ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2393/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2393/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
negativ de competență;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Obiectul
litigiului.
Prin cererea înregistrată în data de 30
noiembrie 2010, pe rolul Curții de Apel Cluj, reclamanta C.I. în contradictoriu
cu pârâtul Statul Român prin M.F.P. a solicitat instanței pronunțarea unei
hotărâri prin care să se dispună anularea actului din 08 noiembrie 2010 emis de
Ministerul Finanțelor Publice, cu obligarea pârâtului să admită cererea
reclamantei din 28 octombrie 2010 și să-i restituie suma de 104 mii de euro sau
echivalentul în lei la data plății, sumă reprezentând valoarea de piață a
apartamentului nr. 5 din Cluj-Napoca, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii,
reclamanta arată că a solicitat achitarea sumei menționate anterior determinat
de faptul că în urma unor litigii a fost anulat contractul de vânzare-cumpărare
încheiat în baza Legii nr. 112/1995, ca urmare a restituirii în natură a
apartamentului către fostul proprietar.
Prin sentința civilă nr.
31/2011, Curtea de Apel Cluj a respins cererea reclamantei, ca inadmisibilă.
Prin decizia civilă nr.
6123/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de
reclamantă, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare
aceleiași instanțe.
Hotărârile care au
generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința
civilă nr. 228 din data de 22 martie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția
a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, in Dosarul nr.
1905/33/2010 s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat
competența de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
S
-a considerat ca
obiectul cererii a fost precizat la data de 19 ianuarie 2011 in sensul
solicitării prețului de piața al imobilului, acțiune întemeiata pe art. 50, 50
1
din Legea nr. 10/2001, ceea ce atrage competenta instanței civile, respectiv a judecătoriei.
2.2. Prin sentința
civilă nr. 20585 din data de 24 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca
in Dosarul nr. 9832/211/2012 s-a admis excepția necompetenței materiale a
Judecătoriei Cluj Napoca și s-a declinat competența de soluționare a acțiunii
in favoarea Curții de Apel Cluj.
S-a constatat ivit
conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei
Curți de Casație și Justiție, in vederea soluționării acestuia.
Pentru a pronunța
această soluție, judecătoria a reținut că reclamanta, prin reprezentantul sau
convențional a arătat in mod expres ca susține cererea privind anularea actului
din 08 noiembrie 2010 emis de Ministerul Finanțelor Publice, cu consecința
obligării pârâtului să admită cererea reclamantei din 28 octombrie 2010 și să-i
restituie suma de 104 mii de euro sau echivalentul în lei la data plății, sumă
reprezentând valoarea de piață a apartamentului nr. 5 din Cluj-Napoca si
cheltuieli de judecată, dorind sa se soluționeze cererea de către instanța de
contencios administrativ întrucât si vecinii reclamantei au făcut același
demers si au avut câștig de cauza.
S-a mai reținut ca in
mod eronat Curtea de Apel Cluj a considerat ca acțiunea ar fi fost precizata (prin
cererea înregistrata la data de 19 ianuarie 2011 si intitulata „dezvoltare a
motivelor cererii introductive”) si rezumata doar la pretențiile financiare, cu
atât mai mult cu cat la data pronunțării, 22 martie 2012, era pronunțata si rămasă
irevocabila Sentința civilă nr. 6909/2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca, prin care
a fost respinsa ca neîntemeiata cererea reclamantei de obligare a paratului la
restituirea prețului de piața, paratul fiind obligat sa plătească reclamantei
doar valoarea actualizată a prețului achitat, respectiv suma de 13.178,81 lei,
hotărâre a cărei investire cu formula executorie a solicitat-o reclamanta la
data de 25 mai 2012.
S-a mai considerat de
către Judecătorie că prin declinarea competenței, a fost încălcată dispoziția
Înaltei Curți de Casație și Justiție de casare cu trimiterea cauzei spre
rejudecare.
II.
Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.
1.
Argumente de fapt și de drept relevante.
Înalta
Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21,
art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență
în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente
cauzei.
Obiectul
cauzei îl constituie obligarea pârâtului Statul Roman prin Ministerul
Finanțelor Publice la restituirea, către reclamanta C.I. a prețului de piață al
apartamentului nr. 5 din Cluj-Napoca, dobândit printr-un contract de vânzare
cumpărare încheiat in condițiile Legii nr. 112/1995 și care a fost desființat
definitiv și irevocabil printr-o hotărâre judecătorească.
Cererea
introductivă de instanță a fost întemeiată formal în drept pe dispozițiile art.
8, 10 și 14 din Legea nr. 554/2004, iar la data de 19 ianuarie 2011 (fila 35 Dosar
fond nr. 1905/33/2010 ) s-a depus „dezvoltarea motivelor cererii introductive”
prin care s-a precizat cadrul procesual, respectiv cerere de restituire a
prețului de piață al imobilului in temeiul art. 50 și art. 50
1
din
Legea nr. 10/2001.
Art.
50
1
din Legea nr. 10/2001 prevede că proprietarii ale căror
contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.
112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri
judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de
piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
Astfel,
in lipsa unei dispoziții exprese care să atragă competența instanțelor de
contencios administrativ și fiscal, in speță competența aparține instanței de
drept comun, respectiv Judecătoriei Cluj-Napoca, potrivit dispozițiilor art. 1 pct.
1 C. proc. civ.
In
ceea ce privește reținerea Judecătoriei Cluj Napoca in sensul că Înalta Curte
de Casație și Justiție s-a pronunțat implicit asupra competenței materiale,
prin trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, aceasta este
nefondată, decizia de casare vizând încălcarea dreptului la un proces echitabil
garantat de art. 6 din C.E.D.O., instanța ridicând excepția inadmisibilității
acțiunii, fără a o pune in discuția părților in condițiile formulării unei cereri
de amânare a cauzei de către reclamantă, sau fără a amâna pronunțarea pentru a
se acorda posibilitatea formulării de concluzii scrise.
Temeiul legal al
regulatorului de competență
Având în vedere
considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte
va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanta C.I. în contradictoriu cu pârâtul
Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, in favoarea Judecătoriei Cluj
Napoca.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 februarie 2013.