ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2309/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prima instanță a) Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanții I.B.P. și A.R.M. au chemat în judecată Statul Român reprezentat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată Comisia să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire și să o transmită Direcției pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale de Restituire a Proprietăților, cu obligarea la 10.000 lei daune morale și la cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că autoarea lor, G.A.

a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Târgu Mureș, iar prin Dispoziția nr. 2176/2008 s-a dispus acordarea despăgubirilor. Au precizat că dispoziția a fost înaintată la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, că drepturile aferente acesteia le-au fost cesionate, fiind notificată Comisia în acest sens. Au mai susținut că cererea nu a fost soluționată în termen rezonabil, astfel că s-au încălcat prevederile art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului b) Întâmpinarea formulată în cauză. Prin întâmpinare, pârâta C.C.S.D. a solicitat respingerea acțiunii, explicând procedura prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005. A precizat că dosarul a fost transmis la evaluator, iar în ceea ce privește trimiterea deciziei la Direcția de acordare a despăgubirilor în numerar, s-a arătat că potrivit legii, după ce se emite decizia privind titlurile de despăgubire, se formulează opțiune de către titular.

c) Sentința și considerentele primei instanțe. Prin Sentința nr. 3997 din 6 iunie 2011 Curtea de Apel București a admis în parte acțiunea reclamanților I.B.P. și A.R.M., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat-o pe aceasta la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire pentru imobilul, casă de locuit și teren aferent, situat în Municipiul Tg.Jiu, județul Gorj, Dispoziția nr. 2176 din 21 martie 2008 a Primarului Municipiului Târgu Jiu, cu menționarea reclamanților și a cotelor fiecăruia, conform contractului de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 717 din 9 martie 2011, respectiv I.B.P. – 10%, iar A.R.M. – 15%, din valoarea totală a despăgubirilor.

A mai fost obligată pârâta C.C.S.D. să transmită, potrivit opțiunii reclamanților, această decizie către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Direcția de acordare a despăgubirilor în numerar, cu acordarea cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei și a fost respinsă cererea privind daunele morale, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că dosarul a fost trimis în vederea evaluării totuși această împrejurare nu a fost dovedită, nefiind atașate înscrisuri în acest sens,simpla menționare a acestora în cuprinsul întâmpinării nefiind relevantă sub acest aspect.

Pe de altă parte, instanța a apreciat că nesoluționarea dosarului intr-un termen rezonabil încalcă prevederile art. 1 din protocolul nr. 1 și a art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, statul, prin instituțiile sale, fiind obligat sa garanteze prin măsuri legale și administrative adecvate realizarea efectiva și rapida a dreptului la restituire, sub forma acordării de despăgubiri, conform principiului supremației dreptului și al legalității protecției patrimoniului.

În raport de data emiterii dispoziției prin care a fost recunoscut dreptul la despăgubire în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și data înregistrării dosarului la instituția pârâtă, Curtea a apreciat că refuzul acesteia de a proceda la evaluare a imobilului supus procedurii administrative și de a emite titlul de despăgubire este nejustificat, nefiind relevante susținerile privind ordinea înregistrării dosarelor în contextul în care pârâtul nu a dovedit împrejurările care au condus la realizarea evaluării imobilului în cauză până la data pronunțării prezentei hotărâri,urmând ca în temeiul dispozițiilor menționate, precum și a disp. art. 1, art. 8 și 18 din Legea nr. 554/2004 să fie admisă în parte acțiunea în sensul obligării pârâtei la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire pentru imobilul (casă de locuit și teren aferent) situat în Municipiul Tg.

Jiu, Gorj, Dispoziția nr. 2176 din 21 martie 2008 a Primarului Municipiului Tg. Jiu cu menționarea reclamanților și a cotelor fiecăruia, conform contractului de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 717 din 9 martie 2011 respectiv I.B.P. - 10% iar A.R.M. - 15 %, din valoarea totală a despăgubirilor. A fost obligat același pârât să transmită potrivit opțiunii reclamanților-exprimată prin chiar introducerea prezentei acțiuni, această decizie către A.N.R.P., Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, conform solicitării reclamanților în vederea realizării drepturilor rezultate din efectuarea raportului de expertiză tehnică evaluatoare. Va fi respins ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor morale având în vedere împrejurarea că reclamanții nu au dovedit producerea unor suferințe care să justifice acordarea unor astfel de daune, conform art. 1169 C. civ.

2. Instanța de recurs. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. a) Motivele de recurs. În motivele de recurs pârâta a susținut că greșit s-a admis cererea de obligare la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, deoarece după efectuarea evaluării, partea poate formula obiecțiuni. În ceea ce privește transmiterea deciziei către Direcția de Acordare a Despăgubirilor în Numerar s-a precizat că potrivit O.U.G. nr. 81/2007, titularul deciziei are drept de opțiune între despăgubirea în numerar și titluri de conversie, astfel că aceasta reprezintă o altă etapă a procedurii. S-a mai arătat ă potrivit O.U.G. nr. 62/2010 s-a suspendat plata despăgubirilor în numerar.

S-au formulat critici și asupra cuantumului cheltuielilor de judecată, cu precizarea că trebuiau micșorate, întrucât dosarul a avut un singur termen de judecată. b) Analiza motivelor de recurs. Înalta Curte, examinând motivele de recurs, acțiunea reclamantului, situația de fapt existentă în cauză și legislația aplicabilă reține: Situația de fapt. Dispoziția nr. 2176/2008 a Primarului Municipiului Târgu Jiu privind respingerea cererii de restituire în natură a imobilului situat în municipiul Sibiu și acordarea de despăgubiri a fost înaintată recurentei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Reclamanții au solicitat soluționarea cu prioritate a dosarului, invocând și respectarea termenului rezonabil reglementat din art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului Legislația aplicabilă: Constituția României art. 11 alin. (1) „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte”.

Constituția României art. 11 alin. (2) „Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”. Constituția României art. 20 alin. (2) „Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile”. Legea nr. 247/2005, titlul VII.

Art. 16. alin. (1) „Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

Art. 16. alin. (6) După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisie Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. Art. 16. alin. (7) În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. Analiza legislației relevante în cauză demonstrează că prin Legea nr. 247/2005 nu s-a instituit un termen pentru soluționarea dosarelor.

Referitor la lipsa unui termen de soluționare a cererilor din legislația națională aplicabilă, arătăm că potrivit art. 11 alin. (2) din Constituția României tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern, iar dispozițiile alin. (2) din art. 20 al Constituției României obligă la aplicarea prioritară a reglementărilor internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte. România a ratificat Convenția Europeana a Drepturilor Omului prin Legea nr. 30/1994, astfel că instanța în fața căreia se invocă existența unei neconcordanțe între legislația națională și dispoziția Convenției va aplica cu prioritate prevederile convenției.

În baza aceluiași temei constituțional, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este direct aplicabilă în sistemul român de drept. În cauza de față, judecătorul național a stabilit concret că omisiunea legiuitorului de a prevedea un termen rezonabil de soluționare a procedurii se constituie în încălcarea art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, privind procesul echitabil. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat în mod constant că prin nefinalizarea procedurilor administrative și judiciare într-un termen rezonabil se aduce atingere evidentă art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului. În raport de data depunerii cererii și jurisprudența Curții de la Strasbourg se reține că a avut o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prin nesoluționarea într-un termen rezonabil a cererii de acordare a măsurilor reparatorii, așa cum corect s-a reținut de prima instanță.

În ceea ce privește obligarea pârâtei să transmită dosarul către Direcția de Despăgubire în Numerar, soluția este eronată. Potrivit Legii nr. 247/2005 modificată prin O.U.G. nr. 81/2007, titlurile de despăgubirile se comunică solicitantului. Împotriva acestora se poate formula acțiune în justiție la instanța de contencios administrativ, așa cum rezultă din prevederile titlului VII, art. 19 și următoarele din Legea nr. 247/2005. Dacă nu s-a formulat acțiune sau s-a pronunțat o hotărâre judecătorească, titlul de despăgubire se depune de titular sau mandatarul acestuia la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, procedură în cadrul căreia se poate opta, fie pentru despăgubiri în numerar, prin titluri de plată, fie pentru titluri de conversie.

Comisia, după emiterea titlurilor de despăgubire, nu mai are nici un fel de atribuții, sub aspectul titlurilor de plată sau de conversie. Prin hotărârea pronunțată, prima instanța a creat noi competențe pentru Comisie, în afara celor reglementate prin lege, astfel că motivul de recurs este fondat, titlurile de despăgubire se depun de titular la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, critica este neîntemeiată, întrucât suma de 500 lei acordată cu acest titlu se înscrie în noțiunea de rezonabilitate, ținând seama că litigiul a ocazionat costuri legate de redactarea și susținerea acțiunii. c) Soluția instanței de recurs. Având în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc.

civ., recursul se va admite, se va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că se va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei C.C.S.D. să transmită dosarul la A.N.R.P. – D.A.D.N.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 3997 din 6 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul că respinge ca prematur formulat capătul de cerere privind obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să transmită dosarul la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2012.