CASE OF REYNOLDS AGAINST THE UNITED KINGDOM

Rezoluția CM/ResDH(2013)76 Reynolds împotriva Regatului Unit Execuție a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Documentul nr. 2694/08, hotărârea din 13 martie 2012, finală la 13 iunie 2012) (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 30 aprilie 2013 la a 1169-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în cazul de mai sus și încălcarea stabilită; Amintind obligația statului interesat în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a respecta toate hotărârile finale în cazurile în care este parte și că această obligație constă, mai mult decât plata sumelor atribuite de Curte, în adoptarea de către autoritățile statului interesat, dacă este necesar: a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor stabilite și a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația menționată anterior; După examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a aduce atingere hotărârii, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curtea, a se vedea documentul (DH-DD(2013)271E Având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate, DECLARA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE pentru a închide examinarea acestuia. Raport de acțiune Reynolds/Regatul Unit (depunerea nr. 2694/08; Hotărârea finală la 13/06/2012) Rezumatul cazului: Moartea unui pacient de sănătate mentală a dus la un caz care a fost adus de către reclamant (inițial mama pacientului, atunci, după moartea ei, sora pacientului). Ei au susținut că lipsa procedurilor civile disponibile în Regatul Unit în ceea ce privește compensarea pentru moartea pacientului din cauza unei nereguli rezonabile pentru a preveni sinuciderea a fost o încălcare a articolului 2 (dreapta la viață) și 13 (dreapta la un remediu eficace) a Convenției Europene a Drepturilor Omului. Pacientul a avut o istorie de schizofrenie și a fost cunoscut de serviciile locale de sănătate mentală. El a suferit o recidivă a simptomelor psihotice, care a inclus auzul vocilor care i-au spus să se sinucidă. El a fost evaluat ca un risc de sinucidere scăzut și transferat ca pacient voluntar de către South West Yorkshire NHS Trust la o unitate de sprijin intensiv care se deplasează pe Scheme (ISMOS) pentru care autoritatea locală a fost responsabilă. La un moment dat, într-o seară înainte de a muri, el a fost găsit rătăcind în afara Unității și a fost încurajat de personalul să se întoarcă, ceea ce a făcut. Mai târziu pacientul a rupt o fereastră de etaj al șaselea etaj din Unitatea din care a căzut la moarte. Curtea a susținut că a existat o încălcare a articolului 13 în conjuncție cu art. 2 ca a existat o afirmație argumentată că poziția pacientului a fost astfel încât a apărut o datorie operațională pentru a lua măsuri rezonabile pentru a-l proteja de un risc real și imediat de sinucidere și că această datorie nu a fost îndeplinită; și nu a existat nici o procedură civilă internă de la care mama sa să stabilească orice răspundere și compensare datorată în ceea ce privește prejudiciile morale suferite ca urmare a decesului fiului său. Cazul se referă numai la lipsa procedurilor civile de care reclamantul are de a stabili răspunderea și compensarea pentru prejudiciile morale suferite ca urmare a decesului fiului său. În acest sens, constatând că reclamantul a avut beneficiul unei cereri detaliate care au elucidat faptele centrale ale cauzei, dar având în vedere faptul că, cu toate acestea, lipsa unui remediu civil i-a cauzat probabil unele frustrații și dificultăți, Curtea a acordat reclamantului prejudiciu moral de 7 000 EUR. Nu sunt necesare alte măsuri individuale. Măsuri generale: Acțiunea corectivă în răspunsul hotărârii a fost luată de către agențiile locale implicate. Având în vedere informațiile obținute la cerere, legislatorul era îngrijorat că o instalație psihiatrică a fost localizată la etajul șase al unei clădiri și a raportat incidentul la NHS Trust în temeiul articolului 43 din Regulile Coronerului 1984. Înțelegem că ferestrele au fost consolidate de atunci și că planul pe termen lung este de a transfera Unitatea ISMOS într-o clădire de două etaje. Un caz relevant a fost hotărât de Curtea Supremă în martie 2012, înainte de a se judeca în cazul Reynolds, dar după ce pledarea a fost depusă. Cazul Rabone v Pennine Care NHS Foundation Trust [2012]UKSC 2 a susținut că, în ceea ce privește faptele specifice ale cauzei, NHS Trust a avut o datorie operațională și art. 2 se aplică chiar dacă pacientul a fost un pacient informal și nu a fost reținut în mod obligatoriu. Curtea Supremă a susținut că părinții decedaților au avut o cerere în temeiul articolului 2 pentru daune pentru pierderea morală și a acordat £5 000 fiecare sterline. Hotărârea se poate găsi la: http://www.supremecourt.gov.uk/docs/UKSC_2010_0154_Judgment.pdf Regatul Unit consideră că Curtea Supremă a arătat acum clar că o acțiune ar putea fi introdusă în temeiul articolului 2 în care se solicită compensare pentru prejudiciu moral. Prin urmare, guvernul consideră că nu sunt necesare măsuri generale suplimentare. Publicarea și difuzarea: Hotărârea a fost publicată pe: http://www.bailii.org/eu/cases/ECHR/2012/437.html http://www.mentalsalutelaw.co.uk/Reynolds_v_UK_2694/08_(2012)_ECHR_437,_(2012)_MHLO_30 Autoritatea de litigiu a NHS a fost acuzată în cazul Rabonei statul de executare a hotărârii: Guvernul consideră că toate măsurile necesare au fost luate și că cazul ar trebui închis.

Resolution CM/ResDH(2013)76

Reynolds against the United Kingdom

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

(Application No. 2694/08, judgment of 13 March 2012, final on 13 June 2012)

(Adopted by the Committee of Ministers on 30 April 2013

at the 1169th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”),

Having regard to the final judgment transmitted by the Court to the Committee in the above case and to the violation established;

Recalling the respondent State’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by all final judgments in cases to which it is party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required:

-

of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

-

of general measures preventing similar violations;

Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with the above-mentioned obligation;

Having examined the action report provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgment including the information provided regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court see document (

DH-DD(2013)271E

);

Having satisfied itself that all the measures required by Article 46, paragraph 1, have been adopted,

DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination thereof.

Action report

Reynolds v UK (application No. 2694/08; final judgment on 13/06/2012)

Case summary

1.

Case description:

-

The death of a mental health patient led to a case being brought by the applicant (initially the patient’s mother, then, after her death, the patient’s sister). They argued that the lack of civil proceedings available in the UK with regards to compensation for the patient’s death due to a failure to take reasonable steps to prevent his suicide was a breach of Article 2 (right to life) and 13 (right to an effective remedy) of the European Convention on Human Rights.

-

The patient had a history of schizophrenia and was known to local mental health services. He suffered a relapse of his psychotic symptoms, which included hearing voices telling him to kill himself. He was assessed as a low suicide risk and transferred as a voluntary patient by the South West Yorkshire NHS Trust to an Intensive Support Moving on Scheme (ISMOS) Unit for which the local authority was responsible. At one point during the evening before he died, he was found wandering outside the Unit and was encouraged by staff to return, which he did. The patient later broke a sixth floor window in the Unit from which he fell to his death.

-

The Court held that there had been a violation of Article 13 in conjunction with Article 2 as

there was an arguable claim that the position of the patient was such that an operational duty arose to take reasonable steps to protect him from a real and immediate risk of suicide and that that duty was not fulfilled;

and there were no civil domestic proceedings available to his mother to establish any liability and compensation due as regards non-pecuniary damage suffered as a result of her son’s death.

Individual measures

2

.

The case concerned only the question of the lack of civil proceedings available to the applicant to establish liability and compensation for the non-pecuniary damage suffered as a result of her son’s death. In this respect, noting that the applicant had had the benefit of a detailed inquest which had elucidated the central facts of the case but considering that nevertheless the lack of a civil remedy had likely caused her some frustration and distress, the Court awarded the applicant non-pecuniary damages of EUR 7 000. No further individual measures appear necessary.

General measures

3.

General measures:

-

Corrective action in response to the judgment has been taken by the local agencies involved. In the light of the information obtained at the inquest, the Coroner was concerned that a psychiatric facility had been located on the sixth floor of a building and has reported the incident to the NHS Trust under Rule 43 of the Coroner’s Rules 1984. We understand that the windows have since been reinforced and that the longer-term plan is to transfer the ISMOS Unit to a two-storey building.

-

A relevant case was decided by the Supreme Court in March 2012, before judgment in the Reynolds case was given, but after the pleadings had been submitted. The case of

Rabone v Pennine Care NHS Foundation Trust

[2012]UKSC 2 held that on the particular facts of the case, the NHS Trust had an operational duty and Article 2 did apply even though the patient had been an informal patient and not compulsorily detained. The Supreme Court held that the parents of the deceased had a claim under article 2 for damages for non-pecuniary loss for bereavement and awarded the parents £5 000 each. The judgment may be found at:

http://www.supremecourt.gov.uk/docs/UKSC_2010_0154_Judgment.pdf

-

The UK considers that the Supreme Court has now made clear that an action could be brought under Article 2 seeking compensation for non-pecuniary damages. Whether it would be successful would depend on the specific facts of the case.

-

The government therefore considers that no further general measures are needed.

4.

Publication and dissemination:

-

The judgment has been published on :

-

http://www.bailii.org/eu/cases/ECHR/2012/437.html

-

http://www.mentalhealthlaw.co.uk/Reynolds_v_UK_2694/08_(2012)_ECHR_437,_(2012)_MHLO_30

-

The NHS Litigation Authority was the defendant in the case of

Rabone

and they have disseminated the judgment in that case to all the relevant NHS bodies.

5.

State of execution of judgment:

-

The government considers that all necessary measures have been taken and the case should be closed.