ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3862/2012

Circumstanțele cauzei. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 17 august 2010, reclamanții D.V., K.S., D.F., D.Ș., D.I., J.M., J.Ș., J.Gh., J.F. au solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj, Agenția Domeniilor Statului și Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Cluj, să oblige pârâta Comisia județeană Cluj să solicite pârâtei Agenția Domeniilor Statului, predarea către Comisia Locală Cluj-Napoca, pe baza documentației tehnice și a actelor aferente, suprafața de 7 ha și 5.643 mp din nr. top 13004 precum și 1 ha și 3.910 mp din nr. top 13635, ambele din CF 22720 Cluj-Napoca, cu cheltuieli de judecată. Reclamanții au precizat că au formulat prezenta acțiune oblică pentru a substitui lipsa de voință a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj, în îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin sub acest aspect, întrucât prin sentința pronunțată în dosarul nr. 5720/211/2006, Judecătoria Cluj-Napoca le-a respins cererea, reținând că terenul solicitat de ei se află în domeniul public al statului, în administrarea Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură și nu poate fi restituit în baza legilor fondului funciar, după cum rezultă din Legea nr. 18/1991. Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, arătând că în baza art. 31 alin. (2) din Legea 45/2009, coroborat cu art. 52 din aceeași lege, rezultă, per a contrario, că terenurile care nu mai corespund obiectului de cercetare-dezvoltare, pot fi trecute din domeniul public al Statului în cel privat.

Soluția primei instanțe învestite cu soluționarea cauzei Prin Sentința civilă nr. 7682 din 6 mai 2011, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ. Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că obiectul prezentei cauze nu vizează reconstituirea propriu-zisă a dreptului de proprietate al reclamanților asupra terenurilor în litigiu, ci înlăturarea unui impediment de ordin legal, care a condus la respingerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar și anume, acela că în prezent terenurile a căror reconstituire o solicită se află în domeniul public al statului, nefiind predate Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Judecătoria a apreciat, dată fiind calitatea de autorități publice, în sensul dispozițiile art. 2 din Legea nr. 554/2004, atât a Comisiei județene, cât și a Comisiei locale de fond funciar, că natura juridică a raporturilor de drept pe care le implică predarea terenurilor aflate în administrarea Agenției Domeniilor Statului, Comisiei locale de fond funciar, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991, nr. 1/2000, nr. 169/1997, este aceea a unor raporturi de drept administrativ public, iar actele emise în cadrul acestei proceduri sau, după caz, omisiunea ori refuzul emiterii lor au natură administrativă, așa încât, cenzurarea lor pe cale judecătorească este de competența instanțelor de contencios administrativ. A mai reținut judecătoria că litigiul de față, chiar dacă are ca finalitate reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanților asupra suprafețelor de teren mai sus menționate, în temeiul legilor fondului funciar, nu face parte din categoria litigiilor din sfera fondului funciar date prin lege în competența judecătoriilor, litigii care după cum rezultă din dispozițiile art. 51 - 65 din Legea nr. 18/1991, titlul IV din Legea nr. 247/2005, se circumscriu verificării condițiilor pentru reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor aflate la dispoziția comisiilor locale persoanelor îndreptățite și verificării legalității actelor comisiilor de fond funciar, efectuate în legătură cu cererile formulate de persoanele îndreptățite la reconstituire. Cât despre posibilitatea asimilării unui litigiu de fond funciar, instanța a considerat că aceasta ar contraveni prevederilor legale care instituie competența materială a judecătoriei în materia litigiilor legate de reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, norme care instituind o competență cu caracter derogatoriu de la dreptul comun în domeniul contenciosului administrativ sunt, ca orice text de lege care prevede o excepție, de strictă interpretare.

Soluția celei de-a doua instanțe învestite cu soluționarea cauzei Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ, iar prin Sentința civilă nr. 1216 din 6 februarie 2012, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale, de asemenea invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca. S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, cauza fiind trimisă Curții de Apel Cluj în vederea pronunțării regulatorului de competență. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că litigiul, chiar dacă din punct de vedere procedural nu s-ar circumscrie materiei fondului funciar, din punct de vedere al pretențiilor reclamanților intră în sfera materiei sus-amintite, deoarece se pune în discuție obligarea unei comisii de stabilire a dreptului de proprietate, în baza Legii nr. 18/199, să îndeplinească formalitățile necesare, care s-ar circumscrie în mod evident tot dispozițiilor Legii nr. 18/1991, pentru a pune la dispoziția Comisiei locale Cluj-Napoca terenul pentru care reclamanții solicită reconstituirea dreptului pe proprietate în baza legilor fondului funciar. Cu alte cuvinte, tribunalul a apreciat că este vorba de un litigiu de fond funciar care se circumscrie dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și Titlului IV din Legea nr. 247/2005 și nu litigiu de contencios administrativ, nefiind aplicabile dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Hotărârea dată în regulatorul de competență Prin Sentința nr. 152 din 28 februarie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a stabilit competența soluționării cererii formulate de reclamanții D.V., K.S., D.F., D.Ș., D.I., J.M., J.Ș., J.Gh., J.F. în contradictoriu cu pârâții pârâtele Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj, Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj, Agenția Domeniilor Statului și Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ și fiscal. Examinând conflictul negativ de competență, Curtea de apel a reținut, în esență, că instanța a fost învestită cu soluționarea unei cereri menite să creeze condițiile pentru formularea ulterioară a unei acțiuni întemeiate pe Legea nr. 18/1991. Dată fiind calitatea de autorități publice a Comisiei Locale și Județene de aplicare a Legii fondului funciar și obiectul acțiunii care nu are ca rezultat imediat reconstituirea dreptului de proprietate, ci tinde doar să creeze premisele pentru formularea ulterioară a unei astfel de acțiuni, Curtea de apel a apreciat că revine Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ competența de soluționare a cauzei.

Recursul promovat de reclamanți Împotriva acestei din urmă hotărâri, în termen legal au formulat recurs reclamanții, arătând că apreciază că soluția pronunțată în soluționarea conflictului de competență ivit este nelegală întrucât a fost nesocotit obiectul dedus judecății, fiind evident că prin demersul lor tinde la reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar. S-a mai arătat că împrejurarea că s-a solicitat obligarea Comisiei județene de a pune, în final, la dispoziția Comisiei locale o serie de terenuri, nu prezintă decât cereri de îndeplinire a obligației prevăzute de legile fondului funciar, în acord și cu dispozițiile H.G. nr. 890/2005. În fine, recurenții au mai arătat că într-o speță identică, Curtea de Apel Cluj a stabilit că-i aparține judecătoriei competența de soluționare a cauzei.

Soluția și considerentele instanței de control judiciar Recursul este fondat. Înalta Curte, examinând regulatorul de competență raportat la obiectul acțiunii reclamanților și față de motivele de recurs înfățișate, dar și de apărările intimatei Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Cluj, reține că Judecătoria Cluj-Napoca este instanța competentă să soluționeze cauza de față sens în care se va și modifica hotărârea atacată, urmare admiterii recursului, în considerarea celor în continuare arătate. În acord cu cele reținute și de Tribunalul Cluj prin Sentința civilă nr. 1216 din 6 februarie 2012, Înalta Curte apreciază că cererea cu care reclamanții recurenți au învestit instanța are natura juridică a unei cereri civile, circumscrise materiei fondului funciar, formalitățile solicitate a fi îndeplinite, în temeiul Legii nr. 18/1991, tocmai de către entitățile abilitate în baza acestui act normativ, ținând evident de reconstituirea dreptului de proprietate. De altfel chiar prima instanță învestită a calificat acțiunea de față ca fiind o acțiune civilă oblică. Simplul fapt că pârâții chemați în judecată sunt autorități publice nu transformă automat acțiunea de față într-un litigiu de contencios administrativ, câtă vreme, astfel cum cu deplin temei s-a arătat, nu sunt întrunite în cauză, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, cerințele art. 1, 8 și 10 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ. În plus, este de notat că în cuprinsul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 268/2001 prin care s-a creat Agenția Domeniilor Statului se prevede că terenurile care urmează să fie retrocedate în conformitate cu legile fondului funciar, solicitate potrivit prevederilor Legilor nr. 18/1991, și nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, se transmit la cererea comisiilor județene, comisiilor locale. Urmează așadar ca instanța civilă inițial sesizată să soluționeze cauza de față, în limitele învestirii sale și potrivit reglementărilor în materia fondului funciar și altor prevederi relevante, potențial incidente, cu aplicarea art. 129 alin. (4) și (5) C. proc. civ. recursul de față fiind admis în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu consecința modificării hotărârii atacate în sensul stabilirii competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.