ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 854/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență Prin încheierea nr. 244 din 17 mai 2013 pronunțată în Dosarul nr. 370/43/2012 de către Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, s-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea dosarului privind pe reclamanta Parohia Reformată L., în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut Cultelor Religioase, având ca obiect anularea deciziei din 7 martie 2012 emise de pârâtă, la instanța competentă, Tribunalul Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, curtea a reținut că obiectul litigiului îl constituie anularea deciziei emise de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase, prin urmare, având în vedere că Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel cum reiese din art. 1 al Titlului, reglementează procedura comună de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, inclusiv a celor care intră sub incidența O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, ținând cont de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 247/1995, așa cum a fost modificate prin art. X din Legea nr. 2/2013 coroborate cu art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, tribunalului îi revine competența de soluționare a cauzei.

Prin sentința nr. 3355 din 30 septembrie 2013, Tribunalul Mureș a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș. Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Mureș a reținut în esență, că modificarea competenței a survenit doar în ceea ce privește contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu și în ceea ce privește contestarea unor decizii emise de Comisia Specială de Retrocedare, această comisie având o individualitate distinctă, organe proprii de conducere și competență diferită.

S-a mai arătat în considerentele sentinței, că în această materie nu se pot aplica prin analogie norme de competență care privesc alte instituții publice și alte temeiuri de drept și câtă vreme modificările aduse de Legea nr. 2/2013 nu privesc și competența aplicabilă în această materie, chiar dacă din punct de vedere teoretic și doctrinar nu ar fi exclus să se argumenteze o finalitate asemănătoare, astfel încât, ținând cont de rangul autorității, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența revine Curții de Apel. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc.

civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș, secția contencios administrativ și fiscal , pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Pentru identificarea instanței competente material prezintă relevanță obiectul acțiunii judiciare, bine stabilit de tribunal, respectiv anularea deciziei nr. 2562 din 7 martie 2012 emisă în temeiul O.U.G. nr. 94/2000 de către Comisia Specială de Retrocedare. Înalta Curte constată că în mod corect, Tribunalul Mureș a apreciat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. X din Legea nr. 2/2013, modificarea de competență survenită prin prisma acestor dispoziții fiind de strictă interpretare, astfel că nu poate fi aplicată prin analogie și litigiilor cu alte instituții publice.

Prin urmare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 500.000 RON, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 RON, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.

În cazul actului administrativ nefiscal, competența materială se stabilește în raport cu rangul local sau central al autorității emitente, litigiul urmând să fie soluționat de tribunal, când actul atacat este emis de un o autoritate publică locală, respectiv, de curtea de apel, când actul atacat este emis de o autoritate publică centrală. În cauză, în privința actului ce formează obiectul acțiunii în contencios administrativ se constată că decizia nr. 2562 din 7 martie 2012 este act administrativ nefiscal. Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește acte administrative emise de o autoritate publică centrală, respectiv Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România, în speță competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.

Or, Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România, în calitate de emitent al actelor atacate este o autoritate publică de nivel central, fapt ce atrage competența de soluționare a cauzei, în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș, ca instanță de primă jurisdicție, în soluționarea litigiului dintre reclamanta Parohia Reformată L. în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Parohia Reformată L. în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 februarie 2014.