ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6167/2021

Ședința publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 ianuarie 2019, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, ulterior completată la data de 20 martie 2019, reclamanta Parohia Reformată nr. 3 a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparținut Cultelor Religioase și Municipiul Cluj-Napoca:

- în principal, obligarea pârâtei de rândul 1 la emiterea deciziei pentru retrocedarea în natură a imobilului din Cluj-Napoca, str. x înscris inițial în CF x Cluj, nr. topo x de sub A+13 transcris în CF x Cluj nr. topo x de sub A+2 compus din casa din cărămidă acoperită cu țiglă cu 8 camere, 1 bucătărie, curte și grădină în suprafață de 510 stjp (1836 mp), ulterior dezmembrat și înscris în următoarele cărți funciare în favoarea Statului Român și administrarea Consiliului Local al mun. Cluj-Napoca: CF x provenit din CF vechi x nr. top x compus din 1 cameră, bucătărie, cămară de alimente cu suprafața utilă de 29,63 mp, p.i.c. în cotă de 14/100 parte; CF x provenit din CF x nr. top x - ap. nr. 2 grădiniță cu suprafața utilă de 185,37 mp, cu p.i.c. în cotă de 86/100 parte; CF x provenit din CF vechi x nr. top x - ap. nr. 1 spălătorie grădiniță cu suprafață utilă de 25,50 mp, cu p.i.c. 20/100 parte; CF x provenit din CF vechi x nr. top x - apt. nr. 2 compus din cameră, bucătărie, baie, hol, antreu, cămară cu suprafața utilă de 34 mp, p.i.c. în cotă de 26/100 parte înscrise în cf col. x; CF x provenit din CF vechi x nr. top x - ap. nr. 3 compus din 2 camere, bucătărie, cămară, baie, hol cu suprafață utilă de 69,5 mp și p.i.c. în cotă de 54/100 parte;

- în subsidiar, obligarea pârâtei de rândul 1 la emiterea deciziei în termen de 30 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii pronunțate, având în vedere că cererea de retrocedare nr. x a fost înregistrată din data de 22.02.2003 și până în prezent nu a fost soluționată.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei de rândul 1 la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 98 din 11 aprilie 2019, Curtea de Apel Cluj:

(i) a admis excepția prematurității;

(ii) a respins excepția inadmisibilității;

(iii) a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Parohia Reformată nr. 3, în contradictoriu cu pârâții Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparținut Cultelor Religioase și Municipiul Cluj-Napoca;

(iv) a obligat pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparținut Cultelor Religioase, la emiterea deciziei de soluționare a cererii de retrocedare pentru imobilul din Cluj-Napoca str. x, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii;

(v) a respins în rest acțiunea formulată;

(vi) a obligat pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparținut Cultelor Religioase, la plata sumei de 3.987,70 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva sentinței civile menționate la pct. I.2 a formulat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri care au aparținut Cultelor Religioase, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte sentinței atacate și, în rejudecarea cauzei, respingerea cererii reclamantei de obligarea a sa la emiterea deciziei de soluționare a cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003 în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărării, precum și obligarea sa la platasumei de 3.987,70 RON cheltuieli de judecată.

Recurenta-pârâtă susține că instanța de fond a admis parțial acțiunea, cu ignorarea art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevede următoarele:

"Comisia specială de retrocedare sau, după caz, unitatea deținătoare prevăzută la art. 2 va analiza documentația prezentată de solicitanți pentru fiecare imobil și va dispune, prin decizie motivată, retrocedarea imobilelor solicitate de cultele religioase, respingerea cererii de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată, sau va propune acordarea măsurilor reparatorii în echivalent, în condițiile stabilite prin legea specială".

Așa cum a precizat și prin întâmpinările formulate, dosarul aferent cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003 nu a fost încă soluționat de către Comisia specială de retrocedare, întrucât informațiile și documentele aflate în dosar sunt insuficiente pentru stabilirea unei soluții.

Instanța de fond nu a luat în considerare că actele din dosarul aferent cererii de retrocedare sunt insuficiente pentru soluționarea acestuia și nu pot fundamenta o decizie în conformitate cu O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

De altfel, dosarul aferent cererii de retrocedare nu este nici în acest moment complet, astfel încât să poată fi soluționat prin emiterea unei decizii motivate.

Prin adresa nr. x/09.04.2019, Comisia a solicitat Parohiei Reformate nr. 3 Cluj-Napoca documente necesare soluționării dosarului aferent cererii de retrocedare, printre care și acte din care să reiasă dovada dreptului de proprietate asupra construcției situate pe terenul identificat cu nr. top. x și două rapoarte de expertiză. Însă, până în prezent, aceasta nu a transmis niciunul din documentele solicitate prin adresa nr. x/09.04.2019.

În condițiile în care Secretariatul tehnic al Comisiei speciale de retrocedare a întreprins toate diligențele pentru soluționarea, în procedură administrativă, a dosarului aferent cererii de retrocedare, recurenta-pârâtă consideră că nu i se poate imputa nicio culpă procesuală.

Totodată, având în vedere că situația juridică a imobilului identificat cu nr. top. x, 9850/2, 9850/3 nu este clară, consideră că, în ipoteza respingerii recursului formulat, va fi în imposibilitatea emiterii unei decizii în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 98/11.04.2019.

În acest context, recurenta-pârâtă solicită ca, în cazul respingerii recursului formulat, instanța să fixeze, în temeiul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, un termen mai lung care să îi permită realizarea unor demersuri suplimentare pentru clarificarea situației juridice a imobilului solicitat, în vederea fundamentării deciziei.

Recurenta-pârâtă critică și soluția de obligarea a sa la plata în favoarea reclamantei a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.987,70 RON, reprezentând onorariu avocațial.

Consideră că acestea au fost acordate în mod eronat de instanța de judecată prin sentința recurată și că nu i se poate imputa nicio culpă procesuală, întrucât a întreprins demersurile necesare pentru completarea dosarului cu toate informațiile necesare stabilirii unei soluții.

Onorariul pretins de reclamantă, în cuantum de 3.987,70 RON, este mare raportat la obiectul cauzei și la munca prestată/complexitatea cauzei, fiind doar două termen de judecată, astfel că instanța de fond trebuia să reducă cheltuielile de judecată.

În acest context, susține că, făcând aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., instanța nu intervine în contractul de asistență juridică dintre avocat și client, care se menține în integralitate.

Mai arată că acțiunea reclamantei a fost admisă în parte, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., recurenta-pârâtă susține că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată decât în proporția în care a fost admisă acțiunea.

4.1. Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea recursului declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare, achiesând la poziția procesuală a acesteia.

4.2. Intimata-reclamantă Parohia Reformată nr. 3 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. În ceea ce privește excepția lipsei de interes în susținerea recursului, invocată de intimata-reclamantă Parohia Reformată nr. 3 prin note scrise, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Astfel, excepția lipsei de interes a fost invocată în considerarea faptului că, ulterior depunerii recursului, pârâta Comisia Specială de Retrocedare a soluționat cererea reclamantei prin emiterea deciziei de retrocedare. Prin urmare, pârâta nu mai are interes procesual în susținerea recursului, având în vedere modificările survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate, respectiv actul administrativ emis în vederea punerii în aplicare a sentinței recurate.

Deși dosarul aferent cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003 a fost soluționat de recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare prin decizia nr. 9258/03.09.2020, punând, astfel, în aplicare sentința recurată, Înalta Curte constată că această parte are interes în reformarea soluției pronunțată de instanța de fond în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, solicitând înlăturarea acestora.

Drept urmare, Înalta Curte va respinge excepția lipsei de interes în susținerea recursului.

II.2. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare este nefondat.

Intimata-reclamantă Parohia Reformată nr. 3 a formulat cerere de restituire a imobilului ce formează obiectul cauzei, înregistrată la pârâtă sub nr. x/27.02.2003, cu privire la care nu s-a emis nicio decizie în procedura administrativă prevăzută de O.U.G. nr. 94/2000.

Cererea dedusă judecății fost formulată de reclamantă, urmare nesoluționării dosarului aferent cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003.

Instanța de fond a admis în parte cererea de chemare în judecată, obligând pârâta Comisia Specială de Retrocedare la emiterea deciziei de soluționare a cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003 în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărării.

Recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că soluția de admitere a cererii introductive modificate și de obligare a sa la emiterea deciziei de soluționare a cererii de retrocedare este nelegală prin prisma încălcării prevederilor art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000 actualizată.

Înalta Curte reține însă, că, pe parcursul soluționării cauzei, ulterior înregistrării recursului declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, potrivit înscrisurilor depuse la dosar pentru termenul de judecată din data de 8.12.2021, recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a emis decizia nr. 9258/03.09.2020, prin care a admis cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 formulată de reclamanta Parohia Reformată nr. 3 Cluj-Napoca.

În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile din recurs formulate de pârâtă împotriva acestei soluții, de vreme ce obligația de soluționare a cererii de retrocedare formulată de reclamantă, impusă prin sentința de fond, a fost îndeplinită de către recurenta-pârâtă ulterior promovării căii de atac, prin emiterea efectivă a deciziei de soluționare a cererii de retrocedare.

Instanța de control judiciar va respinge, ca nefondate și criticile formulate de recurenta-pârâtă vizând aplicarea în mod greșit de către prima instanță a dispozițiilor art. 451 și urm. din C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile legale menționate, la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile efectuate, în mod justificat, de către partea care a câștigat procesul.

În speță, judecătorul fondului a obligat pârâta Comisia Specială de Retrocedare la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, constatând întemeiat că, în raport de soluția dată cererii de chemare în judecată, culpa procesuală aparține pârâtei.

De altfel, îndeplinirea de către această pârâtă a obligației de soluționare a cererii de retrocedare, ulterior declarării căii de atac, confirmă soluția fondului.

Cât privește solicitarea de aplicare a art. 451 alin. (2) C. proc. civ., aceasta nu poate fi primită, neintrând în categoria motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., așa cum s-a statuat prin decizia nr. 3/2020 pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes în susținerea recursului, ca nefondată.

Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase împotriva sentinței civile nr. 98 din 11 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2021.