ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1133/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 13 septembrie 2010 sub nr. 270/43/2010, reclamantele K.K.G. și N.C.G. au solicitat în contradictoriu cu Statul Român reprezentat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, modificarea Deciziei nr. 8.101 din 18 mai 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor privind cuantumul titlurilor de despăgubire acordate ori revocarea Deciziei atacate și emiterea unei noi Decizii în cadrul dosarului 36456/CC în sensul emiterii titlului de despăgubire echivalentă sumei de 40.000 euro respectiv 172.000 RON pentru imobilul situat în Târgu Mureș, str.Cuza Vodă, precum și acordarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că prin Sentința civilă nr. 2.205 din 21 aprilie 1999 a Judecătoriei Târgu Mureș, rămasă definitivă prin Decizia nr. 1.779/1999 a Tribunalului Mureș, s-a dispus obligarea Statului Român prin Consiliul Local la restituirea imobilului situat în Târgu Mureș, str. Cuza Vodă. S-a mai arătat că în urma mai multor procese și anularea contractelor de vânzare-cumpărare, imobilul a fost parțial restituit în natură, iar apartamentul nr. 3 nu a fost restituit și nu s-au acordat despăgubiri. Au mai arătat reclamantele că s-au adresat Curții Europene a Drepturilor Omului solicitând intervenția Curții în vederea obligării Statului Român la restituirea în natură a imobilului ori contravaloarea acestuia în sumă de 40.000 EURO, 20.000 EURO daune morale și suma de 5.000 EURO cheltuieli de judecată, cererea făcând obiectul dosarului nr. 30075/2003 al Curții.

Curtea Europeană a propus soluționarea amiabilă a cauzei și acceptarea pentru ambele părți a despăgubirilor în sumă de 35.000 EURO. După parcurgerea fazelor preliminare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, Statul Român a emis prin Primărie dispoziție pentru acordarea despăgubirilor. Reclamantele au mai arătat că raportul de evaluare întocmit în dosarul 36456/CC nu le-a fost comunicat în forma completă (deși legea prevede această obligație), fiindu-le comunicat doar la data de 08 iunie 2010, raport față de care au formulat contestați la 17 iunie 2010 și nu au primit niciun răspuns. S-a arătat că la data de 27 august 2010 le-a fost comunicată Decizia nr. 8.108 din 18 mai 2010, astfel că raportul de evaluare li s-a comunicat după data emiterii deciziei.

Pârâta, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în reprezentarea Statului Român a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei plângerii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. Curtea a respins excepția invocată prin întâmpinare considerând că procedura prealabilă a fost îndeplinită de reclamante. Prin Sentința nr. 112 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș a admis în parte cererea formulată de reclamantele K.K.G. și N.C.G. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a anulat Decizia nr. 8.101 din 18 mai 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat această instituție să emită o nouă decizie privind acordarea de despăgubiri reclamantelor cu respectarea prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Târgu Mureș, str. Cuza Vodă, județul Mureș și a respins celelalte pretenții.

Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele. În cadrul dosarului nr. 36456/CC al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a întocmit raportul de evaluare de către SC B.E., care a estimat valoarea de piață a imobilului la suma de 93.200 RON. S-a reținut că acest raport de evaluare nu a fost comunicat în integralitatea lui reclamantelor în conformitate cu prevederile pct. 16.13 din H.G. nr. 1.095/2005, privind stabilirea normelor metodologice de aplicare a Titlului VII, Legea nr. 247/2005 conform cărora "raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei centrale cât și persoanelor solicitante.

În măsura în care acestea din urmă formulează obiecțiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea". La datele de 28 aprilie 2010 și 10 mai 2010, reclamantelor li s-a comunicat forma scurtă a raportului de evaluare, în raport cu care au fost în imposibilitate de a formula obiecțiuni, întrucât nu au putut cunoaște argumentele expertului evaluator când a stabilit suma de 93.200 RON ca valoare estimată a imobilului. S-a mai reținut că abia la data de 08 iunie 2010 reclamanta K.K.G. a intrat în posesia unui exemplar din raportul de evaluare în forma sa completă. În raport cu această dată, la 17 iunie 2010 s-a depus la pârâtă contestație împotriva raportului de evaluare întocmit de SC B.E. Târgu Mureș.

La data de 17 iunie 2010, Decizia de despăgubire nr. 8.101 din 18 mai 2010 era deja emisă pentru suma de 93.200 RON, sumă ce rezultă din raportul de evaluare întocmit de SC B.E. Târgu Mureș. În aceste condiții s-a apreciat că decizia de emitere a titlului de despăgubire a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 1.095/2005 pct. 16.13. Procedând în acest mod, s-a reținut că în condițiile în care în cauză se punea în discuție doar valoarea despăgubirilor iar pârâta cunoștea că pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului există un litigiu în care între părți există o divergență cu privire la valoarea despăgubirilor, Comisia a încălcat procedura instituită de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și a emis o decizie de despăgubire nelegală.

În ceea ce privește celelalte cereri ale reclamantelor, Curtea le-a respins, apreciind că obiecțiunile acestora la raportul de evaluare să fie analizate de către expertul evaluator și în funcție de răspunsul acestuia, Comisia să dispună fie emiterea deciziei de despăgubire, fie dacă nu se consideră lămurită să dispună efectuarea unei noi expertize. Împotriva Sentinței nr. 112 din data de 15 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

Recurentul a învederat, prin motivele de recurs, că soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală, în condițiile în care obligația de comunicare a raportului de evaluare revine societății de evaluatori desemnați de Comisia Centrală, în speță, SC B.E. Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este beneficiar al raportului de evaluare, numai în calitate de parte a contractului de prestări servicii în temeiul căruia s-a efectuat raportul de evaluare, Comisia Centrală fiind entitatea care are posibilitatea legală de a dispune desemnarea unui evaluator, refacerea raportului de evaluare, respectiv emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire.

Pe de altă parte se arată de către recurent, că dispozițiile legale nu disting că raportul de evaluare trebuie comunicat in extenso, ci numai că trebuie comunicat, această obligație derivând și din contractul de prestări servicii pe care îl au încheiat evaluatorii autorizați cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Or, susține recurentul că invocarea sau reținerea vreunei culpe a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor că nu a verificat dacă evaluatorul a comunicat raportul de evaluare in extenso reclamantelor nu poate fi reținută deoarece nu Comisia Centrală are această obligație. Recursul este nefondat. În conformitate cu prevederile punctului 16.12 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, aprobate prin H.G.

nr. 1.095/2005, cu modificările și completările ulterioare, "După primirea dosarului prevăzut la pct. 16.11, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire". De asemenea, punctul 16.13 din aceleași norme precizează că "Dacă pentru întocmirea raportului de evaluare este necesară o lucrare la fața locului, evaluatorul desemnat va convoca persoanele îndreptățite să primească despăgubiri prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, arătând zilele și orele când începe și când continuă lucrarea.

Convocarea va fi remisă persoanei îndreptățite cu cel puțin 5 zile înaintea efectuării lucrării de evaluare. La calculul termenului nu se socotesc ziuă primirii convocării și nici data stabilită pentru efectuarea lucrării de evaluare. Confirmarea de primire va fi alăturată lucrării evaluatorului. Persoanele îndreptățite să primească despăgubiri sunt obligate să dea evaluatorului, la solicitarea acestuia, orice lămuriri în legătură cu obiectul lucrării. Ele vor prezenta evaluatorului orice înscrisuri pe care le posedă, de natură a furniza acestuia informații privind valoarea imobilului obiect al lucrării. La data stabilită pentru efectuarea lucrării de evaluare și pe tot parcursul desfășurării procedurii de specialitate, persoanele îndreptățite solicitante pot fi asistate de un evaluator ales și remunerat de către acestea.

Dacă evaluatorii au păreri diferite, lucrarea trebuie să cuprindă părerea motivată a fiecăruia. Raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale, cât și persoanelor îndreptățite solicitante. În măsura în care acestea din urmă formulează obiecțiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecțiunile formulate și răspunsul la aceste obiecțiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu și Comisiei Centrale. Evaluatorii desemnați sunt datori să se înfățișeze înaintea Comisiei Centrale spre a da lămuriri ori de câte ori li se va cere. Dacă Comisia Centrală nu este lămurită prin evaluarea făcută, poate decide efectuarea unei noi expertize". În fine, potrivit punctului 16.14 din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1095/2005, "în baza raportului de evaluare prevăzut la pct. 16.12 și 16.13, Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului la reevaluare". Cum judicios a reținut judecătorul fondului, prevederile punctelor 16.12, 16.13 și 16.14 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 nu au fost respectate întrucât nu au fost menționate criteriile avute în vedere de evaluator, înscrisurile pe baza cărora a fost efectuat raportul de evaluare, evaluatorul nu a convocat reclamantele la efectuarea lucrării și nu a solicitat reclamantelor lămuriri, iar după finalizarea raportului de evaluare a comunicat părților doar o sinteză a raportului de evaluare și nu lucrarea în întregime.

În mod evident, procedându-se în această modalitate, au fost vătămate drepturile și interesele legitime ale reclamantelor-intimate, în condițiile în care evaluarea și stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite potrivit legii s-a realizat formal, evaluatorul nedispunând de date și informații suficiente și reale pentru evaluarea corectă a imobilului în discuție. În raport de dispozițiile legale menționate, care reprezintă dreptul special în ceea ce privește acordarea despăgubirilor, se reține că acordarea despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură conform deciziilor Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, se face conform procedurii prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și Normelor metodologice aprobate prin H.G.

nr. 1095/2005, decizia reprezentând titlu de despăgubire, fiind emisă în baza raportului de evaluare întocmit în această procedură administrativă. Cum etapa evaluării în procedura administrativă este ulterioară momentului emiterii Deciziei, fiind clar reglementată în dispozițiile art. 16 alin. (6) și alin. (6 1 ) - (6 5 ) din Legea nr. 247/2005 și Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1.095/2005, recurenta a emis Decizia nr. 8.101 din 18 mai 2010, nerespectând aceste dispoziții legale. În aceste condiții, rezultă că în mod întemeiat prima instanță, prin hotărârea atacată, a admis acțiunea formulată de reclamantele K.K.G. și N.C.G.

în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a anulat Decizia nr. 8.101 din 18 mai 2010 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat această instituție să emită o nouă decizie privind acordarea de despăgubiri reclamantelor cu respectarea prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în Târgu Mureș, str. Cuza Vodă, județul Mureș și a respins celelalte pretenții. Așa fiind, constatându-se că sunt neîntemeiate motivele invocate în cauză și că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 112 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 112 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 2 martie 2012. Procesat de GGC - AM