ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1133/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1133/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Târgu Mureș la data de 13 septembrie 2010 sub nr. 270/43/2010,
reclamantele K.K.G. și N.C.G. au solicitat în contradictoriu cu Statul Român
reprezentat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, modificarea
Deciziei nr. 8.101 din 18 mai 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor privind cuantumul titlurilor de despăgubire acordate ori
revocarea Deciziei atacate și emiterea unei noi Decizii în cadrul dosarului 36456/CC
în sensul emiterii titlului de despăgubire echivalentă sumei de 40.000 euro
respectiv 172.000 RON pentru imobilul situat în Târgu Mureș, str.Cuza Vodă,
precum și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii
s-a arătat că prin Sentința civilă nr. 2.205 din 21 aprilie 1999 a Judecătoriei
Târgu Mureș, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1.779/1999 a Tribunalului
Mureș, s-a dispus obligarea Statului Român prin Consiliul Local la restituirea
imobilului situat în Târgu Mureș, str. Cuza Vodă.
S-a mai arătat că în
urma mai multor procese și anularea contractelor de vânzare-cumpărare, imobilul
a fost parțial restituit în natură, iar apartamentul nr. 3 nu a fost restituit
și nu s-au acordat despăgubiri.
Au mai arătat
reclamantele că s-au adresat Curții Europene a Drepturilor Omului solicitând
intervenția Curții în vederea obligării Statului Român la restituirea în natură
a imobilului ori contravaloarea acestuia în sumă de 40.000 EURO, 20.000 EURO
daune morale și suma de 5.000 EURO cheltuieli de judecată, cererea făcând
obiectul dosarului nr. 30075/2003 al Curții.
Curtea Europeană a
propus soluționarea amiabilă a cauzei și acceptarea pentru ambele părți a
despăgubirilor în sumă de 35.000 EURO.
După parcurgerea
fazelor preliminare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, Statul Român
a emis prin Primărie dispoziție pentru acordarea despăgubirilor.
Reclamantele au mai
arătat că raportul de evaluare întocmit în dosarul 36456/CC nu le-a fost
comunicat în forma completă (deși legea prevede această obligație), fiindu-le
comunicat doar la data de 08 iunie 2010, raport față de care au formulat
contestați la 17 iunie 2010 și nu au primit niciun răspuns.
S-a arătat că la data
de 27 august 2010 le-a fost comunicată Decizia nr. 8.108 din 18 mai 2010,
astfel că raportul de evaluare li s-a comunicat după data emiterii deciziei.
Pârâta, Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în reprezentarea Statului Român a
formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei plângerii prealabile,
iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Curtea a respins
excepția invocată prin întâmpinare considerând că procedura prealabilă a fost
îndeplinită de reclamante.
Prin Sentința nr. 112
din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis în parte cererea
formulată de reclamantele K.K.G. și N.C.G. în contradictoriu cu pârâtul Statul
Român reprezentat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a
anulat Decizia nr. 8.101 din 18 mai 2010 emisă de Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor, a obligat această instituție să emită o nouă decizie
privind acordarea de despăgubiri reclamantelor cu respectarea prevederilor
Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Târgu Mureș,
str. Cuza Vodă, județul Mureș și a respins celelalte pretenții.
Pentru a pronunța
această hotărâre s-au reținut următoarele.
În cadrul dosarului
nr. 36456/CC al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a întocmit
raportul de evaluare de către SC B.E., care a estimat valoarea de piață a
imobilului la suma de 93.200 RON.
S-a reținut că acest
raport de evaluare nu a fost comunicat în integralitatea lui reclamantelor în
conformitate cu prevederile pct. 16.13 din H.G. nr. 1.095/2005, privind
stabilirea normelor metodologice de aplicare a Titlului VII, Legea nr. 247/2005
conform cărora "raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi
comunicat de către acesta atât Comisiei centrale cât și persoanelor
solicitante. În măsura în care acestea din urmă formulează obiecțiuni,
evaluatorul este dator să răspundă la acestea".
La datele de 28
aprilie 2010 și 10 mai 2010, reclamantelor li s-a comunicat forma scurtă a
raportului de evaluare, în raport cu care au fost în imposibilitate de a
formula obiecțiuni, întrucât nu au putut cunoaște argumentele expertului evaluator
când a stabilit suma de 93.200 RON ca valoare estimată a imobilului.
S-a mai reținut că
abia la data de 08 iunie 2010 reclamanta K.K.G. a intrat în posesia unui
exemplar din raportul de evaluare în forma sa completă.
În raport cu această
dată, la 17 iunie 2010 s-a depus la pârâtă contestație împotriva raportului de
evaluare întocmit de SC B.E. Târgu Mureș.
La data de 17 iunie
2010, Decizia de despăgubire nr. 8.101 din 18 mai 2010 era deja emisă pentru
suma de 93.200 RON, sumă ce rezultă din raportul de evaluare întocmit de SC
B.E. Târgu Mureș.
În aceste condiții
s-a apreciat că decizia de emitere a titlului de despăgubire a fost emisă cu
încălcarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor H.G. nr.
1.095/2005 pct. 16.13.
Procedând în acest
mod, s-a reținut că în condițiile în care în cauză se punea în discuție doar
valoarea despăgubirilor iar pârâta cunoștea că pe rolul Curții Europene a
Drepturilor Omului există un litigiu în care între părți există o divergență cu
privire la valoarea despăgubirilor, Comisia a încălcat procedura instituită de
Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și a emis o decizie de despăgubire nelegală.
În ceea ce privește
celelalte cereri ale reclamantelor, Curtea le-a respins, apreciind că
obiecțiunile acestora la raportul de evaluare să fie analizate de către
expertul evaluator și în funcție de răspunsul acestuia, Comisia să dispună fie
emiterea deciziei de despăgubire, fie dacă nu se consideră lămurită să dispună
efectuarea unei noi expertize.
Împotriva Sentinței nr.
112 din data de 15 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș,
secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs
în termen legal Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și
modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Recurentul a
învederat, prin motivele de recurs, că soluția primei instanțe este netemeinică
și nelegală, în condițiile în care obligația de comunicare a raportului de
evaluare revine societății de evaluatori desemnați de Comisia Centrală, în
speță, SC B.E.
Autoritatea Națională
pentru Restituirea Proprietăților este beneficiar al raportului de evaluare,
numai în calitate de parte a contractului de prestări servicii în temeiul
căruia s-a efectuat raportul de evaluare, Comisia Centrală fiind entitatea care
are posibilitatea legală de a dispune desemnarea unui evaluator, refacerea
raportului de evaluare, respectiv emiterea deciziei conținând titlul de
despăgubire.
Pe de altă parte se
arată de către recurent, că dispozițiile legale nu disting că raportul de
evaluare trebuie comunicat in extenso, ci numai că trebuie comunicat, această
obligație derivând și din contractul de prestări servicii pe care îl au
încheiat evaluatorii autorizați cu Autoritatea Națională pentru Restituirea
Proprietăților.
Or, susține
recurentul că invocarea sau reținerea vreunei culpe a Comisiei Centrale pentru
Stabilirea Despăgubirilor că nu a verificat dacă evaluatorul a comunicat
raportul de evaluare in extenso reclamantelor nu poate fi reținută deoarece nu
Comisia Centrală are această obligație.
Recursul este
nefondat.
În conformitate cu
prevederile punctului 16.12 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII
"Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate
în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile
proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, aprobate prin H.G.
nr. 1.095/2005, cu modificările și completările ulterioare, "După primirea
dosarului prevăzut la pct. 16.11, evaluatorul sau societatea de evaluatori
desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de
evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține
cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de
despăgubire".
De asemenea, punctul
16.13 din aceleași norme precizează că "Dacă pentru întocmirea raportului
de evaluare este necesară o lucrare la fața locului, evaluatorul desemnat va
convoca persoanele îndreptățite să primească despăgubiri prin scrisoare
recomandată, cu confirmare de primire, arătând zilele și orele când începe și
când continuă lucrarea. Convocarea va fi remisă persoanei îndreptățite cu cel
puțin 5 zile înaintea efectuării lucrării de evaluare. La calculul termenului
nu se socotesc ziuă primirii convocării și nici data stabilită pentru
efectuarea lucrării de evaluare. Confirmarea de primire va fi alăturată
lucrării evaluatorului.
Persoanele
îndreptățite să primească despăgubiri sunt obligate să dea evaluatorului, la
solicitarea acestuia, orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării. Ele vor
prezenta evaluatorului orice înscrisuri pe care le posedă, de natură a furniza
acestuia informații privind valoarea imobilului obiect al lucrării.
La data stabilită
pentru efectuarea lucrării de evaluare și pe tot parcursul desfășurării
procedurii de specialitate, persoanele îndreptățite solicitante pot fi asistate
de un evaluator ales și remunerat de către acestea. Dacă evaluatorii au păreri
diferite, lucrarea trebuie să cuprindă părerea motivată a fiecăruia.
Raportul de evaluare
al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei
Centrale, cât și persoanelor îndreptățite solicitante. În măsura în care acestea
din urmă formulează obiecțiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea.
Obiecțiunile formulate și răspunsul la aceste obiecțiuni al evaluatorului
desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu și Comisiei Centrale.
Evaluatorii desemnați
sunt datori să se înfățișeze înaintea Comisiei Centrale spre a da lămuriri ori
de câte ori li se va cere.
Dacă Comisia Centrală
nu este lămurită prin evaluarea făcută, poate decide efectuarea unei noi
expertize".
În fine, potrivit
punctului 16.14 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005,
"în baza raportului de evaluare prevăzut la pct. 16.12 și 16.13, Comisia
Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de
despăgubire, fie la trimiterea dosarului la reevaluare".
Cum judicios a
reținut judecătorul fondului, prevederile punctelor 16.12, 16.13 și 16.14 din
Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 nu au
fost respectate întrucât nu au fost menționate criteriile avute în vedere de
evaluator, înscrisurile pe baza cărora a fost efectuat raportul de evaluare,
evaluatorul nu a convocat reclamantele la efectuarea lucrării și nu a solicitat
reclamantelor lămuriri, iar după finalizarea raportului de evaluare a comunicat
părților doar o sinteză a raportului de evaluare și nu lucrarea în întregime.
În mod evident, procedându-se în această modalitate, au fost vătămate
drepturile și interesele legitime ale reclamantelor-intimate, în condițiile în
care evaluarea și stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite potrivit legii
s-a realizat formal, evaluatorul nedispunând de date și informații suficiente
și reale pentru evaluarea corectă a imobilului în discuție.
În raport de
dispozițiile legale menționate, care reprezintă dreptul special în ceea ce
privește acordarea despăgubirilor, se reține că acordarea despăgubirilor
aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură conform deciziilor
Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut
cultelor religioase din România, se face conform procedurii prevăzute de Titlul
VII al Legii nr. 247/2005 și Normelor metodologice aprobate prin H.G. nr.
1095/2005, decizia reprezentând titlu de despăgubire, fiind emisă în baza
raportului de evaluare întocmit în această procedură administrativă.
Cum etapa evaluării
în procedura administrativă este ulterioară momentului emiterii Deciziei, fiind
clar reglementată în dispozițiile art. 16 alin. (6) și alin. (6
1
) -
(6
5
) din Legea nr. 247/2005 și Normele metodologice aprobate prin
H.G. nr. 1.095/2005, recurenta a emis Decizia nr. 8.101 din 18 mai 2010,
nerespectând aceste dispoziții legale.
În aceste condiții,
rezultă că în mod întemeiat prima instanță, prin hotărârea atacată, a admis
acțiunea formulată de reclamantele K.K.G. și N.C.G. în contradictoriu cu
pârâtul Statul Român reprezentat de Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor, a anulat Decizia nr. 8.101 din 18 mai 2010 emisă de Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat această instituție să
emită o nouă decizie privind acordarea de despăgubiri reclamantelor cu
respectarea prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul
situat în Târgu Mureș, str. Cuza Vodă, județul Mureș și a respins celelalte
pretenții.
Așa fiind,
constatându-se că sunt neîntemeiate motivele invocate în cauză și că hotărârea
atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor
art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat
de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva
Sentinței nr. 112 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția
comercială și de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
împotriva Sentinței nr. 112 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș,
secția comercială și de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 2 martie 2012.
Procesat de GGC - AM