ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3167/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 01 iulie 2010 sub

nr. 32136/3/2010, precizată ulterior la 08 aprilie 2011 reclamantul I.L.C., a

arătat că solicită, în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S., ca prin hotărârea ce

se va pronunța:

- să se

constate dreptul său, în nume propriu și în calitate de moștenitor al

defuncților L.I.C. și E.C.C., la acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent pentru imobilele și celelalte active ale S.N.C. S.A.R. Sonaco.

- să se

stabilească valoarea recalculată a acțiunilor deținute la S.N.C. S.A.R. Sonaco

de către reclamant și autorii săi, L.I.C. și E.C.C.

- să se

stabilească măsurile reparatorii prin echivalent și să fie obligată pârâta la

plata despăgubirilor reprezentând valoarea recalculată a acțiunilor deținute la

S.N.C. S.A.R. Sonaco de către reclamant și autorii săi.

În urma

decesului reclamantului, au fost introduși în cauză, în calitate de reclamanți,

moștenitorii acestuia: H.M.C. și T.R.C., ca urmare a manifestării acestora de

voință în sensul continuării procesului declanșat de autorul lor, iar la 04

aprilie 2012, reclamanții au formulat o cerere de introducere în cauză a

numitei P.N., în temeiul dispozițiilor art. 57 C. proc. civ., urmărind ca

hotărârea ce urmează a se pronunța să fie opozabilă și acesteia.

Prin

încheierea din data de la 18 mai 2012, Tribunalul București, secția a V-a

civilă, a admis în parte, acțiunea precizată formulată de reclamanți, a

constatat că aceștia sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin

echivalent, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru un nr. de

1376, 23 acțiuni la S.N.C. S.A.R. Sonaco și a respins capetele de cerere

privind stabilirea valorii recalculate a acțiunilor deținute de autorii

reclamanților, stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent și obligarea

pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând valoarea recalculată a acțiunilor,

ca neîntemeiate. Pârâta a fost obligată la plata către reclamanți a sumei de

3570 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a

hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:

Față de refuzul

nejustificat al

entității

deținătoare, de soluționare a notificărilor formulate de reclamant și față de

competența dată instanțelor prin

Decizia nr. 20/2007, pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție în secții unite, s-a constatat că preluarea

imobilelor și a celorlalte active aparținând S.N.C. S.A.R. Sonaco naționalizate

în baza Legii nr. 119/1948, figurând în anexa nr. VII, poziția 11 din acest act

normativ a fost abuzivă, că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsurile

reparatorii, prin echivalent, pentru un număr de 1.376,23 acțiuni (654 acțiuni,

reprezentând cota de 3/4 din cele 872 acțiuni moștenite de I.L.C. de la tatăl

său, 250,34 acțiuni, reprezentând 3/4 din cele 334 de acțiuni deținute de către

mama sa E.C.C. (fostă C. ), 116 deținute în nume propriu și 218, reprezentând

acțiunile moștenite de pe urma primului său soț, L.C., și 472 acțiuni deținute

în nume propriu de către I.L.C.).

În ceea ce privește

capetele de cerere privind stabilirea valorii recalculate a acțiunilor,

stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent și obligarea pârâtei la plata

despăgubirilor reprezentând valoarea recalculată a despăgubirilor, acestea au

fost respinse, reținându-se incidența dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Prin încheierea din

camera de consiliu de la 28 septembrie 2012, încheierea din 18 mai 2012 a fost îndreptată, în sensul că, denumirea corectă a acestea este sentința civilă nr. 1096 din

15 mai 2012 și nu încheiere, cum în mod greșit s-a consemnat.

Printr-o altă cerere,

înregistrată din 22 februarie 2005 la Tribunalul București, secția a III-a civilă,

reclamanta P.N., a chemat în judecată, pârâta A.V.A.S., solicitând instanței ca

prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze Decizia nr. 57 din 1 februarie 2005

emisă de pârâtă și să fie obligată aceasta să-i acorde măsuri reparatorii prin

echivalent, constând în acțiuni la o societate comercială tranzacționată pe

piața de capital pentru imobilul compus din apartamentele A și B de la etajul

1, apartamentul A de la etajul 6 și terenul aferent acestor apartamente, situat

în București, sector 2 și pentru celelalte active care au aparținut S.N.C. S.A.R.

Sonaco, care a fost naționalizat.

Prin sentința civilă nr.

535 din 17 mai 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă,

în Dosar nr. 883/2005, a fost respinsă contestația ca neîntemeiată,

reținându-se că în cauză nu s-a dovedit faptul că acțiunile deținute la S.N.C.

s-au aflat în patrimoniul E.C. la data naționalizării.

După două cicluri

procesuale, prin Decizia nr. 167/ A din 17 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanta P.N.,

în contradictoriu cu intimata pârâtă A.V.A.S., a fost schimbată în tot sentința

în sensul că: a fost admisă contestația împotriva Deciziei nr. 57 din 1

februarie 2005 emisă de A.V.A.S. și obligată pârâta să propună acordarea de

măsuri reparatorii prin echivalent, în favoarea reclamantei, pentru un număr de

872 acțiuni, deținute de autorul reclamantei, numitul L.C. la S.A.C. S.A.R. Sonaco,

a căror valoare reactualizată, conform art. 31 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001,

a fost stabilită de expertul contabil C.P. la suma de 5.044.040 lei.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut că, prin deciziile de casare s-a stabilit că

în cauză s-a dovedit faptul că defunctul L.C. deținea un număr de 872 acțiuni

la S.A.R. S.A.C. Sonaco, reprezentând 21,80 % din totalul acțiunilor Sonaco și în

urma expertizei efectuate s-a constatat că valoarea imobilului situat în

București, sector 5, în suprafață de 5.736 mp este de 1.345 lei/mp, iar acesta este

inclus în cadrul activelor nete din bilanțul contabil al societății Sonaco.

Împotriva încheieri

din 18 mai 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, astfel

cum a fost îndreptată, au formulat recurs atât reclamanții, cât și pârâta, soluționate

prin Decizia nr. 486 din 5 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.

Prin decizia

pronunțată în recurs, în raport de efectul lucrului judecat al Deciziei nr. 167/

A din 17 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, prin care s-a acordat reclamantei P.N. un nr. de 872 de acțiuni, s-a

reținut că reclamanții sunt îndreptățiți doar la 588 acțiuni, reprezentând suma

de 5.268.485,879 lei, care în urma actualizării reprezintă 6.866.575.101,98 lei,

iar în urma aplicării indicelui de inflație totalizează 1.885.561, 68 lei,

menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței.

Anterior soluționării

recursului, împotriva încheieri din 18 mai 2012 pronunțată de Tribunalul

București, secția a V-a civilă, astfel cum a fost îndreptată, A.V.A.S., în

prezent A.A.A.S. a formulat și cerere de revizuire, îndreptată împotriva

aceleiași încheieri, în raport de dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., apreciind

că această hotărâre este contrară Deciziei civile nr. 167/ A din 17 februarie

2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

În raport de dispozițiile

legale invocate, revizuenta a solicitat instanței să se constate că: există

tripla identitate de părți, obiect și cauză, hotărârile sunt date în cauza

diferite, iar în a doua cauză nu a fost invocată excepția puterii de lucru

judecat și a arătat că prin acordarea și în cel de-al doilea caz a unui număr

de acțiuni, a determinat practic imposibilitatea aducerii la îndeplinire a celor

două hotărâri judecătorești.

În ședința publică

din 6 iunie 2013,

intimații

C.H.M. și C.T.R. au invocat excepțiile privind lipsa de obiect și lipsa de

interes a cererii de revizuire.

Ambele excepții vor

fi respinse pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii de

revizuire îl constituie încheierea din 18 mai 2012 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. 32136/3/2010, astfel

cum a fost îndreptată prin încheierea din 28 septembrie 2012, pronunțată de aceleiași

instanță.

Prin decizia

pronunțată în recurs, dispozitivul acesteia a fost modificat în sensul

reducerii numărului de acțiuni acordate reclamanților și a admiterii capătului

de cerere privind stabilirea valorii recalculate a acțiunilor, însă decizia nu

a fost modificată în totalitate, instanța de recurs menținând celelalte

dispoziții ale deciziei recurate, așa încât nu se poate reține că cererea de

revizuire este lipsită de obiect.

Cât privește excepția

lipsei de interes, se constată că pârâta prezintă interes în promovarea cererii

de revizuire, întrucât prin decizia pronunțată în recurs, hotărârea a fost

modificată doar în parte, astfel că, pentru ceea ce nu s-a modificat,

revizuenta prezintă interes.

În ședința publică

din 6 iunie 2013, instanța din oficiu a invocat excepția de inadmisibilitate a

cererii de revizuire, excepție întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ.

dezbaterile sunt

limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Această

dispoziție legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei

cereri de revizuire indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se

fundamentează.

Revizuirea,

în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este admisibilă doar dacă sunt

întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unor hotărâri judecătorești

definitive și potrivnice, date în dosare deosebite; existența triplei

identități de părți, obiect și cauză, și ca în cel de-al doilea proces să nu se

fi invocat excepția puterii lucrului judecat, sau, dacă a fost ridicată aceasta

să nu fi format obiect de dezbatere.

Revizuirea

pentru contrarietate de hotărâri își are suportul logic în respectarea puterii

lucrului judecat și conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate

cu încălcarea acestui principiu.

In

speță, se constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, pentru

însăși admisibilitatea cererii de revizuire și anume ca între hotărârile

pretins a fi contradictorii să existe identitate de părți, obiect și cauză.

Astfel,

hotărârea a cărei revizuire se solicită s-a pronunțat în litigiul având ca

obiect cererea reclamantului I.L.C., formulată în nume propriu și în calitate

de moștenitori al părinților săi, L.C. și E.C.C., de obligare a pârâtei A.V.A.S.

la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele și

celelalte active ale S.N.C. S.A.R. Sonaco, stabilirea valorii recalculate a

acțiunilor deținute la societate de către acesta și autorii săi și obligarea

pârâtei la plata acestor despăgubiri. În acest litigiu, intervenienta P.N. a

fost chemată în judecată pentru opozabilitate.

În

litigiul soluționat prin Decizia nr. 167/ A din 17 februarie 2011a Curții de

Apel București, secția a IV-a civilă, obiectul cauzei l-a reprezentat cererea

reclamantei P.N., în calitate de legatară universală a celui de al doilea soț

al E.C.C., R.C., prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 57 din 1 februarie

2005 emisă de pârâta A.V.A.S. și obligarea acesteia la acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent, constând în acțiuni la o societate comercială

tranzacționată pe piața de capital, din imobilul și celelalte active ale S.N.C.

S.A.R. Sonaco.

Totodată, se constată

că în acest litigiu, deși pârâtă a fost tot A.V.A.S., reclamantă a fost doar P.N.,

I.L.C. sau moștenitorii acestuia nefigurând în proces.

Prin

urmare, se constată că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită nu s-a

încălcat principiul autorității de lucru judecat în raport de hotărârea

judecătorească pretins a fi potrivnică de către revizuentă, întrucât cele două

litigii nu au avut același obiect și părți, astfel că nu există tripla

identitate de părți, obiect și cauză.

De

aceea, instanța, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cerințele

prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru însăși admisibilitatea

cererii de revizuire, va dispune respingerea acesteia în consecință.

Totodată, făcând

aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

obliga pe revizuentă la plata sumei de 2.480 lei, reprezentând cheltuieli de

judecată către intimații C.H.M. și C.T.R., conform chitanței de plată a

onorariului de avocat depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile

privind lipsa de obiect și lipsa de interes, invocate de intimații C.H.M. și C.T.R.

Respinge, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire a încheierii din 18 mai 2012 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. 32136/3/2010, astfel

cum a fost îndreptată prin încheierea din 28 septembrie 2012 a aceleiași instanțe, formulată de revizuenta A.V.A.S., în prezent A.A.A.S.

Obligă pe revizuentă

la plata sumei de 2.480 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către

intimații

C.H.M.

și C.T.R.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 iunie 2013.