ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 771/2023

Ședința publică din data de 09 mai 2023

Asupra conflictului negativ de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C. prin reprezentanți A. și B., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. prin reprezentanți legali M. și N., Parteni Roșca Sofia Raluca prin reprezentanți legali M. și N. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Afacerilor Interne și Statul Român prin Ministerul Finanțelor ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 622.493,97 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit ca urmare a gestionării deficitare a situației ivite o dată cu deplasarea lor pe teritoriul Statelor Unite Mexicane, în principal în temeiul atragerii răspunderii administrativ-patrimoniale a pârâților, iar în subsidiar în temeiul atragerii răspunderii civile delictuale a pârâților; obligarea pârâților în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 și urm. C. proc. civ. coroborat cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 1349, art. 1385, art. 1386, art. 1370 coroborat cu art. 1382 C. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 113 din 14 aprilie 2022, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale, invocată prin întâmpinare de pârâții Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Afacerilor Interne și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a reținut că reclamanții nu au promovat o cerere în contencios administrativ care să aibă conturat ca petit principal un obiect nepatrimonial și eventual, ca și petit accesoriu, solicitarea de daune materiale și morale. Astfel, o cerere prin care se solicită obligarea unei autorități publice la plata de despăgubiri materiale și morale, chiar fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, dar care nu este precedată de o acțiune în contencios administrativ formulată și soluționată definitiv în temeiul art. 1 din lege, are un obiect pur patrimonial și excedează cadrului legislativ conturat de către reclamant pentru cererea sa de despăgubire în contencios administrativ.

În considerarea specificului cererilor în materia contenciosului administrativ, o acțiune vizând despăgubiri nu poate fi avută în vedere decât ca cerere accesorie unei acțiuni ce vizează legalitatea unui act administrativ, fie el tipic sau asimilat, în acest sens fiind relevante dispozițiile art. 8 alin. (1), coroborat cu art. 18 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 ori în condițiile art. 19 din același act normativ, dacă actul administrativ a fost anulat în prealabil.

2.2. Prin sentința nr. 544 din 13 octombrie 2022, Tribunalul Cluj, secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Cluj, secția civilă a reținut că reclamanții și-au precizat temeiul acțiunii, susținând că aceasta este una în contencios administrativ, întemeiată pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 și și-au argumentat opțiunea prin faptul că este vorba despre un raport de drept public, dintre un particular și o autoritate publică, în exercitarea prerogativelor de putere publică, context în care devin incidente prevederile dreptului administrativ și automat este atrasă competența instanțelor de contencios administrativ.

Prin urmare, având în vedere prinicipiul disponibilității, instanța a apreciat că nu poate proceda la schimbarea calificării acțiunii deduse judecății, din aceea în contencios administrativ, așa cum în mod ferm au susținut reclamanții, în aceea de acțiune de drept comun și a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, secția Civilă, declinând cauza în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., în limitele configurate de instanțele de judecată aflate în conflict, Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență, în ipoteza prevăzută de art. 133 alin. (2) teza I C. proc. civ., anume a declinărilor reciproce între Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Cluj, secția civilă.

Ivirea prezentului conflict negativ de competență a fost determinată de modul diferit în care cele două instanțe au stabilit competența materială de soluționare a cererii având ca obiect pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâților în solidar, la plata sumei de 622.493,97 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit ca urmare a gestionării deficitare a situației ivite o dată cu deplasarea reclamanților pe teritoriul Statelor Unite Mexicane.

Astfel, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a apreciat că acțiunea formulată de reclamanți are un obiect pur patrimonial și excedează cadrului legislativ conturat de către reclamanți pentru cererea de despăgubire în contencios administrativ, în timp ce Tribunalul Cluj, secția civilă a apreciat că nu poate proceda la schimbarea calificării acțiunii deduse judecății, din aceea în contencios administrativ, așa cum în mod ferm au susținut reclamanții, în aceea de acțiune de drept comun.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Din interpretarea dispozițiilor sus-citate rezultă că adresarea către instanța de contencios administrativ este condiționată de îndeplinirea următoarelor condiții: 1) cel puțin una dintre părți este o autoritate publică; 2) conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, ori nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.

În raport de această situație se constată că prin acțiunea promovată, reclamanții nu atacă și un act administrativ, respectiv nu urmăresc repararea prejudiciului suferit ca urmare a emiterii unor acte administrative nelegale, ci pretind doar repararea unui prejudiciu material și moral suferit ca urmare a gestionării deficitare de către pârâți a situației ivite o dată cu deplasarea lor pe teritoriul Statelor Unite Mexicane.

Or, din perspectiva Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ trebuie să existe un capăt de cerere privind anularea, emiterea, modificarea, executarea unui act administrativ.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 8 alin. (1) și art. 18 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, rezultă că regula este aceea că repararea prejudiciului se solicită o dată cu acțiunea principală împotriva actului administrativ cauzator al prejudiciului. De la această regulă există și o excepție, aceasta fiind prevăzută de dispozițiile art. 19 din același act normativ, însă și aceasta condiționează formularea acțiunii prin care se solicită acordarea unor daune de existența unei acțiuni anterioare prin care s-a dispus anularea actului administrativ.

În cauza pendinte, însă, există o solicitare de daune, despăgubiri pentru repararea prejudiciului suferit, însă în afara unui act administrativ concret emis de pârâți și care să fie atacat de reclamanți o dată cu acțiunea de față, ori în legătură cu care să se fi obținut, în prealabil, anularea acestuia.

Este adevărat că reclamanții au considerat că prezenta cerere pe care au formulat-o este una în contencios administrativ, însă aceasta reprezintă o apreciere a acestora legată de excepția necompetenței materiale pusă în discuție de instanțe.

Prin urmare, Înalta Curte reține că prezenta cerere formulată de reclamanți este de competența instanțelor de drept comun, sens în care, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 mai 2023.