Betteridge împotriva Regatului Unit

Rezoluția CM/ResDH(2013)217 Melhoria împotriva Regatului Unit Execuție a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (documentul nr. 1497/10, hotărârea din 29 ianuarie 2013 finală la 29 aprilie 2013) (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 24 octombrie 2013 la a 1182-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în cazul de mai sus și încălcarea stabilită; Amintind obligația statului contestat, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, de a respecta toate hotărârile finale în cazurile în care este parte și că această obligație presupune, mai mult și mai mult decât plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: a măsurilor individuale pentru a pune capăt încălcărilor stabilite și a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare;

după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația menționată anterior; După examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a pune în aplicare hotărârea, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2013)912 având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate, DECLARA că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestuia. Execuția hotărârilor raportului de acțiune al Curții Europene a Drepturilor Omului față de Regatul Unit; Cererea nr. 1497/10; Hotărârea finală la 29/04/2013 Informații transmise de Guvernul Regatului Unit la 3 septembrie 2013 Caz rezumat Descrierea cazului: Reclamantul a fost condamnat la închisoare pentru protecție publică (IPP).

El a solicitat o declarație că întârzierea în cadrul Consiliului de pronunțare a procedurii de revizuire a cazului său din decembrie 2008-septembrie 2009 a încălcat art. 5 alineatul (4) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Reclamantul a solicitat anterior o hotărâre de la Curtea Înaltă, ca audierea consiliului de pronunțare să aibă loc în următoarea dată disponibilă. Curtea Înaltă, în hotărârea sa din 23 iunie 2009, a convenit că a existat o încălcare a articolului 5 alineatul (4), dar nu a pronunțat o hotărâre de pronunțare a unei hotărâri a consiliului de pronunțare.

Reclamantul a solicitat ulterior Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDH) în vederea continuării încălcării drepturilor sale la art. 5 alineatul (4), susținând că nu a avut o revizuire rapidă a licității deținurii sale, deoarece cazul său nu a fost auzit, de către Consiliu, până în ianuarie 2010. CEDH s-a convins că Curtea Înaltă a recunoscut în mod expres încălcarea Convenției în cazul reclamantului (§38), dar a considerat că nu a acordat o soluție adecvată, cum ar fi privarea statutului de victimă, și a acceptat că ar fi fost nedrept și practică pentru deținuții care au urmărit proceduri judiciare în detrimentul celor care nu au avut. Acesta a recunoscut, de asemenea, că, până la momentul hotărârii Curții Înalte, autoritățile au luat măsuri pentru a încerca să abordeze întârzierea sistemică (§40).

Cu toate acestea, a considerat că situația de întârziere a apărut în momentul relevant ca urmare directă a eșecului autorităților de a anticipa cererile previzibile care ar fi introduse pe sistemul de închisoare ca urmare a introducerii condamnării IPP. Părțile tardive luate de autoritățile pentru abordarea problemei sistemice nu le-au eliberat de obligația lor de a se asigura că reclamantul a beneficiat de o revizuire rapidă a detenției sale. Prin urmare, CEPTHR a considerat că s-a încălcat art. 5 alineatul (4) din cauza întârzierii de la 18 decembrie 2008 până la audierea reclamantului la eliberare condiționată a avut loc la 10 ianuarie 2010. CEPTHR a ordonat guvernului să plătească prejudiciu moral reclamantului în suma de 750 EUR.

Dl Beteridge a primit, de asemenea, 2000 EUR în ceea ce privește costurile juridice. Măsurile individuale Guvernul consideră că nu sunt necesare alte măsuri individuale, deoarece audierea reclamantului a avut loc la 13 ianuarie 2010, după o nouă audiere a Consiliului Consiliului de Consolidare la 5 decembrie 2012, reclamantul a fost eliberat din închisoare la 19 decembrie 2012. Măsuri generale Măsuri pentru a evita întârzieri excesive înaintea consiliului de pronunțare, Guvernul a luat următoarele măsuri generale privind funcționarea și structura consiliului de pronunțare: În 2009, a fost introdus Procesul General al Parolei (GPP) care a stabilit obiective de performanță, a sprijinit procesul de eliberare condiționată cu un singur sistem informatic și a asigurat că dosarele prezentate la Consiliul de Consiliu au fost complete și oportune.

S-au luat o serie de măsuri pentru a elimina retragerea și pentru a se asigura că Consiliul de Consiliu al Parolei are capacitatea de a absorbi încărcătura actuală. Acestea includ: (i) Modificări ale normelor consiliului de pronunțare a dreptului intern care au permis membrilor non-judiciari să prezidă audierile IPP și să acorde consiliului de pronunțare mai multă discreție în ceea ce privește compoziția panourilor, ceea ce a permis consiliului să-și sporească capacitatea de audiere orală. Schimbarea regulamentului a dat consiliului de pronunțare mai multă discreție în ceea ce privește hotărârile atunci când a considerat că o audiere orală nu a fost o audiere necesar. Aproximativ 38% din cazuri sunt tratate acum pe documente (care este atât mai rapidă și mai eficientă), în loc de a fi luate în considerare la o audiere orală.

(ii) În 2010, s-au recrutat 60 de judecători pentru a prezida audieri orale la Consiliu, împreună cu 48 de noi membri independenți. În 2011, 12 noi membri psihiatri au fost desemnați cu recrutare a unui alt 21 de membri independenți în 2012. (iii) Consiliu de consiliu de consiliu au auzit între 330 și 340 de cazuri nedeterminate de preeliberare pe lună în ultimii doi trimestri ai anului 2012/13, spre deosebire de aproximativ 190-220 de cazuri pe lună în 2009/10. (iv) Există acum legături de lucru mult mai apropiate cu Serviciul Național de Management al Defecțiunilor. Proporția dosarelor primite în timp a crescut de la 30% la peste 90% în 2011/12 și continuă să crească. (v) A fost introdus un termen oficial și sarcinile implicate pentru toate părțile implicate în revizuirea eliberată condiționată, cu o monitorizare solidă a performanței și o mai mare responsabilitate și responsabilitate pentru toți actorii cheie.

(vi) O nouă bază de date centrală, cunoscută sub numele de PPUD, care poate fi accesată de Serviciul Național de Management al Defenderului (NOMS) și de Consiliu de Consiliu, a devenit operațională la 1 aprilie 2009 și a fost dezvoltată la fiecare încredere în închisoare și garanție, precum și la Agenția de Frontieră a Regatului Unit. Acest lucru sprijină procesul de eliberare condiționată și urmărește progresul cazurilor și performanței tuturor agențiilor în mod mai eficient. (vii) În mai 2010 a fost introdus un nou sistem de gestionare a cazurilor legate de PPUD în cadrul Comitetului de pronunțare a procedurilor. (viii) În prezent, se realizează progrese în vederea realizării unui proces de eliberare condiționată fără hârtie.

În prezent, dosarele pot fi compilate și împărtășite electronic între închisoare, probație, personalul Consiliului NOMS și Consiliul de Consiliu de Consiliu de Consiliu. Un nou program de dezvoltare va, sub rezerva finanțării, digitaliza complet procesul de eliberare condiționată, oferind părți cheie, precum reprezentanți legali și membrii Consiliului de Consiliu de Consiliu de Consiliuți acces electronic la documente. O îmbunătățire marcată a devenit evidentă ca urmare a acțiunilor luate mai sus. Retragerea cazurilor dincolo de data lor de expirare a tarifului la 31 martie 2013 a fost de 1.382, redusă de la peste 2.500 în aprilie 2010. Scopul este să audă fiecare caz la timp și să elimine retragerea.

Cu toate acestea, pe măsură ce mai mulți deținuți IPP ajung la expirarea tarifului lor, atingerea acestui obiectiv va fi o provocare, deoarece se așteaptă o creștere suplimentară a încărcăturii de muncă a sentințelor indeterminate până în 2014/15. Central pentru eliminarea retragerii este un accent asupra procesului mai larg de eliberare condiționată și modul în care aceasta poate fi simplificată în cadrul juridic existent, pentru a spori capacitatea maximă și pentru a reduce întârzierile la fiecare etapă. Agențiile din cadrul procesului de eliberare condiționată sunt angajate să lucreze în colaborare pentru a elibera revizuiri eliberate la timp. Un consiliu general revizuit al Procesului de Consolidare (GPP) care cuprinde un aderant multidisciplinar va supraveghea un program de lucru care va îmbunătăți procesul de eliberare condiționată la scară largă.

Acest lucru include o revizuire comună a Consiliului de Consiliu/NOMS, care tocmai a început și este menit să identifice mai multe eficiențe și îmbunătățiri, astfel încât să faciliteze o proporție mai mare de cazuri care sunt revizuite în termenele corespunzătoare. Consiliul GPP se întâlnește la fiecare două luni pentru a monitoriza și a provoca progrese în vederea rezultatelor convenite, pe baza unei măsuri esențiale de eficiență – adică. rata cazurilor încheiate, susținută de măsuri de protecție a calității și echitatea și de promovare a lucrărilor programului. Implementarea acestui program va fi susținută de consiliile de proiecte care vor raporta Comitetului GPP. Intenția este să se asigure că majoritatea programului poate fi finalizată în cadrul exercițiului financiar 2013/14.

Modificările legislației care reglementează condamnările IPP observate de CEDO la punctul 25 din hotărâre, regimul juridic care reglementează condamnările IPP, care a fost rădăcina problemei care au dus la întârzieri excesive înaintea consiliului de pronunțare, au fost modificate astfel încât, începând cu 14 iulie 2008, condamnările IPP nu mai erau obligatorii. În plus, oricine a fost condamnat după 3 decembrie 2012 nu poate fi condamnat la o condamnare IPP care a fost înlocuită cu condamnare determinată și prelungită.

Jurisprudența internă De la hotărârea CEDO în Beteridge, Curtea Supremă a Regatului Unit și-a emis hotărârea în cazul Faulkner și Sturnham Faulkner, R (pentru aplicarea) v. Secretarul de Stat pentru Justiție și altul [2013] UKSC 23) la 1 mai 2013. Aceste cazuri se referă la circumstanțele în care un prizonier care servește un IPP, care și-a servit tariful, și a cărui detenție suplimentară este justificată numai dacă este necesară pentru protecția publicului, ar trebui acordate daune pentru întârziere în revizuirea necesității de reținere ulterioră după expirarea tarifului. Curtea Supremă stabilește un cadru util pentru instanțele naționale pentru a determina dacă și la ce nivel de compensare ar trebui plătit prizonierilor în urma unei încălcări a articolului 5 alineatul (4). Acest lucru ar trebui să conducă la un număr sporit de cazuri de soluționare înainte de eliberarea procedurilor.

Publicarea și diseminarea Hotărârea a fost publicată pe Bailii (http://www.bailii.org/eu/cases/ECHR/2013/97.html Guvernul consideră că nu este necesară diseminarea hotărârii în continuare, deoarece sentința IPP a fost înlocuită cu condamnare determinată în cazul în care punctul de eliberare este stabilit. Starea de executare a hotărârii: Guvernul consideră că toate măsurile necesare au fost luate și că cazul ar trebui închis.

Resolution CM/ResDH(2013)217 Betteridge against the United Kingdom Execution of the judgment of the European Court of Human Rights (Application No. 1497/10, judgment of 29 January 2013, final on 29 April 2013) (Adopted by the Committee of Ministers on 24 October 2013 at the 1182nd meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”), Having regard to the final judgment transmitted by the Court to the Committee in the above case and to the violation established; Recalling the respondent State’s obligation, under Article 46, paragraph 1, of the Convention, to abide by all final judgments in cases to which it is party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required: - of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - of general measures preventing similar violations;

Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with the above-mentioned obligation; Having examined the action report provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgment, including the information provided regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court (see document DH-DD(2013)912 ); Having satisfied itself that all the measures required by Article 46, paragraph 1, have been adopted, DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close the examination thereof.

Execution of judgments of the European Court of Human Rights Action report Betteridge versus the United Kingdom; Application No 1497/10; judgment final on 29/04/2013 Information submitted by the United Kingdom Government on 3 September 2013 Case summary Case description: - The applicant was serving a sentence of imprisonment for public protection (IPP). He sought a declaration that the delay in the Parole Board reviewing his case from December 2008-September 2009 breached Article 5(4) of the European Convention of Human Rights. The applicant had previously sought an order from the High Court that the Parole Board hearing should take place on the then next available date. The High Court, in its judgment of 23 June 2009, agreed that there had been a breach of Article 5(4) but did not make an order expediting a Parole Board hearing.

The applicant subsequently applied to the European Court of Human Rights (ECtHR) for redress in respect of the continuing violation of his Article 5(4) rights arguing that he had not had a speedy review of the lawfulness of his detention because his case was not heard, by the Parole Board, until January 2010. - The ECtHR was satisfied that the High Court had expressly acknowledged the breach of the Convention in the applicant’s case (§38), but considered that it had not afforded adequate redress such as to deprive him of victim status. It accepted that it would have been unfair and impractical to fast-track prisoners who had pursued court proceedings to the detriment of others who had not. It further acknowledged that by the time of the High Court’s judgment, steps had been taken by the authorities to try and address the systemic delay (§40).

However, it considered that the situation of delay arose at the relevant time as a direct result of the failure of the authorities to anticipate the foreseeable demands which would be placed on the prison system as a result of the introduction of the IPP sentence. The belated steps taken by the authorities to address the systemic problem did not relieve them of their obligation to ensure that the applicant enjoyed a speedy review of his detention. - The ECtHR therefore held that there had been a violation of Article 5(4) because of the delay from 18 December 2008 until the applicant’s parole hearing took place on 10 January 2010. The ECtHR ordered the government pay the applicant non-pecuniary damages in the sum of €750.

Mr Betteridge was also awarded €2000 in respect of legal costs. Individual measures Just satisfaction : - The just satisfaction award has been paid; evidence previously submitted. Individual measures : - The government considers no further individual measures are required because the applicant’s parole hearing was held on 13 January 2010. Following a further Parole Board hearing on 5 December 2012, the applicant was released from prison on 19 December 2012. General measures Measures to avoid excessive delays before the Parole Board The government has taken the following general measures relating to the functioning and structure of the Parole Board: - In 2009, the Generic Parole Process (GPP) was introduced which established performance targets, supported the parole process with a single IT system and ensured dossiers submitted to the Parole Board were complete and timely.

- A number of steps have been taken to clear the backlog and to ensure that the Parole Board has the capacity to absorb its current workload. These include: (i) Changes in the Parole Board Rules which have allowed non-judicial members to chair IPP hearings and give the Parole Board greater discretion in respect of the composition of panels. This has enabled the Board to increase its oral hearing capacity. The change in the Rules also gave the Board greater discretion in determining cases on the papers when it deemed that an oral hearing was not necessary. Nearly 38% of cases are now dealt with on the papers (which is both quicker and more efficient) as opposed to being considered at an oral hearing.

(ii) During 2010, an additional 60 judges were recruited to chair Parole Board oral hearings together with 48 new independent members. In 2011, 12 new psychiatrist members were appointed with recruitment of a further 21 independent members in 2012. (iii) The Parole Board heard between 330 and 340 indeterminate pre-release cases per month during the final two quarters of 2012/13 as opposed to approximately 190-220 cases per month during 2009/10. (iv) There are now much closer working links with the National Offender Management Service. The proportion of dossiers received in time has risen from 30% to over 90% during 2011/12 and continues to rise. (v) A formal timeframe and tasks involved for all parties involved in the parole review have been introduced, with robust performance monitoring and greater accountability and responsibility for all key players.

(vi) A new central database, known as PPUD, which can be accessed by the National Offender Management Service (NOMS) and the Parole Board, became operational on 1 April 2009 and has been rolled out to every prison and probation trust, as well as to the UK Border Agency. This supports the parole process and tracks progression of cases and performance of all agencies more effectively. (vii) A new case management system linked to PPUD was introduced within the Parole Board in May 2010. (viii) Progress is being made to achieve a paperless parole process. At present, dossiers can be compiled and shared electronically between prisons, probation, NOMS and Parole Board staff. A new development programme will, subject to funding, digitalise completely the parole process giving key parties such as legal representatives and Parole Board Members electronic access to documents.

- A marked improvement became evident as a result of the above actions taken. The backlog of cases beyond their tariff expiry date as at 31 March 2013 was 1,382, reduced from over 2,500 in April 2010. The aim is to hear every case on time and to eliminate the backlog. However, as more IPP prisoners reach the expiry of their tariff, achieving this aim will be a challenge as further increases in indeterminate sentence workloads are expected until 2014/15. - Central to eliminating the backlog is a focus on the wider parole process and how it can be streamlined within the existing legal framework in order to increase maximum capacity and to reduce delays at each stage. Agencies across the parole process are committed to working collaboratively to deliver parole reviews on time.

- A revised Generic Parole Process (GPP) board comprising a multi-disciplinary membership will oversee a programme of work that will improve the wider parole process. This includes a joint Parole Board/NOMS review which has just commenced and is intended to identify further efficiencies and improvements, so as to facilitate a higher proportion of cases being reviewed within the appropriate timescales. - The GPP Board meets every two months to monitor and challenge progress towards agreed outcomes based on a key outcome measure of efficiency – i.e. the rate of cases concluded, supported by measures to safeguard quality and fairness and drive forward delivery of the programme work. Implementation of this programme will be supported by project boards which will report to the GPP Board.

The intention is to ensure that the bulk of the programme can be completed within the 2013/14 financial year. Amendments to the legislation governing IPP sentences - As noted by the ECHR at paragraph 25 of the judgment, the legal regime governing IPP sentences, which was the root of the problem leading to excessive delays before the Parole Board, was amended such that, since 14 July 2008, IPP sentences were no longer mandatory. - Furthermore, anyone convicted after 3 December 2012 cannot be sentenced to an IPP sentence which has been replaced with determinate and extended sentences.

Domestic case law - Since the ECHR’s judgment in Betteridge, the UK Supreme Court issued its judgment in the cases of Faulkner and Sturnham ( Faulkner, R (on the application of) v. Secretary of State for Justice and another [2013] UKSC 23) on 1 May 2013. These cases concerned the circumstances in which a prisoner serving an IPP, who has served his tariff, and whose further detention is justified only if it is necessary for the protection of the public, should be awarded damages for delay in reviewing the need for further detention following the expiry of the tariff. The Supreme Court set out a useful framework for domestic courts in determining whether-and at what level-compensation should be paid to prisoners following a breach of Article 5 (4). This should lead to an increased number of cases settling before proceedings are issued.

Publication and dissemination : The judgment has been published on Bailii ( http://www.bailii.org/eu/cases/ECHR/2013/97.html and in the All England Reporter at [2013] All ER (D) 82 (Feb).The government considers it unnecessary to disseminate the judgment any further because the IPP sentence has been replaced by determinate sentences where the release point is fixed. 4. State of execution of judgment: The government considers that all necessary measures have been taken and the case should be closed.