ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2766/2015

Asupra cauzei

de față constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 11 decembrie 2013 pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca, reclamantul P.G. a solicitat

instanței, în contradictoriu cu pârâții C.A. și G.G. obligarea pârâtului C.A. să

încheie cu pârâtul G.G. act autentic de vânzare cumpărare a terenului cu nr. top

AA înscris în CF nr. XX Cluj-Napoca, în caz contrar hotărârea urmând a ține loc

de act translativ de proprietate; obligarea pârâtului G.G. să încheie cu reclamantul

act autentic de vânzare cumpărare a terenului menționat, în caz contrar, hotărârea

urmând a ține loc de act translativ de proprietate și să se dispună întabularea

în CF în favoarea sa a dreptului de proprietate astfel dobândit, cu cheltuieli de

judecată în caz de opunere.

Prin sentința

nr. 2567 din 12 martie 2014, Judecătoria Cluj Napoca a admis excepția necompetenței

materiale a judecătoriei și a declinat competența de soluționare a acestei acțiuni

în favoarea Tribunalului Cluj.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut că acțiunea civilă dedusă judecății ce are ca obiect

realizarea atipică a antecontractelor de vânzare cumpărare încheiate de părți este

evaluabilă în bani, iar cum obiectul acesteia are o valoare ce depășește valoarea

de 200.000 RON, în conformitate cu art. 94 lit. j) coroborat cu art. 95 pct. 1 C.

proc. civ. competența de soluționare a cauzei revine tribunalului.

Prin sentința

civilă nr. 499 din 24 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Cluj, în Dosarul

nr. 29097/211/2013, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul P.G. împotriva

pârâților C.A. și G.G. și, în consecință:

Pârâtul C.A. a

fost obligat să încheie cu pârâtul G.G. contract autentic de vânzare-cumpărare având

ca obiect terenul înscris în CF nr. XX Cluj-Napoca, nr. top. AA, în schimbul prețului

de 3.000 RON, achitat integral, în caz contrar, sentința să țină loc de contract

autentic de vânzare-cumpărare.

Pârâtul G.G. a

fost obligat să încheie cu reclamantul P.G. contract autentic de vânzare-cumpărare

având ca obiect terenul înscris în CF nr. XX Cluj-Napoca, nr. top. AA, în schimbul

prețului de 52.000 euro, achitat integral, în caz contrar, sentința să țină loc

de contract autentic de vânzare-cumpărare.

S-a dispus intabularea,

după îndeplinirea tuturor cerințelor legale, a dreptului de proprietate al reclamantului,

asupra terenului înscris în CF nr. XX Cluj-Napoca, nr. top. AA, dobândit prin cumpărare.

Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond a declarat apel C.I. susținând că este nepotul pârâtului

C.A., iar prin decizia nr. 1001/A din 18 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel

Cluj, secția I civilă, s-a constatat nulitatea absolută a cererii de apel, sentința

apelată fiind păstrată în întregime.

La 22 iunie 2015,

C.l. a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, prin care a solicitat

admiterea acestuia, casarea în totalitate a deciziei recurate, ca fiind pronunțată

cu încălcarea dispozițiilor legate de citarea părților.

Analizând recursul

în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele

ale art. 499 teza finală C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul

se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea

soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art.

634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în

apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs.

În temeiul

art. 483 alin. (1) C. proc. civ. se dispune că „Hotărârile date în apel, cele date,

potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute

de lege sunt supuse recursului, iar conform alin. (2) „Nu sunt supuse recursului

hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele

privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări

sociale, în materie de expropriere, în cererile privmd repararea prejudiciilor cauzate

prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de

până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile

date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă

instanță sunt supuse numai apelului".

Potrivit art.

XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010

privind C. proc. civ., „Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind

C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie

2016", iar conform alin. (2) al aceluiași articol, „în procesele pornite începând

cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până Ia data de 31 decembrie 2015

nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94

pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în

cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și

de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor

cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare

de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse

recursului hotărârile date de instanțele de apei în cazurile în care legea prevede

că hotărârile de primă instanță simt supuse numai apelului".

O hotărâre judecătorească

nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege ori, cu alte

cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Prin urmare, în

afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale

în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă

are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând

că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt

cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile

legii, cu respectarea acesteia.

În speță, decizia

instanței de apel a fost pronunțată într-o acțiune evaluabilă în bani în valoare

de până la 1.000.000 RON. astfel încât nu este supusă căii de atac a recursului,

întrucât, obiectul cererii pendinte, formulată la data de 11 decembrie 2013, atrage

incidența dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

Pentru considerentele

arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.,

va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de pârâtul C.l. împotriva deciziei nr. 1001/A din 18 mai 2015

a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Fără nici o cale

de atac.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 3 decembrie 2015.