ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3862/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 17 august 2010, reclamanții D.V., K.S.,

D.F., D.Ș., D.I., J.M., J.Ș., J.Gh., J.F. au solicitat instanței ca în

contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de

Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj, Comisia Județeană pentru

Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj, Agenția

Domeniilor Statului și Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură

Cluj, să oblige pârâta Comisia județeană Cluj să solicite pârâtei Agenția

Domeniilor Statului, predarea către Comisia Locală Cluj-Napoca, pe baza

documentației tehnice și a actelor aferente, suprafața de 7 ha și 5.643 mp din

nr. top 13004 precum și 1 ha și 3.910 mp din nr. top 13635, ambele din CF 22720

Cluj-Napoca, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanții au

precizat că au formulat prezenta acțiune oblică pentru a substitui lipsa de

voință a Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată

asupra Terenurilor Cluj, în îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin sub acest

aspect, întrucât prin sentința pronunțată în dosarul nr. 5720/211/2006,

Judecătoria Cluj-Napoca le-a respins cererea, reținând că terenul solicitat de

ei se află în domeniul public al statului, în administrarea Stațiunii de

Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură și nu poate fi restituit în baza

legilor fondului funciar, după cum rezultă din Legea nr. 18/1991.

Împotriva acestei sentințe

au formulat recurs, arătând că în baza art. 31 alin. (2) din Legea 45/2009,

coroborat cu art. 52 din aceeași lege, rezultă, per a contrario, că terenurile

care nu mai corespund obiectului de cercetare-dezvoltare, pot fi trecute din

domeniul public al Statului în cel privat.

instanțe învestite cu soluționarea cauzei

Prin Sentința civilă

nr. 7682 din 6 mai 2011, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția necompetenței

materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ.

Pentru a pronunța

această soluție, judecătoria a reținut că obiectul prezentei cauze nu vizează

reconstituirea propriu-zisă a dreptului de proprietate al reclamanților asupra

terenurilor în litigiu, ci înlăturarea unui impediment de ordin legal, care a

condus la respingerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate în

temeiul legilor fondului funciar și anume, acela că în prezent terenurile a

căror reconstituire o solicită se află în domeniul public al statului, nefiind

predate Comisiei Locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată

asupra terenurilor.

Judecătoria a

apreciat, dată fiind calitatea de autorități publice, în sensul dispozițiile

art. 2 din Legea nr. 554/2004, atât a Comisiei județene, cât și a Comisiei

locale de fond funciar, că natura juridică a raporturilor de drept pe care le

implică predarea terenurilor aflate în administrarea Agenției Domeniilor

Statului, Comisiei locale de fond funciar, în vederea reconstituirii dreptului

de proprietate conform Legii nr. 18/1991, nr. 1/2000, nr. 169/1997, este aceea

a unor raporturi de drept administrativ public, iar actele emise în cadrul

acestei proceduri sau, după caz, omisiunea ori refuzul emiterii lor au natură

administrativă, așa încât, cenzurarea lor pe cale judecătorească este de

competența instanțelor de contencios administrativ.

A mai reținut

judecătoria că litigiul de față, chiar dacă are ca finalitate reconstituirea

dreptului de proprietate al reclamanților asupra suprafețelor de teren mai sus

menționate, în temeiul legilor fondului funciar, nu face parte din categoria

litigiilor din sfera fondului funciar date prin lege în competența

judecătoriilor, litigii care după cum rezultă din dispozițiile art. 51 - 65 din

Legea nr. 18/1991, titlul IV din Legea nr. 247/2005, se circumscriu verificării

condițiilor pentru reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate asupra

terenurilor aflate la dispoziția comisiilor locale persoanelor îndreptățite și

verificării legalității actelor comisiilor de fond funciar, efectuate în

legătură cu cererile formulate de persoanele îndreptățite la reconstituire.

Cât despre

posibilitatea asimilării unui litigiu de fond funciar, instanța a considerat că

aceasta ar contraveni prevederilor legale care instituie competența materială a

judecătoriei în materia litigiilor legate de reconstituirea/constituirea

dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, norme care

instituind o competență cu caracter derogatoriu de la dreptul comun în domeniul

contenciosului administrativ sunt, ca orice text de lege care prevede o

excepție, de strictă interpretare.

doua instanțe învestite cu soluționarea cauzei

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția contencios administrativ, iar

prin Sentința civilă nr. 1216 din 6 februarie 2012, tribunalul a admis excepția

necompetenței materiale, de asemenea invocată din oficiu și a declinat

competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

S-a constatat ivit

conflictul negativ de competență, cauza fiind trimisă Curții de Apel Cluj în

vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a reținut că litigiul, chiar dacă din punct de

vedere procedural nu s-ar circumscrie materiei fondului funciar, din punct de

vedere al pretențiilor reclamanților intră în sfera materiei sus-amintite,

deoarece se pune în discuție obligarea unei comisii de stabilire a dreptului de

proprietate, în baza Legii nr. 18/199, să îndeplinească formalitățile necesare,

care s-ar circumscrie în mod evident tot dispozițiilor Legii nr. 18/1991,

pentru a pune la dispoziția Comisiei locale Cluj-Napoca terenul pentru care

reclamanții solicită reconstituirea dreptului pe proprietate în baza legilor

fondului funciar.

Cu alte cuvinte,

tribunalul a apreciat că este vorba de un litigiu de fond funciar care se

circumscrie dispozițiilor Legii nr. 18/1991 și Titlului IV din Legea nr.

247/2005 și nu litigiu de contencios administrativ, nefiind aplicabile

dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ.

regulatorul de competență

Prin Sentința nr. 152

din 28 februarie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal a stabilit competența soluționării cererii formulate de

reclamanții D.V., K.S., D.F., D.Ș., D.I., J.M., J.Ș., J.Gh., J.F. în

contradictoriu cu pârâții pârâtele Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului

de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj, Comisia Județeană pentru

Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Cluj, Agenția

Domeniilor Statului și Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură

Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ și

fiscal.

Examinând conflictul

negativ de competență, Curtea de apel a reținut, în esență, că instanța a fost

învestită cu soluționarea unei cereri menite să creeze condițiile pentru

formularea ulterioară a unei acțiuni întemeiate pe Legea nr. 18/1991.

Dată fiind calitatea

de autorități publice a Comisiei Locale și Județene de aplicare a Legii

fondului funciar și obiectul acțiunii care nu are ca rezultat imediat

reconstituirea dreptului de proprietate, ci tinde doar să creeze premisele

pentru formularea ulterioară a unei astfel de acțiuni, Curtea de apel a

apreciat că revine Tribunalului Cluj, secția de contencios administrativ

competența de soluționare a cauzei.

de reclamanți

Împotriva acestei din

urmă hotărâri, în termen legal au formulat recurs reclamanții, arătând că

apreciază că soluția pronunțată în soluționarea conflictului de competență ivit

este nelegală întrucât a fost nesocotit obiectul dedus judecății, fiind evident

că prin demersul lor tinde la reconstituirea dreptului de proprietate în baza

legilor fondului funciar.

S-a mai arătat că

împrejurarea că s-a solicitat obligarea Comisiei județene de a pune, în final,

la dispoziția Comisiei locale o serie de terenuri, nu prezintă decât cereri de

îndeplinire a obligației prevăzute de legile fondului funciar, în acord și cu

dispozițiile H.G. nr. 890/2005.

În fine, recurenții

au mai arătat că într-o speță identică, Curtea de Apel Cluj a stabilit că-i

aparține judecătoriei competența de soluționare a cauzei.

considerentele instanței de control judiciar

Recursul este fondat.

Înalta Curte,

examinând regulatorul de competență raportat la obiectul acțiunii reclamanților

și față de motivele de recurs înfățișate, dar și de apărările intimatei

Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Cluj, reține că

Judecătoria Cluj-Napoca este instanța competentă să soluționeze cauza de față

sens în care se va și modifica hotărârea atacată, urmare admiterii recursului,

în considerarea celor în continuare arătate.

În acord cu cele

reținute și de Tribunalul Cluj prin Sentința civilă nr. 1216 din 6 februarie

2012, Înalta Curte apreciază că cererea cu care reclamanții recurenți au

învestit instanța are natura juridică a unei cereri civile, circumscrise

materiei fondului funciar, formalitățile solicitate a fi îndeplinite, în

temeiul Legii nr. 18/1991, tocmai de către entitățile abilitate în baza acestui

act normativ, ținând evident de reconstituirea dreptului de proprietate.

De altfel chiar prima

instanță învestită a calificat acțiunea de față ca fiind o acțiune civilă

oblică. Simplul fapt că pârâții chemați în judecată sunt autorități publice nu

transformă automat acțiunea de față într-un litigiu de contencios

administrativ, câtă vreme, astfel cum cu deplin temei s-a arătat, nu sunt

întrunite în cauză, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată,

cerințele art. 1, 8 și 10 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului

administrativ.

În plus, este de

notat că în cuprinsul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 268/2001 prin care s-a

creat Agenția Domeniilor Statului se prevede că terenurile care urmează să fie

retrocedate în conformitate cu legile fondului funciar, solicitate potrivit

prevederilor Legilor nr. 18/1991, și nr. 169/1997, cu modificările și

completările ulterioare, se transmit la cererea comisiilor județene, comisiilor

locale.

Urmează așadar ca

instanța civilă inițial sesizată să soluționeze cauza de față, în limitele

învestirii sale și potrivit reglementărilor în materia fondului funciar și

altor prevederi relevante, potențial incidente, cu aplicarea art. 129 alin. (4)

și (5) C. proc. civ. recursul de față fiind admis în temeiul art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., cu consecința modificării hotărârii atacate în sensul stabilirii

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de D.V., K.S., D.F., D.Ș., D.l., J.M., J.Ș., J.Gh., J.F. împotriva

Sentinței nr. 152 din 28 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a

civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Cluj-Napoca.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM