ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 854/2014

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Hotărârile care au generat

conflictul negativ de competență

Prin încheierea nr. 244

din 17 mai 2013 pronunțată în Dosarul nr. 370/43/2012 de către Curtea de Apel Târgu-Mureș,

secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, s-a dispus scoaterea de

pe rol a cauzei și trimiterea dosarului privind pe reclamanta Parohia Reformată

L., în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care

au aparținut Cultelor Religioase, având ca obiect anularea deciziei din 7

martie 2012 emise de pârâtă, la instanța competentă, Tribunalul Mureș, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel,

curtea a reținut că obiectul litigiului îl constituie anularea deciziei emise de

Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase,

prin urmare, având în vedere că Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel cum reiese

din art. 1 al Titlului, reglementează procedura comună de acordare a despăgubirilor

aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, inclusiv a celor care intră

sub incidența O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au

aparținut cultelor religioase din România, ținând cont de dispozițiile art. 20

alin. (1) din Titlul VII din Legea nr. 247/1995, așa cum a fost modificate prin

art. X din Legea nr. 2/2013 coroborate cu art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013,

tribunalului îi revine competența de soluționare a cauzei.

Prin sentința

nr.

3355 din 30 septembrie 2013, Tribunalul Mureș a

admis

excepția de necompetență materială a instanței și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș.

Ivindu-se conflictul negativ

de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22

alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Tribunalul Mureș a reținut în esență, că modificarea competenței a survenit

doar în ceea ce privește contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu și în ceea ce privește contestarea unor decizii

emise de Comisia Specială de Retrocedare, această comisie având o individualitate

distinctă, organe proprii de conducere și competență diferită.

S-a mai arătat în considerentele

sentinței, că în această materie nu se pot aplica prin analogie norme de competență

care privesc alte instituții publice și alte temeiuri de drept și câtă vreme modificările

aduse de Legea nr. 2/2013 nu privesc și competența aplicabilă în această materie,

chiar dacă din punct de vedere teoretic și doctrinar nu ar fi exclus să se argumenteze

o finalitate asemănătoare, astfel încât, ținând cont de rangul autorității, potrivit

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența revine Curții de Apel.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art.

22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și

cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Târgu-Mureș, secția contencios

administrativ și fiscal

, pentru considerentele ce vor

fi arătate în continuare.

Pentru identificarea instanței

competente material prezintă relevanță obiectul acțiunii judiciare, bine stabilit

de tribunal, respectiv anularea deciziei nr. 2562 din 7 martie 2012 emisă în temeiul

O.U.G. nr. 94/2000 de către Comisia Specială de Retrocedare.

Înalta Curte constată

că în mod corect, Tribunalul Mureș a apreciat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile

art. X din Legea nr. 2/2013, modificarea de competență survenită prin prisma acestor

dispoziții fiind de strictă interpretare, astfel că nu poate fi aplicată prin analogie

și litigiilor cu alte instituții publice.

Prin urmare, în cauză

sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora,

„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale și accesorii ale acestora, de până la 500.000 RON, se soluționează, în fond,

de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise

sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe

și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, mai mari de

500.000 RON, se soluționează, în fond, de secțiile de contencios administrativ și

fiscal ale curților de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.

În cazul actului administrativ

nefiscal, competența materială se stabilește în raport cu rangul local sau central

al autorității emitente, litigiul urmând să fie soluționat de tribunal, când actul

atacat este emis de un o autoritate publică locală, respectiv, de curtea de apel,

când actul atacat este emis de o autoritate publică centrală.

În cauză, în privința

actului ce formează obiectul acțiunii în contencios administrativ se constată că

decizia nr. 2562 din

7 martie 2012 este act administrativ nefiscal.

Având în vedere obiectul

cauzei de față, care privește acte administrative emise de o autoritate publică

centrală, respectiv Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut

Cultelor Religioase din România, în speță competența de soluționare a cauzei este

stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului

atacat.

Or, Comisia Specială de

Retrocedare a unor bunuri care au aparținut Cultelor Religioase din România, în

calitate de emitent al actelor atacate este o autoritate publică de nivel central,

fapt ce atrage competența de soluționare a cauzei, în raport de dispozițiile

art. 10 din Legea nr. 554/2004, în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș, ca instanță

de primă jurisdicție, în soluționarea litigiului dintre reclamanta Parohia Reformată

L. în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care

au aparținut Cultelor Religioase din România.

Temeiul legal al regulatorului

de competență

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș, secția de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Parohia Reformată L. în contradictoriu

cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut Cultelor

Religioase din România în favoarea Curții de Apel Târgu-Mureș, secția contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 februarie 2014.