobil și va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile stabilite prin legea specială ... (7) Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora."

Ca atare, atât atacarea deciziilor Comisiei speciale de retrocedare, cât și acțiunea persoanei îndreptățite prin care se solicită soluționarea de către instanță a cererii de retrocedare, în cazul refuzului nejustificat al entității învestite cu soluționarea acesteia, revine instanței de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat prin cererea de retrocedare.

IV. Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte are în vedere următoarele:

Astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamanta a invocat ca temei legal, cât privește capetele de cerere formulate în principal, dispozițiile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, însă la finalul cererii sale a indicat și prevederile O.U.G. nr. 94/2000 și Normele metodologice de aplicare a acesteia, precum și prevederile art. 1 alin. (1) și (2), art. 3 alin. (1) pct. 1, art. 21, art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Se poate observa, așadar, că fundamentul juridic al cererii este mai amplu și mai nuanțat decât cel evocat în cuprinsul Sentinței civile nr. 47/2019 a Curții de Apel Cluj, după cum, în egală măsură, este necesar a se ține seama de faptul că principiul disponibilității (inclusiv în ce privește componenta lui privitoare la alegerea de către reclamant a temeiului juridic al cererii sale) nu este unul absolut și intangibil, el neputând fi exercitat cu nesocotirea unor dispoziții legale imperative sau a intereselor legitime ale altor persoane.

Prin urmare, relevanța în cauză a prevederilor art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 trebuie înțeleasă prin raportare la regimul juridic specific aplicabil cererii reclamantei de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul cu privire la care afirmă că i-a fost preluat abuziv.

Astfel fiind, Înalta Curte reține că cererea (denumită "de retrocedare") formulată de reclamantă la data de 27.02.2003 și înregistrată la Comisia Specială de Retrocedare se întemeiază pe prevederile O.U.G. nr. 94/2000, fiind vorba despre un imobil care a aparținut unui cult religios.

Or, O.U.G. nr. 94/2000 este un act normativ special, derogatoriu de la normele legale comune în materia acordării de măsuri reparatorii aferent preluării abuzive a unor imobile, ceea ce îi asigură preferință în aplicare, conform principiului "specialia generalibus derogant."

Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (7) teza I din O.U.G. nr. 94/2000, deciziile comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de la comunicarea acestora.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013 stabilesc că deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și art. 34 din aceeași lege pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului, în termen de 30 de zile de la data comunicării, iar cele ale alin. (1

) prevăd că litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii.

În fine, alin. (2) al art. 35 prevede că în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizie în termenele prevăzute de art. 33 și art. 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1), iar alin. (3) stabilește că în cazurile prevăzute la alin. (1) și)2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură, sau după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.

Corecta înțelegere a sferei de aplicare a acestor dispoziții legale obligă la a observa că prevederile art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94/2000 au, în considerarea caracterului lor de norme speciale, întâietate în aplicare față de normele generale cuprinse în art. 35 din Legea nr. 165/2013, în ce privește determinarea instanței competente a soluționa o acțiune precum cea de față.

Este fără relevantă că reclamanta a invocat prevederile art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, căci simpla ei voință nu ar putea înfrânge cele stabilite cu forță obligatorie prin prevederile art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2004 în planul determinării instanței competențe a soluționa contestațiile împotriva deciziilor Comisiei speciale de retrocedare, precum și, prin analogie, sub aspectul soluționării de către instanță a cererii de constatare a existenței dreptului de proprietate al reclamantului.

De altfel, cu privire la aceleași părți și la același tip de cereri adresate instanței, însă în legătură cu un alt imobil, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit anterior, prin Decizia civilă nr. 984 din 21 mai 2019, că îi aparține Curții de apel, secția de contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a acțiunii.

Față de toate cele ce preced, se va stabili în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ competența de soluționare a acțiunii de față.