ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2309/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

a) Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată la Curtea

de Apel București, reclamanții I.B.P. și A.R.M. au chemat în judecată Statul

Român reprezentat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru

ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată Comisia să emită decizia

reprezentând titlu de despăgubire și să o transmită Direcției pentru acordarea

despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale de Restituire a

Proprietăților, cu obligarea la 10.000 lei daune morale și la cheltuieli de

judecată.

În motivarea acțiunii reclamanții au

arătat că autoarea lor, G.A. a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul

situat în Târgu Mureș, iar prin Dispoziția nr. 2176/2008 s-a dispus acordarea

despăgubirilor.

Au precizat că dispoziția a fost

înaintată la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, că drepturile

aferente acesteia le-au fost cesionate, fiind notificată Comisia în acest sens.

Au mai susținut că cererea nu a fost

soluționată în termen rezonabil, astfel că s-au încălcat prevederile art. 6 din

Convenția Europeana a Drepturilor Omului

b) Întâmpinarea formulată în cauză.

Prin întâmpinare, pârâta C.C.S.D. a

solicitat respingerea acțiunii, explicând procedura prevăzută de titlul VII din

Legea nr. 247/2005.

A precizat că dosarul a fost

transmis la evaluator, iar în ceea ce privește trimiterea deciziei la Direcția

de acordare a despăgubirilor în numerar, s-a arătat că potrivit legii, după ce

se emite decizia privind titlurile de despăgubire, se formulează opțiune de

către titular.

c) Sentința și considerentele primei

instanțe.

Prin Sentința nr. 3997 din 6 iunie 2011

Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea reclamanților I.B.P. și A.R.M.,

în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

și a obligat-o pe aceasta la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire

pentru imobilul, casă de locuit și teren aferent, situat în Municipiul Tg.Jiu,

județul Gorj, Dispoziția nr. 2176 din 21 martie 2008 a Primarului Municipiului

Târgu Jiu, cu menționarea reclamanților și a cotelor fiecăruia, conform

contractului de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 717 din 9 martie 2011,

respectiv I.B.P. – 10%, iar A.R.M. – 15%, din valoarea totală a despăgubirilor.

A mai fost obligată pârâta C.C.S.D.

să transmită, potrivit opțiunii reclamanților, această decizie către

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Direcția de acordare a

despăgubirilor în numerar, cu acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de

500 lei și a fost respinsă cererea privind daunele morale, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că dosarul a fost trimis în vederea evaluării totuși

această împrejurare nu a fost dovedită, nefiind atașate înscrisuri în acest

sens,simpla menționare a acestora în cuprinsul întâmpinării nefiind relevantă

sub acest aspect.

Pe de altă parte, instanța a

apreciat că nesoluționarea dosarului intr-un termen rezonabil încalcă

prevederile art. 1 din protocolul nr. 1 și a art. 6 din Convenția Europeana a

Drepturilor Omului, statul, prin instituțiile sale, fiind obligat sa garanteze

prin măsuri legale și administrative adecvate realizarea efectiva și rapida a

dreptului la restituire, sub forma acordării de despăgubiri, conform principiului

supremației dreptului și al legalității protecției patrimoniului.

În raport de data emiterii

dispoziției prin care a fost recunoscut dreptul la despăgubire în temeiul

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și data înregistrării dosarului la instituția

pârâtă, Curtea a apreciat că refuzul acesteia de a proceda la evaluare a

imobilului supus procedurii administrative și de a emite titlul de despăgubire

este nejustificat, nefiind relevante susținerile privind ordinea înregistrării

dosarelor în contextul în care pârâtul nu a dovedit împrejurările care au

condus la realizarea evaluării imobilului în cauză până la data pronunțării

prezentei hotărâri,urmând ca în temeiul dispozițiilor menționate, precum și a

disp. art. 1, art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004 să fie admisă în parte

acțiunea în sensul obligării pârâtei la emiterea deciziei privind titlul de

despăgubire pentru imobilul (casă de locuit și teren aferent) situat în

Municipiul Tg. Jiu, Gorj, Dispoziția nr. 2176 din 21 martie 2008 a Primarului

Municipiului Tg. Jiu cu menționarea reclamanților și a cotelor fiecăruia,

conform contractului de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 717 din 9

martie 2011 respectiv I.B.P. - 10% iar A.R.M. - 15 %, din valoarea totală a

despăgubirilor.

A fost obligat același pârât să

transmită potrivit opțiunii reclamanților-exprimată prin chiar introducerea

prezentei acțiuni, această decizie către A.N.R.P., Direcția pentru Acordarea

Despăgubirilor în Numerar, conform solicitării reclamanților în vederea

realizării drepturilor rezultate din efectuarea raportului de expertiză tehnică

evaluatoare.

Va fi respins ca neîntemeiat capătul

de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale având în

vedere împrejurarea că reclamanții nu au dovedit producerea unor suferințe care

să justifice acordarea unor astfel de daune, conform art. 1169 C. civ.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

a) Motivele de recurs.

În motivele de recurs pârâta a susținut

că greșit s-a admis cererea de obligare la emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire, deoarece după efectuarea evaluării, partea poate formula

obiecțiuni.

În ceea ce privește transmiterea

deciziei către Direcția de Acordare a Despăgubirilor în Numerar s-a precizat că

potrivit O.U.G. nr. 81/2007, titularul deciziei are drept de opțiune între

despăgubirea în numerar și titluri de conversie, astfel că aceasta reprezintă o

altă etapă a procedurii.

S-a mai arătat ă potrivit O.U.G. nr.

62/2010 s-a suspendat plata despăgubirilor în numerar.

S-au formulat critici și asupra

cuantumului cheltuielilor de judecată, cu precizarea că trebuiau micșorate,

întrucât dosarul a avut un singur termen de judecată.

b) Analiza motivelor de recurs.

Înalta Curte, examinând motivele de

recurs, acțiunea reclamantului, situația de fapt existentă în cauză și

legislația aplicabilă reține:

Situația de fapt.

Dispoziția nr. 2176/2008 a

Primarului Municipiului Târgu Jiu privind respingerea cererii de restituire în

natură a imobilului situat în municipiul Sibiu și acordarea de despăgubiri a

fost înaintată recurentei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Reclamanții au solicitat

soluționarea cu prioritate a dosarului, invocând și respectarea termenului

rezonabil reglementat din art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului

Legislația aplicabilă:

Constituția României art. 11 alin. (1)

„Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile

ce-i revin din tratatele la care este parte”.

Constituția României art. 11 alin. (2)

„Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul

intern”.

Constituția României art. 20 alin. (2)

„Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile

fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au

prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care

Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”.

Legea nr. 247/2005, titlul VII.

Art. 16. alin. (1) „Deciziile/dispozițiile

emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de

retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice

centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume

care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația

juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație

aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții

demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii,

se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei

Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu

de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

Art. 16. alin. (6) După primirea

dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua

procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va

transmite Comisie Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în

limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

Art. 16. alin. (7) În baza

raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre

reevaluare.

Analiza legislației relevante în

cauză demonstrează că prin Legea nr. 247/2005 nu s-a instituit un termen pentru

soluționarea dosarelor.

Referitor la lipsa unui termen de

soluționare a cererilor din legislația națională aplicabilă, arătăm că potrivit

art. 11 alin. (2) din Constituția României tratatele ratificate de Parlament,

potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar dispozițiile alin. (2) din art.

20 al Constituției României obligă la aplicarea prioritară a reglementărilor

internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care

România este parte.

România a ratificat Convenția

Europeana a Drepturilor Omului prin Legea nr. 30/1994, astfel că instanța în

fața căreia se invocă existența unei neconcordanțe între legislația națională și

dispoziția Convenției va aplica cu prioritate prevederile convenției.

În baza aceluiași temei

constituțional, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este direct

aplicabilă în sistemul român de drept.

În cauza de față, judecătorul

național a stabilit concret că omisiunea legiuitorului de a prevedea un termen

rezonabil de soluționare a procedurii se constituie în încălcarea art. 6 din Convenția

Europeana a Drepturilor Omului, privind procesul echitabil.

În jurisprudența Curții Europene a

Drepturilor Omului s-a statuat în mod constant că prin nefinalizarea

procedurilor administrative și judiciare într-un termen rezonabil se aduce atingere

evidentă art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului.

În raport de data depunerii cererii

și jurisprudența Curții de la Strasbourg se reține că a avut o încălcare a

dreptului la un proces echitabil, prin nesoluționarea într-un termen rezonabil

a cererii de acordare a măsurilor reparatorii, așa cum corect s-a reținut de prima

instanță.

În ceea ce privește obligarea

pârâtei să transmită dosarul către Direcția de Despăgubire în Numerar, soluția

este eronată.

Potrivit Legii nr. 247/2005

modificată prin O.U.G. nr. 81/2007, titlurile de despăgubirile se comunică

solicitantului.

Împotriva acestora se poate formula

acțiune în justiție la instanța de contencios administrativ, așa cum rezultă

din prevederile titlului VII, art. 19 și următoarele din Legea nr. 247/2005.

Dacă nu s-a formulat acțiune sau s-a

pronunțat o hotărâre judecătorească, titlul de despăgubire se depune de titular

sau mandatarul acestuia la Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, procedură în cadrul căreia se poate opta, fie pentru

despăgubiri în numerar, prin titluri de plată, fie pentru titluri de conversie.

Comisia, după emiterea titlurilor de

despăgubire, nu mai are nici un fel de atribuții, sub aspectul titlurilor de

plată sau de conversie.

Prin hotărârea pronunțată, prima

instanța a creat noi competențe pentru Comisie, în afara celor reglementate

prin lege, astfel că motivul de recurs este fondat, titlurile de despăgubire se

depun de titular la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

În ceea ce privește cheltuielile de

judecată, critica este neîntemeiată, întrucât suma de 500 lei acordată cu acest

titlu se înscrie în noțiunea de rezonabilitate, ținând seama că litigiul a

ocazionat costuri legate de redactarea și susținerea acțiunii.

c) Soluția instanței de recurs.

Având în vedere considerentele

prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va

modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că se va respinge capătul

de cerere privind obligarea pârâtei C.C.S.D. să transmită dosarul la A.N.R.P. –

D.A.D.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 3997

din 6 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și

fiscal.

Modifică în parte sentința atacată,

în sensul că respinge ca prematur formulat capătul de cerere privind obligarea

pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să transmită dosarul

la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Direcția pentru

Acordarea Despăgubirilor în Numerar.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 mai 2012.