ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4647/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Decizia civilă nr. 293 din 13 martie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 17038/211/2010, Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a recursului declarat de reclamanții R.E. și K.C.G. împotriva Sentinței civile nr. 14628 din 5 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului Specializat Cluj. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Cluj a reținut că acțiunea promovată are ca obiect obligarea pârâtei Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca la plata sumei de 160.000 RON cu titlu de despăgubiri În drept, reclamantele s-au prevalat de dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., art. 1000 alin. (3) C. civ., invocând răspunderea civilă delictuală.

În atare situație, tribunalul în baza art. 228 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului C. civ., a apreciat că prezenta cauză este de competența Tribunalului Specializat, vizând răspunderea civilă delictuală a unui profesionist, așa cum este definit în art. 3 alin. (2) din Noul C. civ., cauzele de o asemenea natură căzând în competența acestei instanțe, așa cum de altfel s-a statuat în literatura de specialitate anterior, pornindu-se de la aplicarea art. 4 din vechiul C. com. care instituia prezumția de comercialitate. În raport de prezumția de comercialitate instituită de art. 4 sus-menționat, vor constitui fapte de comerț nu numai obligațiile contractuale, ci și obligațiile derivând din fapte licite sau din săvârșirea unor fapte ilicite în legătură cu activitatea comercială a comerciantului, cum este cazul în speță, unde, răspunderea pe care recurentele o atribuie societății intimate are un caracter vădit comercial.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii. Potrivit art. 37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor și al municipiului București și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ.

Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează. Prin înființarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști. S-a reținut în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele Noului C. civ.

ori ale Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii" (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț", respectiv "fapte de comerț") de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/2011.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad-hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate, împiedicarea ori denaturarea concurenței, cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.

Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a C. civ., tribunalele comerciale Argeș, Cluj și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și Mureș, în condițiile art. 226. Prin Decizia civilă nr. 313 din 20 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat Cluj și în consecință, a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Cluj. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel Cluj în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Specializat Cluj a reținut că dosarul a fost înregistrat la registratura instanței specializate la data de 29 martie 2013, ca și recurs, în condițiile preluării dosarului prin sistemul E., reclamantele depunând la dosar la data de 13 mai 2013 un înscris în cuprinsul căruia au invocat excepția necompetenței materiale a instanței specializate de soluționare a căii de atac. S-a susținut astfel că natura litigiului dedus nu este una comercială, ci esențialmente civilă și că simplul fapt că una dintre părțile litigante are calitate de comerciant nu este suficient pentru a atrage natura comercială a litigiului. Obligația ce rezultă din raporturile dintre părți este una civilă, răspunderea civilă delictuală neavând o etimologie comercială și nerezultând din faptele de comerț ale pârâtei, fiind rezultatul ocupării abuzive și a distrugerii unui imobil redobândit în condițiile Legii nr. 10/2001 de către reclamante.

Distincția pe care o făceau dispozițiile art. 4 din C. com. este apreciată ca fiind clară, faptele ilicite săvârșite de pârâtă nu au caracter comercial ci civil, răspunderea civilă a unui comerciant putând avea caracter comercial doar când obligația pe care o are de îndeplinit comerciantul nu poate să atragă răspunderea oricărei alte persoane. În plus, s-a susținut că operațiunile ce priveau imobilele potrivit fostului C. com. nu erau privite ca fapte de comerț ci drept operațiuni civile. Astfel învestită, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 406 din 2 septembrie 2013 a stabilit competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele: Reclamantele au învestit instanța cu soluționarea unei cereri având ca obiect obligarea pârâtei R.A.D.P. Cluj-Napoca la plata unei sume de bani cu titlu de despăgubiri reprezentând echivalentul prejudiciului pretins cauzat prin fapta culpabilă a acesteia constând în sustragerea unor bunuri și cauzării unor distrugeri aferente imobilului localizat în Cluj-Napoca str. A.I., imobil retrocedat acestora în condițiile Legii nr. 10/2001. În motivarea cererii s-a susținut că în cauză sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 998 - 999 C. civ. și art. 1000 alin. (3) C. civ.

în condițiile în care cererea a fost înregistrată pe rolul judecătoriei la data de 1 iunie 2010, iar faptele pentru care s-a solicitat angajarea răspunderii delictuale au fost săvârșite anterior acestei date. Întrucât cererea vizează antrenarea răspunderii civile delictuale a unui profesionist, competența materială de soluționare a cauzei s-a stabilit în condițiile art. 1 C. proc. civ. 1865 prin raportare la art. 2 din același act normativ și ale art. 4 din vechiul C. com. Altfel spus, în raport de prezumția de comercialitate instituită de art. 4, vor constitui fapte de comerț nu numai obligațiile contractuale, ci și obligațiile derivând din fapte licite sau din săvârșirea unor fapte ilicite în legătură cu activitatea comercială a comerciantului, cum este cazul în speță, unde, răspunderea pe care recurentele o atribuie societății intimate are un caracter comercial.

Aceasta, întrucât printre faptele juridice stricto sensu, ca izvor de posibile obligații, alături de gestiunea intereselor altuia, plata lucrului nedatorat și îmbogățirea fără justă cauză, se regăsește și fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că ea nu este cuprinsă de art. 3 din C. com. Așadar, demersul judiciar al reclamantelor s-a apreciat ca fiind unul de natură comercială, iar în raport de câtimea obiectului cererii de chemare în judecată, competența materială de soluționare a cauzei în mod corect a fost stabilită competența materială a judecătoriei.

Cât privește soluționarea recursului împotriva hotărârii pronunțate, Curtea a reținut că potrivit art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii. Potrivit art. 37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor și al municipiului București și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ.

Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează. Prin înființarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști. S-a reținut în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele Noului C. civ.

ori ale Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia "activităților de producție, comerț sau prestări de servicii" (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile "acte de comerț", respectiv "fapte de comerț") de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/2011.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad-hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate, împiedicarea ori denaturarea concurenței, cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.

Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a C. civ., tribunalele comerciale Argeș, Cluj și Mureș se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și Mureș, în condițiile art. 226. Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la Noul C. civ. prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.

Tribunalele comerciale Argeș, Cluj și Mureș au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 654/2011. Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură "comercială" era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din C. com. din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.

Împotriva sentinței curții de apel au declarat recurs, în termen legal, reclamantele. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentele-reclamante susțin că decizia curții de apel este nelegală, întrucât simpla calitate de comerciant (în speță, pârâta) nu conferă litigiului caracter comercial, dacă obligația este civilă, așa cum este în speță. Cererea dedusă judecății are o natură civilă, fiind întemeiată pe răspunderea civilă delictuală și nu rezultă din faptele de comerț ale pârâtei. Se mai susține că natura și circumstanțele speței sunt de natură să înlăture prezumția de comercialitate, faptele imputate pârâtei derivând din restituirea, în temeiul Legii nr. 10/2001, a unui imobil deținut de aceasta.

Recurentele-reclamante solicită admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă. Examinând criticile formulate prin cererea de recurs cu care a fost învestită, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: Reclamantele au învestit instanța cu soluționarea unei cereri având ca obiect obligarea pârâtei R.A.D.P. Cluj-Napoca la plata unei sume de bani cu titlu de despăgubiri reprezentând echivalentul prejudiciului pretins cauzat prin fapta culpabilă a acesteia constând în sustragerea unor bunuri și cauzării unor distrugeri aferente imobilului situat în Cluj-Napoca str. A.I., imobil retrocedat acestora în condițiile Legii nr. 10/2001.

În motivarea cererii s-a susținut că în cauză sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 998 - 999 C. civ. și art. 1000 alin. (3) C. civ. Chestiunea pusă în discuție în prezentul recurs privește natura civilă sau comercială a cauzei de față. Caracterizarea unui litigiu ca fiind de natură civilă sau comercială trebuie făcută în raport de normele juridice aplicabile raporturilor juridice existente între părți. Dreptul comercial are ca obiect normele juridice referitoare la fapte de comerț și comercianți și el privește raporturile juridice la care participă persoanele care au calitatea de comerciant, dreptul civil având ca obiect toate celelalte raporturi patrimoniale, precum și raporturile procesuale nepatrimoniale.

Competența jurisdicției comerciale nu intervine automat ori de câte ori una dintre părțile litigante este o societate comercială, ci doar atunci când comercianții săvârșesc fapte de comerț. În speță, nu se pune problema săvârșirii unor fapte de comerț, deoarece faptele reclamate nu se pot încadra în categoria celor reglementate ca fiind fapte de comerț. Obligația ce rezultă din raporturile dintre părți este una civilă, răspunderea civilă delictuală pe care reclamantele și-au întemeiat acțiunea nu rezultă din faptele de comerț ale pârâtei, ci derivă din posesia exercitată de aceasta cu privire la un imobil redobândit în condițiile Legii nr. 10/2001 de către reclamante.

Așa fiind, având în vedere că obiectul litigiului este o acțiune în răspundere civilă delictuală, precum și faptul că prezumția de comercialitate a prezentului litigiu, decurgând din calitatea pârâtei de comerciant este răsturnată de împrejurarea că pretinsul delict nu are la origine un act comercial, o faptă de comerț săvârșită de pârâtă, Curtea apreciază că pricina dedusă judecății are caracter civil. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamante și va modifica decizia recurată, în sensul că va stabili competența de soluționare a recursului în favoarea Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții R.E. și K.C.G. împotriva Sentinței civile nr. 406 din 2 septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată, în sensul că stabilește competența de soluționare a recursului reclamantelor în favoarea Tribunalului Cluj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2013. Procesat de GGC - AS