ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.03.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1133/2012

HOTĂRÂRE
02.03.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1133/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Târgu Mureș la data de 13 septembrie 2010 sub nr. 270/43/2010,

reclamantele K.K.G. și N.C.G. au solicitat în contradictoriu cu Statul Român

reprezentat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, modificarea

Deciziei nr. 8.101 din 18 mai 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor privind cuantumul titlurilor de despăgubire acordate ori

revocarea Deciziei atacate și emiterea unei noi Decizii în cadrul dosarului 36456/CC

în sensul emiterii titlului de despăgubire echivalentă sumei de 40.000 euro

respectiv 172.000 RON pentru imobilul situat în Târgu Mureș, str.Cuza Vodă,

precum și acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii

s-a arătat că prin Sentința civilă nr. 2.205 din 21 aprilie 1999 a Judecătoriei

Târgu Mureș, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1.779/1999 a Tribunalului

Mureș, s-a dispus obligarea Statului Român prin Consiliul Local la restituirea

imobilului situat în Târgu Mureș, str. Cuza Vodă.

S-a mai arătat că în

urma mai multor procese și anularea contractelor de vânzare-cumpărare, imobilul

a fost parțial restituit în natură, iar apartamentul nr. 3 nu a fost restituit

și nu s-au acordat despăgubiri.

Au mai arătat

reclamantele că s-au adresat Curții Europene a Drepturilor Omului solicitând

intervenția Curții în vederea obligării Statului Român la restituirea în natură

a imobilului ori contravaloarea acestuia în sumă de 40.000 EURO, 20.000 EURO

daune morale și suma de 5.000 EURO cheltuieli de judecată, cererea făcând

obiectul dosarului nr. 30075/2003 al Curții.

Curtea Europeană a

propus soluționarea amiabilă a cauzei și acceptarea pentru ambele părți a

despăgubirilor în sumă de 35.000 EURO.

După parcurgerea

fazelor preliminare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, Statul Român

a emis prin Primărie dispoziție pentru acordarea despăgubirilor.

Reclamantele au mai

arătat că raportul de evaluare întocmit în dosarul 36456/CC nu le-a fost

comunicat în forma completă (deși legea prevede această obligație), fiindu-le

comunicat doar la data de 08 iunie 2010, raport față de care au formulat

contestați la 17 iunie 2010 și nu au primit niciun răspuns.

S-a arătat că la data

de 27 august 2010 le-a fost comunicată Decizia nr. 8.108 din 18 mai 2010,

astfel că raportul de evaluare li s-a comunicat după data emiterii deciziei.

Pârâta, Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în reprezentarea Statului Român a

formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei plângerii prealabile,

iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Curtea a respins

excepția invocată prin întâmpinare considerând că procedura prealabilă a fost

îndeplinită de reclamante.

Prin Sentința nr. 112

din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis în parte cererea

formulată de reclamantele K.K.G. și N.C.G. în contradictoriu cu pârâtul Statul

Român reprezentat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a

anulat Decizia nr. 8.101 din 18 mai 2010 emisă de Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, a obligat această instituție să emită o nouă decizie

privind acordarea de despăgubiri reclamantelor cu respectarea prevederilor

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Târgu Mureș,

str. Cuza Vodă, județul Mureș și a respins celelalte pretenții.

Pentru a pronunța

această hotărâre s-au reținut următoarele.

În cadrul dosarului

nr. 36456/CC al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a întocmit

raportul de evaluare de către SC B.E., care a estimat valoarea de piață a

imobilului la suma de 93.200 RON.

S-a reținut că acest

raport de evaluare nu a fost comunicat în integralitatea lui reclamantelor în

conformitate cu prevederile pct. 16.13 din H.G. nr. 1.095/2005, privind

stabilirea normelor metodologice de aplicare a Titlului VII, Legea nr. 247/2005

conform cărora "raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi

comunicat de către acesta atât Comisiei centrale cât și persoanelor

solicitante. În măsura în care acestea din urmă formulează obiecțiuni,

evaluatorul este dator să răspundă la acestea".

La datele de 28

aprilie 2010 și 10 mai 2010, reclamantelor li s-a comunicat forma scurtă a

raportului de evaluare, în raport cu care au fost în imposibilitate de a

formula obiecțiuni, întrucât nu au putut cunoaște argumentele expertului evaluator

când a stabilit suma de 93.200 RON ca valoare estimată a imobilului.

S-a mai reținut că

abia la data de 08 iunie 2010 reclamanta K.K.G. a intrat în posesia unui

exemplar din raportul de evaluare în forma sa completă.

În raport cu această

dată, la 17 iunie 2010 s-a depus la pârâtă contestație împotriva raportului de

evaluare întocmit de SC B.E. Târgu Mureș.

La data de 17 iunie

2010, Decizia de despăgubire nr. 8.101 din 18 mai 2010 era deja emisă pentru

suma de 93.200 RON, sumă ce rezultă din raportul de evaluare întocmit de SC

B.E. Târgu Mureș.

În aceste condiții

s-a apreciat că decizia de emitere a titlului de despăgubire a fost emisă cu

încălcarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor H.G. nr.

1.095/2005 pct. 16.13.

Procedând în acest

mod, s-a reținut că în condițiile în care în cauză se punea în discuție doar

valoarea despăgubirilor iar pârâta cunoștea că pe rolul Curții Europene a

Drepturilor Omului există un litigiu în care între părți există o divergență cu

privire la valoarea despăgubirilor, Comisia a încălcat procedura instituită de

Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și a emis o decizie de despăgubire nelegală.

În ceea ce privește

celelalte cereri ale reclamantelor, Curtea le-a respins, apreciind că

obiecțiunile acestora la raportul de evaluare să fie analizate de către

expertul evaluator și în funcție de răspunsul acestuia, Comisia să dispună fie

emiterea deciziei de despăgubire, fie dacă nu se consideră lămurită să dispună

efectuarea unei noi expertize.

Împotriva Sentinței nr.

112 din data de 15 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs

în termen legal Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și

modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

Recurentul a

învederat, prin motivele de recurs, că soluția primei instanțe este netemeinică

și nelegală, în condițiile în care obligația de comunicare a raportului de

evaluare revine societății de evaluatori desemnați de Comisia Centrală, în

speță, SC B.E.

Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților este beneficiar al raportului de evaluare,

numai în calitate de parte a contractului de prestări servicii în temeiul

căruia s-a efectuat raportul de evaluare, Comisia Centrală fiind entitatea care

are posibilitatea legală de a dispune desemnarea unui evaluator, refacerea

raportului de evaluare, respectiv emiterea deciziei conținând titlul de

despăgubire.

Pe de altă parte se

arată de către recurent, că dispozițiile legale nu disting că raportul de

evaluare trebuie comunicat in extenso, ci numai că trebuie comunicat, această

obligație derivând și din contractul de prestări servicii pe care îl au

încheiat evaluatorii autorizați cu Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților.

Or, susține

recurentul că invocarea sau reținerea vreunei culpe a Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor că nu a verificat dacă evaluatorul a comunicat

raportul de evaluare in extenso reclamantelor nu poate fi reținută deoarece nu

Comisia Centrală are această obligație.

Recursul este

nefondat.

În conformitate cu

prevederile punctului 16.12 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII

"Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate

în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile

proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, aprobate prin H.G.

nr. 1.095/2005, cu modificările și completările ulterioare, "După primirea

dosarului prevăzut la pct. 16.11, evaluatorul sau societatea de evaluatori

desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de

evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține

cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de

despăgubire".

De asemenea, punctul

16.13 din aceleași norme precizează că "Dacă pentru întocmirea raportului

de evaluare este necesară o lucrare la fața locului, evaluatorul desemnat va

convoca persoanele îndreptățite să primească despăgubiri prin scrisoare

recomandată, cu confirmare de primire, arătând zilele și orele când începe și

când continuă lucrarea. Convocarea va fi remisă persoanei îndreptățite cu cel

puțin 5 zile înaintea efectuării lucrării de evaluare. La calculul termenului

nu se socotesc ziuă primirii convocării și nici data stabilită pentru

efectuarea lucrării de evaluare. Confirmarea de primire va fi alăturată

lucrării evaluatorului.

Persoanele

îndreptățite să primească despăgubiri sunt obligate să dea evaluatorului, la

solicitarea acestuia, orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării. Ele vor

prezenta evaluatorului orice înscrisuri pe care le posedă, de natură a furniza

acestuia informații privind valoarea imobilului obiect al lucrării.

La data stabilită

pentru efectuarea lucrării de evaluare și pe tot parcursul desfășurării

procedurii de specialitate, persoanele îndreptățite solicitante pot fi asistate

de un evaluator ales și remunerat de către acestea. Dacă evaluatorii au păreri

diferite, lucrarea trebuie să cuprindă părerea motivată a fiecăruia.

Raportul de evaluare

al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei

Centrale, cât și persoanelor îndreptățite solicitante. În măsura în care acestea

din urmă formulează obiecțiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea.

Obiecțiunile formulate și răspunsul la aceste obiecțiuni al evaluatorului

desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu și Comisiei Centrale.

Evaluatorii desemnați

sunt datori să se înfățișeze înaintea Comisiei Centrale spre a da lămuriri ori

de câte ori li se va cere.

Dacă Comisia Centrală

nu este lămurită prin evaluarea făcută, poate decide efectuarea unei noi

expertize".

În fine, potrivit

punctului 16.14 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005,

"în baza raportului de evaluare prevăzut la pct. 16.12 și 16.13, Comisia

Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de

despăgubire, fie la trimiterea dosarului la reevaluare".

Cum judicios a

reținut judecătorul fondului, prevederile punctelor 16.12, 16.13 și 16.14 din

Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 nu au

fost respectate întrucât nu au fost menționate criteriile avute în vedere de

evaluator, înscrisurile pe baza cărora a fost efectuat raportul de evaluare,

evaluatorul nu a convocat reclamantele la efectuarea lucrării și nu a solicitat

reclamantelor lămuriri, iar după finalizarea raportului de evaluare a comunicat

părților doar o sinteză a raportului de evaluare și nu lucrarea în întregime.

În mod evident, procedându-se în această modalitate, au fost vătămate

drepturile și interesele legitime ale reclamantelor-intimate, în condițiile în

care evaluarea și stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite potrivit legii

s-a realizat formal, evaluatorul nedispunând de date și informații suficiente

și reale pentru evaluarea corectă a imobilului în discuție.

În raport de

dispozițiile legale menționate, care reprezintă dreptul special în ceea ce

privește acordarea despăgubirilor, se reține că acordarea despăgubirilor

aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură conform deciziilor

Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut

cultelor religioase din România, se face conform procedurii prevăzute de Titlul

VII al Legii nr. 247/2005 și Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr.

1095/2005, decizia reprezentând titlu de despăgubire, fiind emisă în baza

raportului de evaluare întocmit în această procedură administrativă.

Cum etapa evaluării

în procedura administrativă este ulterioară momentului emiterii Deciziei, fiind

clar reglementată în dispozițiile art. 16 alin. (6) și alin. (6

1

) -

(6

5

) din Legea nr. 247/2005 și Normele metodologice aprobate prin

H.G. nr. 1.095/2005, recurenta a emis Decizia nr. 8.101 din 18 mai 2010,

nerespectând aceste dispoziții legale.

În aceste condiții,

rezultă că în mod întemeiat prima instanță, prin hotărârea atacată, a admis

acțiunea formulată de reclamantele K.K.G. și N.C.G. în contradictoriu cu

pârâtul Statul Român reprezentat de Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, a anulat Decizia nr. 8.101 din 18 mai 2010 emisă de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat această instituție să

emită o nouă decizie privind acordarea de despăgubiri reclamantelor cu

respectarea prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul

situat în Târgu Mureș, str. Cuza Vodă, județul Mureș și a respins celelalte

pretenții.

Așa fiind,

constatându-se că sunt neîntemeiate motivele invocate în cauză și că hotărârea

atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat

de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței nr. 112 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Respinge recursul

declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

împotriva Sentinței nr. 112 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș,

secția comercială și de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 2 martie 2012.

Procesat de GGC - AM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-05-11
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2309/2012
emite decizia privind titlurile de despăgubire, se formulează opțiune de către titular. c) Sentința și considerentele primei instanțe. Prin Sentința nr. 3997 din 6 iunie 2011 Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea reclamanților
ÎCCJ 2011-06-28
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3795/2011
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 127 din 7 octombrie 2010, pronunțată în fond, după casare, ca urmare a deciziei nr. 5645/09 decembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și
ÎCCJ 2012-06-27
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3250/2012
. situat in Craiova, imposibil de restituit in natura. Constată, instanța de fond că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanților
ÎCCJ 2012-03-21
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1510/2012
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată la 23 septembrie 2010, reclamanții C.C.I. și A.R.M. au chemat în judecată Comisia C
ÎCCJ 2012-03-30
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1740/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 3241 din 3 septembrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formu
Sursă