ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3373/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată.

Poziția părților cu privire la competență Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Parohia Ortodoxă „A.M.D.” Târgu Neamț a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - anularea Deciziilor nr. 2431 din 06 aprilie 2011, nr. 2432 din 06 aprilie 2011, nr. 2433 din 06 aprilie 2011, nr. 2434 din 06 aprilie 2011, nr. 2435 din 06 aprilie 2011, nr. 2436 din 06 aprilie 2011, nr. 2437 din 06 aprilie 2011, nr. 2438 din 06 aprilie 2011, nr. 2439 din 06 aprilie 2011, nr. 2440 din 06 aprilie 2011, nr. 2441 din 06 aprilie 2011, nr. 2442 din 06 aprilie 2011, nr. 2443 din 06 aprilie 2011 și nr. 2446 din 06 aprilie 2011, prin care au fost respinse 14 cereri de retrocedare formulate de Parohia Ortodoxă „A.M.D.” Târgu Neamț.

Prin întâmpinare, pârâta Comisia Specială de Retrocedare a invocat excepția necompetenței materiale, în raport de calitatea pârâtei de autoritate publică centrală, competența materială aparținând în acest caz, Curții de Apel. În apărare, reclamanta a susținut competența materială a Tribunalului, arătând că prin legea specială, respectiv prin O.U.G. nr. 94/2000, se prevede o competență materială specială derogatorie de la dreptul comun și această competență materială specială aparține Tribunalului. 2. Hotărârea Tribunalului Neamț Prin sentința nr. 37/CA din 16 februarie 2012, Tribunalul Neamț a admis excepția de necompetență materială și și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a constatat că în cauză nu se poate reține existența unei competențe materiale speciale derogatorii de la dreptul comun în cauzele formulate împotriva deciziilor Comisiei Speciale de Retrocedare, deoarece, în speță, nu se atacată o decizie a organelor de conducere ale unității deținătoare, respectiv decizia unei regii autonome, a unei societăți sau companii naționale, sau a unei societăți comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, pentru a fi incidente prevederile art. 2 alin. (1) și (6) din O.U.G. nr. 94 din 29 iunie 2000. În speță, obiectul cauzei îl reprezintă anularea deciziilor emise de Comisia Specială de Retrocedare, iar potrivit art. 3 alin. (7) din O.U.G.

nr. 94 din 29 iunie 2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România „Deciziile Comisiei speciale de retrocedare vor putea fi atacate cu contestație la instanța de contencios administrativ în a cărei rază teritorială este situat imobilul solicitat, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestora. Hotărârea pronunțată de instanța de contencios administrativ este supusă căilor de atac potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.” Cum textul de lege precizat nu prevede nici o competență materială specială, ci doar o competență teritorială specială, tribunalul a apreciat că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza este Curtea de Apel Bacău, în raport de prevederile art. 10 pct. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 din C. proc.

civ. 3. Hotărârea Curții de Apel Bacău Prin sentința nr. 72 din 29 martie 2012, Curtea de Apel Bacău – secția a II-a civilă de contencios administrativ a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Neamț. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru regulatorul de competență, conform dispozițiilor art. 21 C. proc. civ. Pentru a decide astfel, curtea de apel a constatat că tribunalul a încălcat dispozițiile imperative ale art. 159 1 alin. (2), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, soluționând excepția de necompetență materială abia la termenul din 16 februarie 2012, după începerea dezbaterilor asupra fondului.

Curtea de apel a reținut că dispozițiile privitoare la momentul până la care poate fi invocată excepția necompetenței materiale au caracter imperativ, acest moment fiind prima zi de înfățișare. Chiar dacă legiuitorul nu prevede expres decăderea, în speță, devin aplicabile dispozițiile art. 103 C. proc. civ., legiuitorul urmărind ca însăși instanța să fie decăzută din dreptul de a invoca excepția de necompetență în cazul în care nu respectă termenul prevăzut pentru valorificarea excepției, deoarece în caz contrar, dispoziția referitoare la prima zi de înfățișare nu ar mai avea efect și nu ar mai fi nici o diferență față de vechea reglementare, conform căreia excepția necompetenței materiale putea fi invocată oricând.

Prin urmare, constatând că excepția necompetenței materiale nu a fost soluționată la prima zi de înfățișare, conform regulilor procedurale ci abia după începerea dezbaterilor asupra fondului, Curtea de apel a considerat că Tribunalul Neamț a devenit competent să soluționeze cauza. 4. Regulatorul de competență Verificând hotărârile pronunțate de Tribunalul Neamț și Curtea de Apel Bacău prezentate anterior, din care rezultă că cele două instanțe s-au declarat reciproc necompetente să soluționeze cauza de față, ipoteză prevăzută de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este competentă să soluționeze conflictul negativ, în calitate de instanță ierarhic superioară acestora.

Având în vedere obiectul cauzei: anularea unor decizii emise de Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, calitatea emitentului actelor administrative de structură administrativă constituită la nivel central prin art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, precum și norma de competență cuprinsă în art. 3 alin. (7) din același act normativ, citată la pct. 2 din această decizie,care trimite la dispozițiile comune ale Legii nr. 554/2004, Înalta Curte constată că soluționarea pricinii este de competența Curții de Apel Bacău – secția de contencios administrativ. Într-adevăr, raționamentul judecătorului de la Tribunalul Neamț, care a stabilit competența materială în raport de rangul emitentului actelor contestate, conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 1 C. proc.

civ., este la adăpost de orice critică. Cât privește soluția de dezîvestire pronunțată de Curtea de Apel Bacău, aceasta este greșită dintr-o dublă perspectivă. Astfel, în primul rând, Curtea de apel s-a poziționat ca instanță de control judiciar în privința sentinței tribunalului, ceea ce contravine dispozițiilor art. 158 alin. (3) C. proc. civ. care stabilesc că aceasta „nu este supusă niciunei căi de atac”. Apoi, dispozițiile art. 159 1 alin. (2) din același cod, citate în considerentele sentinței curții de apel, au în vedere „invocarea” necompetenței materiale și teritoriale de ordine publică la prima zi de înfățișare, „dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului” or, după cum rezultă din actele dosarului, pârâta Comisia specială de retrocedare invocase prin întâmpinarea formulată în termen legal excepția necompetenței materiale.

Deși aceasta a fost soluționată la al treilea termen de judecată, nu se depășise prima zi de înfățișare în sensul art. 134 C. proc. civ., câtă vreme abia la data de 16 februarie 2012, după precizarea acțiunii și fixarea cadrului procesual, părțile erau în măsură să poată pune concluzii. Concluzionând, Înalta Curte constată, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ. că, în cauza de față, competența soluționării revine Curții de Apel Bacău – secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Parohia Ortodoxă „A.M.D.” Târgu Neamț în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut Cultelor Religioase din România, în favoarea Curții de Apel Bacău – secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2012.