ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3167/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 01 iulie 2010 sub nr. 32136/3/2010, precizată ulterior la 08 aprilie 2011 reclamantul I.L.C., a arătat că solicită, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., ca prin hotărârea ce se va pronunța: - să se constate dreptul său, în nume propriu și în calitate de moștenitor al defuncților L.I.C. și E.C.C., la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele și celelalte active ale S.N.C. S.A.R. Sonaco. - să se stabilească valoarea recalculată a acțiunilor deținute la S.N.C. S.A.R. Sonaco de către reclamant și autorii săi, L.I.C. și E.C.C. - să se stabilească măsurile reparatorii prin echivalent și să fie obligată pârâta la plata despăgubirilor reprezentând valoarea recalculată a acțiunilor deținute la S.N.C.

S.A.R. Sonaco de către reclamant și autorii săi. În urma decesului reclamantului, au fost introduși în cauză, în calitate de reclamanți, moștenitorii acestuia: H.M.C. și T.R.C., ca urmare a manifestării acestora de voință în sensul continuării procesului declanșat de autorul lor, iar la 04 aprilie 2012, reclamanții au formulat o cerere de introducere în cauză a numitei P.N., în temeiul dispozițiilor art. 57 C. proc. civ., urmărind ca hotărârea ce urmează a se pronunța să fie opozabilă și acesteia. Prin încheierea din data de la 18 mai 2012, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis în parte, acțiunea precizată formulată de reclamanți, a constatat că aceștia sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru un nr. de 1376, 23 acțiuni la S.N.C.

S.A.R. Sonaco și a respins capetele de cerere privind stabilirea valorii recalculate a acțiunilor deținute de autorii reclamanților, stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând valoarea recalculată a acțiunilor, ca neîntemeiate. Pârâta a fost obligată la plata către reclamanți a sumei de 3570 lei, cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele: Față de refuzul nejustificat al entității deținătoare, de soluționare a notificărilor formulate de reclamant și față de competența dată instanțelor prin Decizia nr. 20/2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în secții unite, s-a constatat că preluarea imobilelor și a celorlalte active aparținând S.N.C.

S.A.R. Sonaco naționalizate în baza Legii nr. 119/1948, figurând în anexa nr. VII, poziția 11 din acest act normativ a fost abuzivă, că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsurile reparatorii, prin echivalent, pentru un număr de 1.376,23 acțiuni (654 acțiuni, reprezentând cota de 3/4 din cele 872 acțiuni moștenite de I.L.C. de la tatăl său, 250,34 acțiuni, reprezentând 3/4 din cele 334 de acțiuni deținute de către mama sa E.C.C. (fostă C. ), 116 deținute în nume propriu și 218, reprezentând acțiunile moștenite de pe urma primului său soț, L.C., și 472 acțiuni deținute în nume propriu de către I.L.C.). În ceea ce privește capetele de cerere privind stabilirea valorii recalculate a acțiunilor, stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând valoarea recalculată a despăgubirilor, acestea au fost respinse, reținându-se incidența dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 28 septembrie 2012, încheierea din 18 mai 2012 a fost îndreptată, în sensul că, denumirea corectă a acestea este sentința civilă nr. 1096 din 15 mai 2012 și nu încheiere, cum în mod greșit s-a consemnat. Printr-o altă cerere, înregistrată din 22 februarie 2005 la Tribunalul București, secția a III-a civilă, reclamanta P.N., a chemat în judecată, pârâta A.V.A.S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze Decizia nr. 57 din 1 februarie 2005 emisă de pârâtă și să fie obligată aceasta să-i acorde măsuri reparatorii prin echivalent, constând în acțiuni la o societate comercială tranzacționată pe piața de capital pentru imobilul compus din apartamentele A și B de la etajul 1, apartamentul A de la etajul 6 și terenul aferent acestor apartamente, situat în București, sector 2 și pentru celelalte active care au aparținut S.N.C.

S.A.R. Sonaco, care a fost naționalizat. Prin sentința civilă nr. 535 din 17 mai 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosar nr. 883/2005, a fost respinsă contestația ca neîntemeiată, reținându-se că în cauză nu s-a dovedit faptul că acțiunile deținute la S.N.C. s-au aflat în patrimoniul E.C. la data naționalizării. După două cicluri procesuale, prin Decizia nr. 167/ A din 17 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanta P.N., în contradictoriu cu intimata pârâtă A.V.A.S., a fost schimbată în tot sentința în sensul că: a fost admisă contestația împotriva Deciziei nr. 57 din 1 februarie 2005 emisă de A.V.A.S.

și obligată pârâta să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în favoarea reclamantei, pentru un număr de 872 acțiuni, deținute de autorul reclamantei, numitul L.C. la S.A.C. S.A.R. Sonaco, a căror valoare reactualizată, conform art. 31 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001, a fost stabilită de expertul contabil C.P. la suma de 5.044.040 lei. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, prin deciziile de casare s-a stabilit că în cauză s-a dovedit faptul că defunctul L.C. deținea un număr de 872 acțiuni la S.A.R. S.A.C. Sonaco, reprezentând 21,80 % din totalul acțiunilor Sonaco și în urma expertizei efectuate s-a constatat că valoarea imobilului situat în București, sector 5, în suprafață de 5.736 mp este de 1.345 lei/mp, iar acesta este inclus în cadrul activelor nete din bilanțul contabil al societății Sonaco.

Împotriva încheieri din 18 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, astfel cum a fost îndreptată, au formulat recurs atât reclamanții, cât și pârâta, soluționate prin Decizia nr. 486 din 5 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă. Prin decizia pronunțată în recurs, în raport de efectul lucrului judecat al Deciziei nr. 167/ A din 17 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care s-a acordat reclamantei P.N. un nr. de 872 de acțiuni, s-a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți doar la 588 acțiuni, reprezentând suma de 5.268.485,879 lei, care în urma actualizării reprezintă 6.866.575.101,98 lei, iar în urma aplicării indicelui de inflație totalizează 1.885.561, 68 lei, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

Anterior soluționării recursului, împotriva încheieri din 18 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, astfel cum a fost îndreptată, A.V.A.S., în prezent A.A.A.S. a formulat și cerere de revizuire, îndreptată împotriva aceleiași încheieri, în raport de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., apreciind că această hotărâre este contrară Deciziei civile nr. 167/ A din 17 februarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. În raport de dispozițiile legale invocate, revizuenta a solicitat instanței să se constate că: există tripla identitate de părți, obiect și cauză, hotărârile sunt date în cauza diferite, iar în a doua cauză nu a fost invocată excepția puterii de lucru judecat și a arătat că prin acordarea și în cel de-al doilea caz a unui număr de acțiuni, a determinat practic imposibilitatea aducerii la îndeplinire a celor două hotărâri judecătorești.

În ședința publică din 6 iunie 2013, intimații C.H.M. și C.T.R. au invocat excepțiile privind lipsa de obiect și lipsa de interes a cererii de revizuire. Ambele excepții vor fi respinse pentru următoarele considerente: Obiectul cererii de revizuire îl constituie încheierea din 18 mai 2012 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. 32136/3/2010, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 28 septembrie 2012, pronunțată de aceleiași instanță. Prin decizia pronunțată în recurs, dispozitivul acesteia a fost modificat în sensul reducerii numărului de acțiuni acordate reclamanților și a admiterii capătului de cerere privind stabilirea valorii recalculate a acțiunilor, însă decizia nu a fost modificată în totalitate, instanța de recurs menținând celelalte dispoziții ale deciziei recurate, așa încât nu se poate reține că cererea de revizuire este lipsită de obiect.

Cât privește excepția lipsei de interes, se constată că pârâta prezintă interes în promovarea cererii de revizuire, întrucât prin decizia pronunțată în recurs, hotărârea a fost modificată doar în parte, astfel că, pentru ceea ce nu s-a modificat, revizuenta prezintă interes. În ședința publică din 6 iunie 2013, instanța din oficiu a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii de revizuire, excepție întemeiată pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Această dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

Revizuirea, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive și potrivnice, date în dosare deosebite; existența triplei identități de părți, obiect și cauză, și ca în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii lucrului judecat, sau, dacă a fost ridicată aceasta să nu fi format obiect de dezbatere. Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii lucrului judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu. In speță, se constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire și anume ca între hotărârile pretins a fi contradictorii să existe identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel, hotărârea a cărei revizuire se solicită s-a pronunțat în litigiul având ca obiect cererea reclamantului I.L.C., formulată în nume propriu și în calitate de moștenitori al părinților săi, L.C. și E.C.C., de obligare a pârâtei A.V.A.S. la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele și celelalte active ale S.N.C. S.A.R. Sonaco, stabilirea valorii recalculate a acțiunilor deținute la societate de către acesta și autorii săi și obligarea pârâtei la plata acestor despăgubiri. În acest litigiu, intervenienta P.N. a fost chemată în judecată pentru opozabilitate. În litigiul soluționat prin Decizia nr. 167/ A din 17 februarie 2011a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, obiectul cauzei l-a reprezentat cererea reclamantei P.N., în calitate de legatară universală a celui de al doilea soț al E.C.C., R.C., prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 57 din 1 februarie 2005 emisă de pârâta A.V.A.S.

și obligarea acesteia la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în acțiuni la o societate comercială tranzacționată pe piața de capital, din imobilul și celelalte active ale S.N.C. S.A.R. Sonaco. Totodată, se constată că în acest litigiu, deși pârâtă a fost tot A.V.A.S., reclamantă a fost doar P.N., I.L.C. sau moștenitorii acestuia nefigurând în proces. Prin urmare, se constată că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită nu s-a încălcat principiul autorității de lucru judecat în raport de hotărârea judecătorească pretins a fi potrivnică de către revizuentă, întrucât cele două litigii nu au avut același obiect și părți, astfel că nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză.

De aceea, instanța, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire, va dispune respingerea acesteia în consecință. Totodată, făcând aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga pe revizuentă la plata sumei de 2.480 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimații C.H.M. și C.T.R., conform chitanței de plată a onorariului de avocat depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepțiile privind lipsa de obiect și lipsa de interes, invocate de intimații C.H.M. și C.T.R. Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a încheierii din 18 mai 2012 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. 32136/3/2010, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 28 septembrie 2012 a aceleiași instanțe, formulată de revizuenta A.V.A.S., în prezent A.A.A.S. Obligă pe revizuentă la plata sumei de 2.480 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimații C.H.M. și C.T.R. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2013.