CASE OF M.S. AGAINST THE UNITED KINGDOM

Rezoluția CM/ResDH(2013)175 M.S. împotriva Regatului Unit Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Dociunea nr. 24527/08, hotărârea din 3 mai 2012, finală la 3 august 2012) (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 11 septembrie 2013 la a 1177-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în cazul de mai sus și încălcarea stabilită; Amintind obligația statului contestat, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, de a respecta toate hotărârile finale în cazurile în care este parte și că această obligație presupune, mai mult și mai mult decât plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor stabilite și a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația menționată anterior; După examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a pune în aplicare hotărârea, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2013)682 având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate, DECLARA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestuia. Execuția hotărârilor Curții Europene de Acțiune pentru Drepturile Omului raport MS c. Marea Britanie (Aplicația nr. 24527/08, Hotărârea finală la 03/08/2012) Informații transmise de Guvernul Regatului Unit la 31 mai 2013 Raportul de caz descriere: La 6 decembrie 2004, reclamantul a fost arestat și transferat într-o secție de poliție unde s-a observat că suferă de o formă de boală mentală și că un medic va fi necesar. Detenția sa a fost autorizată în temeiul articolului 136 din Legea privind sănătatea mentală din 1983 (Legea din 1983) care permite detenția unei persoane cu tulburări mentale „în un loc de siguranță” timp de până la 72 de ore pentru a le permite să fie examinate de profesioniștii sănătății adecvati și pentru a se face aranjamente adecvate pentru îngrijirea lor. Reclamantul a fost reținut timp de peste 72 de ore (aproximativ 75 de ore) înainte de a fi transferat la o clinică psihiatrica (Clinica Reaside). În timp ce reclamantul era în detenție, starea sa s-a deteriorat considerabil în măsura în care a scos toate hainele sale, a fost beat apă din bol de toaletă, s-a stricat în mâncare sau feci și s-a zdrobit pe o bancă, vorbind cu el însuși, lovind piept și zgomot. În ultimele etape ale detenției, el a refuzat, de asemenea, toate ofertele de mâncare și băutură. Curtea a remarcat că situația părea a apărut în esență din dificultățile de coordonare între autoritățile relevante atunci când s-a confruntat brusc cu un caz urgent de sănătate mentală. Cu toate că Curtea a acceptat că nu a existat nici o intenție de a umili sau de a declina reclamantul, Curtea a concluzionat că condițiile pe care le trebuia să le înduram sunt o afrontă demnității umane și au ajuns la pragul de tratament degradant în sensul articolului 3. El a concluzionat că reclamantul a suferit tratamente degradante în încălcarea articolului 3 din CEDO. Măsuri individuale Satisfacție echitabilă: Achiziția justă pentru prejudiciu moral a fost plătită și dovezi furnizate anterior. Măsuri individuale: Guvernul consideră că nu sunt necesare alte măsuri individuale. Măsuri generale Măsuri generale: La 24 aprilie 2008, departamentul juridic al NHS Trust al Clinicului Reaside a raportat că un protocol a fost convenit între Trust și Poliția West Midlands pentru a evita o astfel de situație recurentă. De atunci, West Midlands a devenit modelul de bune practici privind Secțiunea 136 (Poliția și Locurile de Siguranță) din Legea privind sănătatea mentală 1983 (2007) pe care se bazează îndrumările naționale ulterioare. După ce o persoană a fost deținută într-un loc de siguranță, la punctul 29 din hotărâre, la momentul detenției reclamantului în 2004, acestea nu au putut fi transferate într-un alt loc de siguranță. De atunci, la art. 136 din Legea din 1983, legea privind sănătatea mentală din 2007, s-a introdus o modificare importantă, pentru a permite transferarea unei persoane dintr-un loc de siguranță (de exemplu: o secție de poliție) într-un alt loc de siguranță (de exemplu un spital). Capitolul 10 din versiunea revizuită din 2008 a Codului de practică pentru sănătate mentală Legea 1983 (cu textul complet al cărora se poate găsi la linkul de mai jos) clarifică faptul că, în cazul în care se utilizează o secție de poliție ca loc de siguranță, ar trebui avută în vedere posibilitatea transferului către un loc alternativ de siguranță cât mai curând posibil și, în continuare, afirmă că o secție de poliție ar trebui utilizată doar ca loc de siguranță „sub o bază excepțională”. Codul de practică stabilește, de asemenea, importanța asigurării politicilor locale convenite în comun, care definesc responsabilitățile pentru furnizarea și identificarea locurilor de siguranță și coordonarea între forțele de poliție și alte servicii în astfel de circumstanțe, precum și necesitatea formării pentru orice profesionist implicat. http://webarchive.nationalarchives.gov.uk/201010705354/http://www.dh.gov.uk/prod_consum_dh/groups/dh_digitalassets/@dh/@en/documents/digitalasset/dh_087073.pdf În plus, în 2010, Agenția Națională de Îmbunătățire a Politicii a publicat „Guida privind răspunsul la persoanele cu insuficiență mentală sau cu handicap de învățare, o notă de informare privind recunoașterea problemelor de sănătate mentală și a handicapurilor de învățare” și o „Notă de încântare privind instituirea de protocole multi-agenția pentru răspunsul la problemele de sănătate mentală și de învățare”. Aceste publicații, care vizează furnizarea unui „mecanism rustic pentru dezvoltarea și îmbunătățirea răspunsurilor poliției în domeniul sănătății mintale”, pot fi găsite la legăturile de mai jos. Acestea stabilesc detalii suplimentare în ceea ce privește utilizarea secției de poliție ca loc de siguranță și reiterează, printre altele, că o secție de poliție ar trebui utilizată doar pe o bază excepțională; că toate forțele de poliție ar trebui să aibă acces rapid la locurile de siguranță adecvate nepolitice; și că există cooperare între poliția și încrederea în domeniul asistenței medicale pentru a se asigura că nu există doar locuri suficiente de siguranță în fiecare forță, ci și resurse suficiente pentru același lucru. www.acpo.police.uk/documents/edhr/2010/201004EDHRMIH01.pdf www.ohrn.nhs.uk/resource/policy/PoliceBNMentalHealth2010.pdf http://library.npia.police.uk/docs/npia/Briefing-Note-Multiagenția-Protocols-Mental-Health-2010.pdf Guvernul consideră că nu sunt necesare măsuri generale suplimentare, deoarece toate măsurile care trebuie luate pentru a evita repetarea acestei experiențe au fost deja luate. Publicarea: Hotărârea a fost publicată pe: http://www.bailii.org/eu/cases/ECHR/2012/804.html http://www.mentalhealthlaw.co.uk/MS_v_UK_24527/08_(2012)_ECHR_804,_(2012)_MHLO_46 Diseminare: Hotărârea a fost difuzată către organismele în cauză imediat și s-a luat deja o acțiune de remediere mai generală, astfel cum se explică în secțiunea de măsuri generale de mai sus. Statul de executare a hotărârii: Guvernul consideră că toate măsurile necesare au fost luate și că cazul ar trebui închis.

Resolution CM/ResDH(2013)175

M.S. against the United Kingdom

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

(Application No. 24527/08, judgment of 3 May 2012, final on 3 August 2012)

(Adopted by the Committee of Ministers on 11 September 2013

at the 1177th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”),

Having regard to the final judgment transmitted by the Court to the Committee in the above case and to the violation established;

Recalling the respondent State’s obligation, under Article 46, paragraph 1, of the Convention, to abide by all final judgments in cases to which it is party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required:

-

of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

-

of general measures preventing similar violations;

Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with the above-mentioned obligation;

Having examined the action report provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgment, including the information provided regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court (see document

DH-DD(2013)682

);

Having satisfied itself that all the measures required by Article 46, paragraph 1, have been adopted,

DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination thereof.

Execution of judgments of the European Court of Human Rights

Action report

MS v. UK (Application No. 24527/08, judgment final on 03/08/2012)

Information submitted by the United Kingdom Government on 31 May 2013

Case summary

Case description:

On 6 December 2004, the applicant was detained arrested and transferred to a police station where it was noted that he was suffering from some form of mental illness and that a doctor would be required. His detention was authorised under Section 136 of the Mental Health Act 1983 (the 1983 Act) which permits the detention of a mentally disordered person “in a place of safety” for up to 72 hours to allow them to be examined by appropriate health professionals and for appropriate arrangements to be made for their care. The applicant was detained for more than 72 hours (approximately 75 hours period) before being transferred to a psychiatric clinic (the Reaside Clinic).

While the applicant was in detention, his condition deteriorated considerably to the extent that he removed all his clothing, was drinking water from the toilet bowl, had smeared himself in food or faeces and was rocking to and fro on a bench, talking to himself, banging his chest and ranting. During the latter stages of his detention, he also refused all offers of food and drink.

The Court noted that the situation appeared to have arisen essentially out of difficulties of co-ordination between the relevant authorities when suddenly confronted with an urgent mental health case. Even though the Court accepted that there had been no intention to humiliate or debase the applicant, the Court found that the conditions which the applicant was required to endure were an affront to human dignity and reached the threshold of degrading treatment for the purposes of Article 3. It concluded that the applicant had suffered degrading treatment in breach of Article 3 of the ECHR.

Individual measures

Just satisfaction:

The just satisfaction award for non-pecuniary damage has been paid and evidence previously supplied.

Individual measures:

The government considers that no further individual measures are necessary.

General measures

General measures:

On 24 April 2008, the legal department of the Reaside Clinic’s NHS Trust reported that a protocol had been agreed between the Trust and the West Midlands Police in order to avoid such a situation recurring. The West Midlands has since become the model of good practice on Section 136 (Police Powers and Places of Safety) of the Mental Health Act 1983 (2007) on which subsequent national guidance was based.

As set out at paragraph 29 of the judgment, at the time of the applicant’s detention in 2004, once a person had been detained in one place of safety, they could not be transferred to another place of safety. An important amendment has since been made to Section 136 of the 1983 Act by the Mental Health Act 2007 to allow a person to be transferred from one place of safety (e.g. a police station) to another place of safety (e.g. a hospital). Chapter 10 of the 2008 revised version of the Code of Practice Mental Health Act 1983 (the full text of which can be found at the link below) clarifies that, if a police station is used as a place of safety, consideration should be given to the possibility of a transfer to an alternative place of safety as soon as possible and further states that a police station should only be used as a place of safety “on an exceptional basis”. The Code of Practice also sets out the importance of ensuring jointly agreed local policies which define responsibilities for the provision and identification of places of safety and co-ordination between police forces and other services in such circumstances; as well as the necessity of training for any professionals involved.

http://webarchive.nationalarchives.gov.uk/20130107105354/http://www.dh.gov.uk/prod_consum_dh/groups/dh_digitalassets/@dh/@en/documents/digitalasset/dh_087073.pdf

In addition, in 2010 the National Policing Improvement Agency published “Guidance on Responding to People with Mental Ill Health or Learning Disabilities, a Briefing Note on Recognising Mental Ill Health and Learning Disabilities” and a “Briefing Note on Establishing Multi-Agency Protocols for Responding to Mental Ill Health and Learning Disabilities”. These publications, aimed at providing a “robust mechanism for the development and improvement of police responses in the field of mental health”, can be found at the links below. They set out further detail with regard to the use of the police station as a place of safety and reiterate,

inter alia,

that a police station should only be used on an exceptional basis; that all police forces should have access to suitable non-police places of safety rapidly; and that there be co-operation between the police and healthcare trusts to ensure that there are not only sufficient places of safety across each entire force but also sufficient resources for the same.

www.acpo.police.uk/documents/edhr/2010/201004EDHRMIH01.pdf

www.ohrn.nhs.uk/resource/policy/PoliceBNMentalHealth2010.pdf

http://library.npia.police.uk/docs/npia/Briefing-Note-Multiagency-Protocols-Mental-Health-2010.pdf

The government considers no further general measures to be necessary because all the steps that needed to be taken to avoid a repetition of this experience have already been taken.

Publication:

The judgment has been published on:

http://www.bailii.org/eu/cases/ECHR/2012/804.html

http://www.mentalhealthlaw.co.uk/MS_v_UK_24527/08_(2012)_ECHR_804,_(2012)_MHLO_46

Dissemination:

The judgment was disseminated to the bodies immediately concerned and more general remedial action has already been taken as explained in the general measures section above.

State of execution of judgment:

The government considers that all necessary measures have been taken and the case should be closed.