ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 305/2023

Ședința publică din data de 15 februarie 2023

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 19.11.2015 pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.R.L. Italia și B. S.R.L. C. - Sucursala Cluj-Napoca, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 815.999,68 RON și a dobânzii legale, calculată între data introducerii acțiunii și plata efectivă a debitului și a cheltuielilor de judecată.

La 13.01.2016, pârâtele au formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea reclamantei la plata sumei de 227.578,64 RON, sumă achitată, în baza contractului nr. x/2011, de pârâte către S.C. Institutul de Studii și Proiectări Energetice S.A. (în continuare "S.C. I.S.P.E. S.A."), a sumei de 36.000 RON, datorată pentru întocmirea manualelor de punere în funcțiune și întreținere pentru stația Vârșolț, conform art. I pct. vi) din acordul din 25.01.2012 și a sumei de 186.353,70 RON, reprezentând lucrări executate de S.C. I.S.P.E. S.A. pentru care s-au emis facturile nr. x, 148, 149 și nr. 150 din 28.02.2013 și pe care reclamanta s-a obligat să le plătească, conform art. I pct. iii) din acordul comercial din 25.01.2012, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 454/22.02.2016, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

La rândul său, prin încheierea civilă nr. 156/CC/31.05.2016, Tribunalul Cluj, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției Mixte de contencios administrativ și fiscal, de Conflicte de Muncă și de Asigurări Sociale a aceleiași instanțe.

Această instanță, la rândul său, prin sentința civilă nr. 2072/27.06.2016, a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Curții de Apel Cluj în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Prin sentința civilă nr. 67/21.09.2016, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la 29.02.2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. Institutul de Studii și Proiectări Energetice S.A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L. C. - Sucursala Cluj-Napoca, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 192.565,49 RON, reprezentând contravaloare lucrări de proiectare și a sumei de 40.617,50 RON, cu titlu de penalități de întârziere, dar și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea civilă nr. 8687/13.10.2016, Judecătoria Cluj-Napoca a dispus conexarea dosarului nr. x/2016 la cauza de față.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la 28.02.2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. Institutul de Studii si Proiectări Energetice S.A. a chemat în judecată pârâta B. S.R.L. - Sucursala Cluj-Napoca, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 39.223,18 RON, cu titlu de penalități de întârziere, precum și a cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din 17.01.2018, Judecătoria Cluj-Napoca a dispus conexarea dosarului nr. x/2017 la cauza de față.

Prin sentința civilă nr. 948/22.05.2019, Tribunalul Specializat Cluj a respins ca neîntemeiată acțiunea principală, a respins ca neîntemeiată cererea conexă formulată inițial în dosarul nr. x/2017 și a admis cererea formulată în dosarul nr. x/2016 de reclamanta S.C. PROIECTARE CONSULTANȚĂ S.A. (desprinsă prin divizare din S.C. Institutul de Studii și Proiectări Energetice S.A.), a obligat pârâta B. S.R.L. C. - Sucursala Cluj-Napoca să plătească reclamantei suma de 192.565,49 RON, cu titlu de contravaloare a facturilor fiscale nr. x, 148, 149 și nr. 150 din 28.02.2013 și suma de 40.090 RON, reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 01.04.2013-25.02.2016; cu privire la cererea reconvențională, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția lipsei calității procesuale active a B. S.R.L. Italia și B. S.R.L. C. - Sucursala Cluj-Napoca și excepția lipsei de interes a B. S.R.L. Italia, a admis cererea reconvențională și a obligat S.C. D. S.A. să plătească S.C. B. S.R.L. Italia suma de 188.338,64 RON, reprezentând contravaloarea facturilor nr. x și 29 din 27.01.2012 emise de către S.C. I.S.P.E. S.A., suma de 30.000 RON la care se adaugă T.V.A., reprezentând contravaloarea manualelor de punere în funcțiune și întreținere pentru stația Vârșolț, suma de 186.353,70 RON reprezentând suma facturilor nr. x, 148, 149 și nr. 150 din 28.02.2013 și suma de 37.944,58 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. În privința cheltuielilor de judecată, S.C. D. S.A. a fost obligat să plătească B. S.R.L. C. - Sucursala Cluj-Napoca suma de 42.354,09 RON, iar B. S.R.L. C. - Sucursala Cluj-Napoca a fost obligat să plătească S.C. ISPE PROIECTARE Șl CONSULTANȚĂ S.A. suma de 11.697,33 RON.

Împotriva acestei sentințe, S.C. D. S.A. a declarat apel, iar B. S.R.L. Italia și B. S.R.L. C. - Sucursala Cluj-Napoca au formulat apel provocat.

Prin decizia nr. 578/26.10.2021, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a admis apelul principal și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis cererea principală formulată de reclamanta S.C. D. S.A. și a obligat, în solidar, pârâtele B. S.R.L. Italia și B. S.R.L. C. - Sucursala Cluj-Napoca la plata sumei de 815.999,68 RON și a dobânzii legale, calculată începând cu data introducerii acțiunii și până la plata integrală a sumelor; cu privire la cererea reconvențională, a admis excepția lipsei calității procesuale active a pârâtelor-reclamante în privința primului capăt de cerere și celui de-al treilea, pe care le-a respins ca fiind formulate de persoane fără calitate procesuală activă și a respins, ca neîntemeiat, al doilea capăt de cerere. A respins ca nefondat apelul provocat și a menținut restul dispozițiilor sentinței. Cu privire la cheltuielile de judecată, a obligat pe B. S.R.L. Italia și B. S.R.L. C. - Sucursala Cluj-Napoca la plata către S.C. D. S.A. a sumei de 32.578,34 RON, cu titlu de cheltuieli efectuate în primă instanță și a sumei de 18.132,5 RON, în apel.

Împotriva acestei decizii, S.C. B. S.R.L. C. - Sucursala Cluj-Napoca și S.C. B. S.R.L. au declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei curții de apel, spre o nouă judecată.

În privința cererii principale, recurentele au arătat că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit art. 1.266-1.269 C. civ. cu referire la clauza de la art. I pct. ix din acordul comercial din 25.01.2012, care trebuia interpretată coroborat cu art. 3 din acord, prin care părțile au stabilit atât că înlătură orice altă înțelegere anterioară, cât și că răspunderea lor în legătură cu contractul de lucrări nr. x/07.03.2011 nu putea fi antrenată decât pentru neexecutări intervenite după 25.01.2012. Autoarele recursului au indicat art. I din acord, prin care s-a stabilit că reclamanta S.C. D. S.A. urma să finanțeze, realizeze și execute toate lucrările care făceau obiect al contractului nr. x/07.03.2011, acesteia transferându-i-se obligațiile, inclusiv accesoriile, deci și eventualele penalități de întârziere.

În continuare, recurentele au notat că la lit. d) a preambulul acordului comercial din 25.01.2012, părțile au recunoscut că lucrările care formează obiect al contractului nr. x/07.03.2011 sunt în curs de desfășurare, iar reclamanta și-a asumat că lucrările au fost începute cu întârziere de către asociația antreprenoare.

Autoarele căii de atac au arătat că instanța de apel a aplicat greșit art. 1.267 C. civ., distingând între clauze reglementând obligații anterioare și ulterioare acordului comercial din 25.01.2012, în condițiile în care părțile au avut în vedere exclusiv penalitățile ulterioare semnării acordului, împrejurare ce rezultă și din referirea expresă la sistemul SCADA, dar și art. 1.270 C. civ., dând eficiență juridică contractului de lucrări nr. x/07.03.2011, pe care părțile deciseseră să îl înlăture prin acordul comercial din 25.01.2012. De asemenea, au susținut că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a art. 1.350, 1.516 și 1.530 C. civ., realizând un silogism juridic incomplet, care nu clarifică obligațiile care generează penalitățile de întârziere și prin raportare la ce termen au fost aplicate. În context, au subliniat că beneficiarul final, Compania de Apă Someș S.A., nu a emis facturi pentru penalitățile de întârziere.

Cu privire la soluția dată cererii reconvenționale, subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele au invocat încălcarea art. 431 alin. (2) și 617 alin. (1) C. proc. civ.

Au arătat că prin acordul comercial din 25.01.2012, intimata S.C. D. S.A. și-a asumat obligația de a achita integral prețul contractului nr. x/2011, încheiat între S.C. I.S.P.E. S.A. și recurente, acest contract fiindu-i opozabil.

De asemenea, au arătat că, din ordonanța civilă nr. 8630/25.09.2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, titlu executoriu, rezultă caracterul cert, lichid și exigibil al creanței de 227.578,64 RON, iar instanța de apel a greșit susținând că nu poate reține puterea de lucru judecat.

Autoarele căii de atac au învederat că instanța de apel a aplicat greșit art. 1.270 C. civ., înlăturând obligația de plată a intimatei-reclamante S.C. D. S.A. cu motivarea că recurentele nu au emis facturi pentru suma de 186.353,70 RON, ignorând că obligația de plată era asumată de intimata-reclamantă prin art. I pct. (iii) din acordul comercial.

Subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cu privire la soluția dată cererii principale, recurentele au criticat lipsa motivelor pentru admiterea cererii reclamantei, respectiv neidentificarea obligațiilor contractuale neexecutate și a perioadei de întârziere, dar și ignorarea motivelor invocate de acestea pentru încălcarea termenului contractual. Au subliniat că începerea cu întârziere a lucrărilor la sistemul SCADA nu le este imputabilă, câtă vreme obligația de finalizare a lucrărilor revenea intimatei-reclamante și au invocat excepția de neexecutare a acordului comercial din 25.01.2012, în raport cu art. 1.556 C. civ., întrucât primele plăți au fost efectuate de intimata-reclamantă la 20.03.2012.

Autoarele recursului au mai relevat că instanța de apel nu a răspuns nici apărărilor prin care au solicitat intervenția instanței, în temeiul art. 1.541 alin. (1) lit. b) C. civ., invocând drept element de comparație prejudiciul previzibil la data încheierii contractului care, în viziunea acestora, poate fi reprezentat exclusiv de funcționarea necorespunzătoare a sistemului SCADA, după 25.01.2012, când a fost încheiat acordul comercial.

Subsumat aceluiași motiv de recurs, cu referire la soluția dată asupra cererii reconvenționale, autoarele recursului au invocat nesoluționarea cererii formulate în temeiul art. 1.616 C. civ., de constatare a intervenirii compensației legale între suma de 815.999,68 RON reprezentând penalități pretinse de intimata-reclamantă prin cererea principală și suma de 598.746,88 RON, reprezentând debit restant și penalități pretinse prin cererea reconvențională de recurentă. Au apreciat că, în mod greșit s-a refuzat analiza cererii, apreciată drept cerere nouă, în raport cu art. 478 C. proc. civ., deși a fost formulată atât prin întâmpinare, cât și prin cererea reconvențională.

De asemenea, recurentele au criticat decizia recurată pentru nemotivarea admiterii excepției lipsei calității procesuale active a acestora, în privința primului capăt de cerere și celui de-al treilea din cererea reconvențională, susținând că simpla enunțare a unei soluții pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca nu îndeplinește condițiile unei motivări pertinente.

La 09 și 15.02.2022, intimatele D. S.A., respectiv S.C. I.S.P.E. PROIECTARE ȘI CONSULTANȚĂ S.A. au depus întâmpinări, solicitând respingerea recursului.

În cauză, s-a derulat procedura de filtrare a recursului, în conformitate cu art. 493 C. proc. civ., fiind întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, în conformitate cu art. 493 alin. (2) C. proc. civ., care a fost comunicat părților, cu mențiunea că au dreptul de a depune punct de vedere la raport; doar intimatele și-au prezentat punctul de vedere.

Prin încheierea din 23.11.2022, Înalta Curte, constituită în complet filtru, a admis în principiu recursul și a stabilit termen în vederea soluționării recursului, la 15.02.2023.

La termenul de astăzi, Înalta Curte, din oficiu, în temeiul art. 489 alin. (3) C. proc. civ., a invocat motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., cu referire la motivarea hotărârii judecătorești atacate, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii.

Analizând decizia atacată în limitele controlului de legalitate, Înalta Curte reține următoarele:

Dreptul la un proces echitabil, prevăzut art. 21 alin. (3) din Constituție, art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și de art. 6 C. proc. civ., încorporează obligația de motivare a hotărârilor judecătorești.

Astfel, dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. impun ca hotărârea judecătorească să cuprindă considerentele "în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". În cazul hotărârilor pronunțate în căile de atac, motivarea hotărârii judecătorești trebuie să arate argumentele pentru care s-a pronunțat soluția în calea de atac și susținerile care au fost înlăturate.

Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului reține că unul dintre efectele art. 6 alin. (1) din Convenție este că impune unei instanțe obligația de a efectua o examinare corespunzătoare a observațiilor, argumentelor și probelor prezentate de părți, în acest sens fiind hotărârea în cauza Buzescu împotriva României din 24.05.2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 210/08.03.2006.

Transpunând aceste exigențe în examenul deciziei recurate, Înalta Curte reține că motivul de casare este fondat, decizia recurată fiind lipsită integral de motivare.

Instanța de apel a expus considerentele care au fundamentat soluția asupra apelului principal, începând de la pagina 24 a deciziei recurate, iar analiza lor relevă că reproduc integral secțiunile relevante din memoriul de apel formulat de apelanta-reclamantă S.C. D. S.A. Astfel, cu privire la cererea principală, secțiunile II.1.1.-II.1.3 din apel sunt reproduse la paginile 26-31 ale deciziei recurate. Situația este similară și în privința cererii reconvenționale: secțiunile II.2.1-II.2.4. din apel sunt reproduse în paginile 32-37 ale deciziei.

Mai mult, în acest caz, cu privire la al treilea capăt de cerere, există și o contradicție între considerente, din care rezultă că ar fi nefondat și dispozitiv, în care soluția este de admitere a excepției lipsei calității procesuale active.

Chiar și considerentele apelantei privind cheltuielile de judecată, cuprinse în secțiunea III a memoriului de apel, se regăsesc în bună măsură reproduse în considerentele deciziei recurate.

Susținerile intimatei-reclamante privind întemeierea soluției din apel pe probatoriul suplimentar administrat vor fi înlăturate, nefiind reale. Referirea la completarea raportului de expertiză tehnică care se regăsește în decizia recurată (pag. 29, alin. (4), rând 7) este și ea reprodusă din memoriul de apel (pag. 28, fila x verso, vol. I dosar apel, alin. (1), rând 1). Aceste referiri nu vizează completarea raportului de expertiză dispusă în apel, concluzie dedusă atât din conținutul memoriului de apel, cât și de inexistența în lucrarea întocmită în apel, a unui obiectiv 6.2c.

În circumstanțele factuale stabilite, Înalta Curte impune părților concluzia că motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază decizia atacată reflectă o preluare necenzurată a susținerilor apelantei, iar nu raționamentul propriu al instanței de apel, care, în aceste condiții, a încălcat obligația esențială de a-și motiva hotărârile, reținută de art. 21 din Constituția României și de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil.

Încălcarea acestei obligații fundamentale este cu atât mai gravă cu cât instanța de apel a evocat fondul, pronunțând o hotărâre diametral opusă celei a primei instanțe. În temeiul art. 479 C. proc. civ., instanța de prim control judiciar era chemată să realizeze un examen propriu al criticilor din apel și, subsecvent, să prezinte un raționament propriu din care să rezulte specific și explicit, atât argumentele pentru care criticile apelantei îndreptate împotriva hotărârii primei instanțe au fost găsite fondate, cât și modul în care s-a format convingerea sa proprie asupra faptelor examinate.

Totodată, instanța de apel a ignorat apărările prezentate prin întâmpinare, care includeau și o cerere de constatare a intervenirii compensației, dar și pe cele vizând apelul declarat împotriva dispoziției date cererii reconvenționale; o atare conduită confirmă gravitatea încălcării normelor de procedură, anterior citate.

Față de ansamblul considerentelor expuse în precedent, recursul va fi admis și, în temeiul art. 496 alin. (1) și (2) și 497 C. proc. civ., decizia atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, spre o nouă judecată, instanței de apel, care va rejudeca apelul principal și apelul provocat și, de asemenea, va decide cu privire la cererile accesorii privind acordarea cheltuielilor de judecată corespunzătoare apelului și efectuate de părți în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentele S.C. B. S.R.L. C. - Sucursala Cluj-Napoca și S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 578/26.10.2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 februarie 2023.