ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3373/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

în judecată. Poziția părților cu privire la competență

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț - secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta Parohia Ortodoxă „A.M.D.” Târgu Neamț a

chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților -

Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut

Cultelor Religioase din România, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se dispună:

- anularea Deciziilor

nr. 2431 din 06 aprilie 2011, nr. 2432 din 06 aprilie 2011, nr. 2433 din 06

aprilie 2011, nr. 2434 din 06 aprilie 2011, nr. 2435 din 06 aprilie 2011, nr. 2436

din 06 aprilie 2011, nr. 2437 din 06 aprilie 2011, nr. 2438 din 06 aprilie 2011,

nr. 2439 din 06 aprilie 2011, nr. 2440 din 06 aprilie 2011, nr. 2441 din 06

aprilie 2011, nr. 2442 din 06 aprilie 2011, nr. 2443 din 06 aprilie 2011 și nr.

2446 din 06 aprilie 2011, prin care au fost respinse 14 cereri de retrocedare

formulate de Parohia Ortodoxă „A.M.D.” Târgu Neamț.

Prin întâmpinare,

pârâta Comisia Specială de Retrocedare a invocat excepția necompetenței

materiale, în raport de calitatea pârâtei de autoritate publică centrală,

competența materială aparținând în acest caz, Curții de Apel.

În apărare,

reclamanta a susținut competența materială a Tribunalului, arătând că prin

legea specială, respectiv prin O.U.G. nr. 94/2000, se prevede o competență

materială specială derogatorie de la dreptul comun și această competență

materială specială aparține Tribunalului.

Tribunalului Neamț

Prin sentința nr. 37/CA

din 16 februarie 2012, Tribunalul Neamț a admis excepția de necompetență

materială și și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Bacău.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a constatat că în cauză nu se poate reține

existența unei competențe materiale speciale derogatorii de la dreptul comun în

cauzele formulate împotriva deciziilor Comisiei Speciale de Retrocedare, deoarece,

în speță, nu se atacată o decizie a organelor de conducere ale unității

deținătoare, respectiv decizia unei regii autonome, a unei societăți sau

companii naționale, sau a unei societăți comerciale la care statul sau o

autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori

asociat majoritar, pentru a fi incidente prevederile art. 2 alin. (1) și (6)

din O.U.G. nr. 94 din 29 iunie 2000.

În speță, obiectul

cauzei îl reprezintă anularea deciziilor emise de Comisia Specială de

Retrocedare, iar potrivit art. 3 alin. (7) din O.U.G. nr. 94 din 29 iunie 2000  privind

retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din

România „Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu

contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială

este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea

acestora. Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este

supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.”

Cum textul de lege

precizat nu prevede nici o competență materială specială, ci doar o competență

teritorială specială, tribunalul a apreciat că instanța competentă material și

teritorial să soluționeze cauza este Curtea de Apel Bacău, în raport de

prevederile art. 10 pct. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 din C. proc.

civ.

de Apel Bacău

Prin sentința nr. 72

din 29 martie 2012, Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă de contencios

administrativ a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț.

A constatat ivit

conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de

Casație și Justiție, pentru regulatorul de competență, conform dispozițiilor art.

21 C. proc. civ.

Pentru a decide

astfel, curtea de apel a constatat că tribunalul a încălcat dispozițiile imperative

ale art. 159

1

alin. (2), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 202/2010

privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, soluționând

excepția de necompetență materială abia la termenul din 16 februarie 2012, după

începerea dezbaterilor asupra fondului.

Curtea de apel a

reținut că dispozițiile privitoare la momentul până la care poate fi invocată

excepția necompetenței materiale au caracter imperativ, acest moment fiind

prima zi de înfățișare. Chiar dacă legiuitorul nu prevede expres decăderea, în

speță, devin aplicabile dispozițiile art. 103 C. proc. civ., legiuitorul

urmărind ca însăși instanța să fie decăzută din dreptul de a invoca excepția de

necompetență în cazul în care nu respectă termenul prevăzut pentru

valorificarea excepției, deoarece în caz contrar, dispoziția referitoare la

prima zi de înfățișare nu ar mai avea efect și nu ar mai fi nici o diferență

față de vechea reglementare, conform căreia excepția necompetenței materiale

putea fi invocată oricând.

Prin urmare,

constatând că excepția necompetenței materiale nu a fost soluționată la prima

zi de înfățișare, conform regulilor procedurale ci abia după începerea

dezbaterilor asupra fondului, Curtea de apel a considerat că Tribunalul Neamț a

devenit competent să soluționeze cauza.

competență

Verificând hotărârile

pronunțate de Tribunalul Neamț și Curtea de Apel Bacău prezentate anterior, din

care rezultă că cele două instanțe s-au declarat reciproc necompetente să

soluționeze cauza de față, ipoteză prevăzută de art. 20 pct. 2 C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că este competentă să soluționeze conflictul negativ, în

calitate de instanță ierarhic superioară acestora.

Având în vedere

obiectul cauzei: anularea unor decizii emise de Comisia specială de retrocedare

a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România,

calitatea emitentului actelor administrative de structură administrativă

constituită la nivel central prin art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, precum

și norma de competență cuprinsă în art. 3 alin. (7) din același act normativ,

citată la pct. 2 din această decizie,care trimite la dispozițiile comune ale

Legii nr. 554/2004, Înalta Curte constată că soluționarea pricinii este de

competența Curții de Apel Bacău – secția de contencios administrativ.

Într-adevăr,

raționamentul judecătorului de la Tribunalul Neamț, care a stabilit competența

materială în raport de rangul emitentului actelor contestate, conform art. 10 alin.

(1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc. civ., este la

adăpost de orice critică.

Cât privește soluția

de dezîvestire pronunțată de Curtea de Apel Bacău, aceasta este greșită dintr-o

dublă perspectivă.

Astfel, în primul

rând, Curtea de apel s-a poziționat ca instanță de control judiciar în privința

sentinței tribunalului, ceea ce contravine dispozițiilor art. 158 alin. (3) C.

proc. civ. care stabilesc că aceasta „nu este supusă niciunei căi de atac”.

Apoi, dispozițiile art.

159

1

alin. (2) din același cod, citate în considerentele sentinței

curții de apel, au în vedere „invocarea” necompetenței materiale și teritoriale

de ordine publică la prima zi de înfățișare, „dar nu mai târziu de începerea

dezbaterilor asupra fondului” or, după cum rezultă din actele dosarului, pârâta

Comisia specială de retrocedare invocase prin întâmpinarea formulată în termen

legal excepția necompetenței materiale. Deși aceasta a fost soluționată la al

treilea termen de judecată, nu se depășise prima zi de înfățișare în sensul art.

134 C. proc. civ., câtă vreme abia la data de 16 februarie 2012, după

precizarea acțiunii și fixarea cadrului procesual, părțile erau în măsură să

poată pune concluzii.

Concluzionând, Înalta

Curte constată, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. că, în cauza de față,

competența soluționării revine Curții de Apel Bacău – secția contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Parohia Ortodoxă „A.M.D.” Târgu

Neamț în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au

aparținut Cultelor Religioase din România, în favoarea Curții de Apel Bacău – secția

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 iunie 2012.