ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2766/2015

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 11 decembrie 2013 pe rolul Judecătoriei Cluj Napoca, reclamantul P.G. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții C.A. și G.G. obligarea pârâtului C.A. să încheie cu pârâtul G.G. act autentic de vânzare cumpărare a terenului cu nr. top AA înscris în CF nr. XX Cluj-Napoca, în caz contrar hotărârea urmând a ține loc de act translativ de proprietate; obligarea pârâtului G.G. să încheie cu reclamantul act autentic de vânzare cumpărare a terenului menționat, în caz contrar, hotărârea urmând a ține loc de act translativ de proprietate și să se dispună întabularea în CF în favoarea sa a dreptului de proprietate astfel dobândit, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.

Prin sentința nr. 2567 din 12 martie 2014, Judecătoria Cluj Napoca a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei și a declinat competența de soluționare a acestei acțiuni în favoarea Tribunalului Cluj. Pentru a decide astfel, instanța a reținut că acțiunea civilă dedusă judecății ce are ca obiect realizarea atipică a antecontractelor de vânzare cumpărare încheiate de părți este evaluabilă în bani, iar cum obiectul acesteia are o valoare ce depășește valoarea de 200.000 RON, în conformitate cu art. 94 lit. j) coroborat cu art. 95 pct. 1 C. proc. civ. competența de soluționare a cauzei revine tribunalului. Prin sentința civilă nr. 499 din 24 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Cluj, în Dosarul nr. 29097/211/2013, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul P.G.

împotriva pârâților C.A. și G.G. și, în consecință: Pârâtul C.A. a fost obligat să încheie cu pârâtul G.G. contract autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul înscris în CF nr. XX Cluj-Napoca, nr. top. AA, în schimbul prețului de 3.000 RON, achitat integral, în caz contrar, sentința să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare. Pârâtul G.G. a fost obligat să încheie cu reclamantul P.G. contract autentic de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul înscris în CF nr. XX Cluj-Napoca, nr. top. AA, în schimbul prețului de 52.000 euro, achitat integral, în caz contrar, sentința să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare. S-a dispus intabularea, după îndeplinirea tuturor cerințelor legale, a dreptului de proprietate al reclamantului, asupra terenului înscris în CF nr. XX Cluj-Napoca, nr. top.

AA, dobândit prin cumpărare. Fără cheltuieli de judecată. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat apel C.I. susținând că este nepotul pârâtului C.A., iar prin decizia nr. 1001/A din 18 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, s-a constatat nulitatea absolută a cererii de apel, sentința apelată fiind păstrată în întregime. La 22 iunie 2015, C.l. a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea în totalitate a deciziei recurate, ca fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legate de citarea părților. Analizând recursul în condițiile dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ. cu referire la cele ale art. 499 teza finală C. proc.

civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. În temeiul art. 483 alin. (1) C. proc. civ.

se dispune că „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului, iar conform alin. (2) „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privmd repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului". Potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., „Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016", iar conform alin. (2) al aceluiași articol, „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până Ia data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apei în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță simt supuse numai apelului". O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege ori, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În speță, decizia instanței de apel a fost pronunțată într-o acțiune evaluabilă în bani în valoare de până la 1.000.000 RON. astfel încât nu este supusă căii de atac a recursului, întrucât, obiectul cererii pendinte, formulată la data de 11 decembrie 2013, atrage incidența dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul C.l. împotriva deciziei nr. 1001/A din 18 mai 2015 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Fără nici o cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 decembrie 2015.