Rezoluția CM/ResDH(2007)14 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Bowman împotriva Regatului Unit (Recherche n 24839/94, Hotărârea din 19 februarie 1998) Comitetul miniștrilor, în temeiul fostului articol 54 și al noului articol 46 alineatul (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevedeau ca Comitetul să controleze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea") Având în vedere hotărârea definitivă menționată anterior, transmisă de Curte Comitetului la 19 februarie 1998 ; reamintind că încălcarea constatată de Curte în această cauză privește urmărirea penală a recurentei pentru distribuirea de broșuri împotriva avortului înainte de alegerile parlamentare din 1992 (încălcarea articolului 10) (a se vedea detaliile din anexă); Întrucât a invitat guvernul statului pârât să îl informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii Curții, având în vedere obligația Regatului Unit de a se conforma acesteia în conformitate cu fostul articol 53 și cu noul articol 46 alineatul (1) din convenție După examinarea informațiilor transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenția privind normele care se aplică prin decizia Comitetului de Miniștri în cauzele care intră sub incidența fostului articol 54; S-a asigurat că, în termenul stabilit, statul pârât a vărsat reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărâre (a se vedea detaliile din anexă), reamintind că constatările privind încălcarea de către Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul pârât, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; după examinarea măsurilor luate de statul pârât în acest scop, ale căror detalii figurează în anexă și având în vedere decizia luată în cadrul celei de-a 803-a reuniuni a delegaților miniștrilor (iulie 2002), DECLARĂ că și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză și DECIDE să încheie examinarea. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2007)14 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Bowman împotriva Regatului Unit Rezumatul introductiv al cauzei Cazul se referă la urmărirea penală a recurentei, secretar general al unei asociații împotriva avortului, pentru distribuirea de tracte care indică poziția anumitor candidați politici cu privire la avort înainte de alegerile parlamentare din 1992. A se vedea, de asemenea, hotărârea Curții a Uniunii Europene în cauzele conexate C-182/03 și C-277/03, ECLI:EU:C:2006:291, punctul 66. Curtea a constatat că este semnificativ că limitarea la cheltuielile prevăzută la art. 75 din Legea din 1983 a fost stabilită la o cifră la fel de mică ca cinci lire sterline și a concluzionat că această dispoziție a creat, în toate scopurile practice, un obstacol absolut în calea libertății dnei Bowman de a publica informații. Prin urmare, Comisia nu a fost convinsă că o astfel de restricție era proporțională, cu atât mai mult cu cât nicio restricție echivalentă nu se aplica media (încălcarea articolului 10), plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Daune morale și cheltuieli totale Constatarea încălcării este suficientă 26 633,64 lire sterline + TVA 26 633,64 lire sterline + TVA plătit la 12/05/98 b) Măsuri individuale La proces în fața Crown Court de Southwark la 27 septembrie 1993, judecătorul a ordonat relaxarea doamnei Bowman, deoarece citația de a-l cita pe acuzatul de încălcare a dreptului comunitar nu a fost emisă în anul următor pretinsei cheltuieli interzise, în conformitate cu termenul stabilit la art. 176 din Legea din 1983 (punctul 14 din Hotărârea CEDO din 19/02/98). În plus, Curtea a concluzionat în unanimitate că constatarea încălcării este o satisfacție echitabilă suficientă pentru orice prejudiciu moral suferit de reclamantă. Prin urmare, adoptarea unor măsuri individuale complementare nu pare să se impună în această cauză. II. Măsuri generale Publicarea și difuzarea hotărârii Cazul a făcut obiectul unei mari publicități în presa britanică și în reviste juridice; în plus, Home Office a adus acest caz în atenția tuturor administratorilor electorali și a unei circulare, datată 22/06/98, a fost transmisă tuturor directorilor de alegeri. Imediat după această hotărâre, autoritățile Regatului Unit au solicitat unui comitet independent (Comitetul Neill), însărcinat cu pregătirea unui raport privind finanțarea partidelor politice din Regatul Unit, cu examinarea implicațiilor hotărârii Bowman și a eventualelor măsuri generale preventive care trebuie luate în considerare. Recomandările acestui comitet au dus la adoptarea, în decembrie 2000, a unei noi legi privind finanțarea partidelor politice (Legea din 2000 privind partidele politice, alegerile și referendumurile), care a intrat în vigoare la 16/02/2001 și a modificat în special art. 75 din Legea din 1983. În special, restricțiile privind cheltuielile, care, potrivit Curții Europene, au fost stabilite la o cifră semnificativ mai mică, au fost revizuite în creștere (prin art. 131 din Legea din 2000) de la 5 la 500 GBP pentru un candidat la alegerile parlamentare și de la 50 GBP pentru un candidat la alegerile locale Domeniul de aplicare al amendamentului introdus prin art. 131 din Legea din 2000 a lăsat în mod involuntar unele ambiguități cu privire la problema dacă limita ar fi fost ridicată la 500 GBP pentru unele dintre cele patru categorii de cheltuieli reglementate de art. 75 din Legea din 1983. Holding [2006] Curtea de Apel (pentru a lua în considerare în mod corespunzător Hotărârea Bowman și în conformitate cu obligația prevăzută la art. 3 din [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 28 februarie 2007 în cadrul celei de-a 987-a ședințe a delegaților miniștrilor
Résolution CM/ResDH(2007)14
[1]
Exécution de l'arrêt de la Cour européenne des Droits de l'Homme
Bowman contre le Royaume-Uni
(Requête n
o
24839/94, arrêt du 19 février 1998)
Le Comité des Ministres, en vertu de l'ancien article 54 et du nouvel article 46, paragraphe 1, de la Convention pour la sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoyaient que le Comité contrôle l'exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l'Homme (ci-après nommées «
la Convention
» et «
la Cour
»)
;
Vu l'arrêt définitif mentionné ci-dessus, transmis par la Cour au Comité le 19 février 1998 ;
Rappelant que la violation constatée par la Cour dans cette affaire concerne les poursuites engagées contre la requérante pour la distribution de brochures contre l'avortement avant des élections législatives en 1992 (violation de l'article 10) (voir détails dans l'Annexe) ;
Ayant invité le gouvernement de l'Etat défendeur à l'informer des mesures prises suite à l'arrêt de la Cour, eu égard à l'obligation qu'a le Royaume-Uni de s'y conformer selon l'ancien article 53 et le nouvel article 46, paragraphe 1, de la Convention
;
Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l'application de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention
règles qui s'appliquent par décision du Comité des Ministres aux affaires relevant de l'ancien article 54 ;
S'étant assuré que, dans le délai imparti, l'Etat défendeur avait versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans l'arrêt (voir détails dans l'Annexe),
Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le
paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l'adoption par l'Etat défendeur, si nécessaire
:
- de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par
restitutio in integrum
; et
- de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ;
Ayant examiné les mesures prises par l'Etat défendeur
à cet effet, dont les détails figurent en Annexe, et vu sa décision prise lors de sa 803e réunion des Délégués des Ministres (juillet 2002),
DECLARE qu'il a rempli ses fonctions en vertu de l'article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire, et
DECIDE d'en clore l'examen.
Annexe à la Résolution CM/ResDH(2007)14
Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l'arrêt dans l'affaire
Bowman contre le Royaume-Uni
Résumé introductif de l'affaire
L'affaire a trait aux poursuites engagées contre la requérante, secrétaire générale d'une association contre l'avortement, pour avoir distribué des tracts indiquant la position de certains candidats politiques sur l'avortement avant les élections législatives en 1992.
Mme Bowman fut inculpée en vertu de l'article 75 de la loi de 1983 sur la représentation du peuple («
la loi de 1983
») qui érigeait en infraction le fait, pour toute personne non autorisée, de consacrer plus de 5 livres sterling (GBP), en période préélectorale, à la communication aux électeurs d'informations visant à favoriser ou à obtenir l'élection d'un candidat.
La Cour a trouvé significatif que la limitation aux dépenses prescrite par l'article 75 de la loi de 1983 ait été fixée à un chiffre aussi faible que cinq livres sterling et a conclu que cette disposition avait dressé, à toutes fins pratiques, un obstacle absolu à la liberté de Mme Bowman de publier des informations. Elle n'a donc pas été convaincue qu'une telle restriction était proportionnée, d'autant plus qu'aucune restriction équivalente ne s'appliquait aux media (violation de l'article 10).
I.
Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles
a)
Détails de la satisfaction équitable
Dommage moral
Frais & dépens
TOTAL
Le constat de violation est une satisfaction équitable suffisante
26 633,64 livres sterling + TVA
26 633,64 livres sterling + TVA
Payé le 12/05/98
b) Mesures individuelles
Au procès devant la
Crown Court
de Southwark le 27 septembre 1993, le juge a ordonné la relaxe de Mme
Bowman, car la citation à comparaître l'accusant de l'infraction n'avait pas été émise dans l'année suivant les dépenses interdites alléguées, conformément au délai fixé à l'article 176 de la loi de 1983 (paragraphe 14 de l'arrêt CEDH du 19/02/98).
En outre, la Cour a conclu à l'unanimité que le constat de violation était une satisfaction équitable suffisante pour tout préjudice moral subi par la requérante.
Par conséquent, l'adoption de mesures individuelles complémentaires ne semble pas s'imposer dans cette affaire.
II.
Mesures générales
Publication et diffusion de l'arrêt
L'affaire a fait l'objet d'une grande publicité dans la presse britannique ainsi que dans des revues juridiques.
Par ailleurs, le Home Office a porté cette affaire à l'attention de tous les administrateurs électoraux et une circulaire, datée du 22/06/98, a été transmise à tous les directeurs de scrutin.
Mesures législatives
Immédiatement après cet arrêt, les autorités du Royaume-Uni ont demandé à un comité indépendant (comité Neill), chargé de préparer un rapport sur le financement des partis politiques au Royaume-Uni, d'étudier les implications de l'arrêt Bowman et les mesures générales préventives éventuellement à envisager.
Les recommandations de ce comité ont abouti à l'adoption, en décembre 2000, d'une nouvelle loi sur le financement des partis politiques (loi de 2000 sur les partis politiques, les élections et les référendums) qui est entrée en vigueur le 16/02/2001 et a notamment modifié l'article 75 de la loi de 1983.
En particulier, les restrictions aux dépenses, qui selon la Cour européenne étaient fixées à un chiffre significativement faible, ont été revues à la hausse (par l'article 131 de la loi de 2000) de 5 à 500 GBP pour un candidat aux élections parlementaires et jusqu'à 50 GBP pour un candidat à une élection locale
;
La portée de l'amendement introduit par l'article 131 de la loi de 2000 a involontairement laissé quelques ambiguïtés sur la question de savoir si la limite avait été élevée à 500 GBP pour certaines des quatre catégories de dépenses réglementées par l'article 75 de la Loi de 1983. Dans l'arrêt R c. Holding [2006] la Cour d'Appel (afin de prendre dûment en considération l'arrêt Bowman et en conformité avec l'obligation en vertu de l'article 3 du “Human Rights Act 1998” d'interpréter la législation de manière compatible avec les droits de la Convention “autant que faire se peut”) a conclu que la limite rehaussée s'appliquait à toute catégorie de dépense; et les autorités du Royaume-Uni ont de surcroît éliminé l'ambiguïté du texte de la loi de 1983 par l'article 25 de la loi de 2006 sur l'administration électorale (avec effet rétroactif à partir du 16/02/2001).
[1]
Adoptée par le Comité des Ministres le 28 février 2007 lors de la 987e réunion des Délégués des Ministres