ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2273/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

La 22 februarie 2005 reclamanta P.N. a chemat

în judecată pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului

solicitând:

- anularea Deciziei

nr. 57/2005 emisă de pârâtă,

- acordarea de măsuri

reparatorii în echivalent sub formă de acțiuni la o societate comercială

tranzacționată pe o piață de capital pentru apartamentele A și B de la et. 1,

ap. A de la et. 6 și terenul aferent acestora, situate în București, sector 2

și pentru activele care au fost deținute la SN de Construcții SAR

„SONACO".

În motivarea acțiunii

întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ. și Legea nr. 10/2001, reclamanta a

susținut că:

- prin Decizia nr.

57/2005, AVAS i-a respins notificarea reținând că nu a făcut dovada calității

de moștenitoare a defunctei E.C.C. și a faptului că aceasta din urmă este una

și aceeiași persoană cu C.C.

- s-a mai reținut și

faptul că nu s-a dovedit calitatea de acționar a E.C.C. la societatea

naționalizată conform art. 22 și 32 din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul București,

secția a III-a civilă, prin Sentința nr. 535/2005 a respins ca neîntemeiată

cererea de chemare în judecată.

S-a reținut:

- prin coroborarea

mențiunilor din extrasul registrului stării civile pe anul 1947, cu cele ale

Certificatului de moștenitor 340/1975 și jurnalul nr. 11074/1947 s-a dovedit că

E.C.C. și C.C. este una și aceiași persoană,

- nu s-a dovedit însă

calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei la acordarea de măsuri

reparatorii, deoarece în inventarul averii rămase de pe urma defunctului L.C.

(soțul E.C.C.) acțiunile de la SN de Construcții SAR „SONACO" nu sunt

precizate ca număr și valoare,

- nu s-a probat că

acțiunile revendicate s-au aflat în patrimoniul E.C.C., la data naționalizării

și că imobilul revendicat s-ar fi aflat în patrimoniul acesteia sau al

societății.

Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă prin Decizia nr. 299 din 10 iulie 2006 a

respins apelul declarat de reclamantă.

S-a reținut că nu se

cunoaște circuitul juridic al acțiunilor la SN de Construcții SAR

„SONACO",de la data decesului lui L.C. și până la momentul naționalizării.

Înalta Curte de

Casație și Justiție prin Decizia nr. 5042 din 20 iunie 2007 a admis recursul

reclamantei și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel.

S-a reținut că:

- în tabloul

acționarilor de la 20 decembrie 2947 defunctul L.C. deținea 21,80% din totalul

acțiunilor Sonaco,

- la data decesului

15 iunie 1947 L.C. era căsătorit cu E.C.C., care s-a recăsătorit în anul 1958

cu R.C.

- la data decesului

C.C. 1 decembrie 1974 moștenitorii aceștia erau soțul R.C. și fiul L.C.

- în 1981 R.C. lasă

ca legatar universal pe reclamantă care are astfel calitatea de persoană

îndreptățită.

- la stabilirea

valorii acțiunilor se vor avea în vedere dispozițiile art. 31 alin. (4) din

Legea 10/2001 și bilanțul contabil de la 31 decembrie 1954,

- este necesar efectuarea

unei expertize tehnice pentru individualizarea imobilului care a constituit

activul fostei societăți naționalizate.

Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, rejudecând, prin Decizia nr. 86 din 3

februarie 2009 a admis apelul reclamantei și a schimbat în tot sentința, în

sensul anulării Dispoziției nr. 57/2005 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o la

măsuri reparatorii în echivalent în sumă de 474.211,25 RON reprezentând 21,80%

din activul net al SN de Construcții SAR „SONACO", pentru apartamentele 3,

4 și 14 din imobilul revendicat.

martie 2009 pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a

declarat recurs prin care a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul

respingerii apelului reclamantei și pe fond respingerea cererii de chemare în

judecată.

În motivarea

recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct 9 C. proc. civ. pârâta a

susținut:

- AVAS nu mai are

competența de a acorda măsuri reparatorii în echivalent ci doar de a propune

aceste măsuri și a le comunica Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor,

- nu s-au făcut

dovezi pertinente cu privire la calitatea de persoană îndreptățită a

reclamantei,

- nu s-a dovedit că

imobilul revendicat s-ar afla în patrimoniul E.C.C. ori al societății Sonaco la

data naționalizării.

formulat recurs și reclamanta, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9

C. proc. civ.

În motivarea

recursului s-a susținut:

Cu privire la motivul

prevăzut în art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

S-au încălcat dispozițiile

art. 261 pct. 5 C. proc. civ. deoarece hotărârea nu cuprinde toate motivele de

fapt și de drept care au format convingerea instanței în a pronunța soluția

dată,

Cu privire la art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

- nu a ținut cont de

probele admise și administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii

și care ar fi condus la o soluție diferită decât cea pronunțată,

- nu s-au respectat

dispozițiile art. 315 C. proc. civ. acordându-se mai puțin decât s-a cerut.

Recursurile vor fi

admise pentru următoarele considerente:

Prin Legea nr.

302/2009 intrată în vigoare la 6 octombrie 2009, s-a modificat alin. (3) din

art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit căruia, măsurile

reparatorii prin echivalent prevăzute la alin. (1) se propun după stabilirea

valorii recalculate a acțiunilor, prin decizia motivată a Autorității pentru

Valorificarea Activelor Statului.

Această modificare

intervenită în timp ce cauza se judeca în recurs este incidență în cauză și nu

se încalcă principiul neretroactivității legii civile, pentru că în ceea ce

privește raportul juridic, nașterea acestuia este guvernată de dispozițiile

legii în vigoare la momentul constituirii sale, dar situațiile juridice

ulterioare, ce își au izvorul în acel raport, vor rămâne guvernate de dispozițiile

legii în vigoare la momentul derulării lor.

Înalta Curte de

Casație și Justiție prin Decizia nr. 5042 din 20 iunie 2007 a trimis cauza spre

rejudecare la instanța de apel reținând că autorul reclamantei defunctul L.C.

deținea 21,80% din totalul acțiunilor Sonaco și că pentru stabilirea valorii

acțiunilor se vor avea în vedere dispozițiile art. 31 alin. (4) din Legea

10/2001 și bilanțul contabil de la 31 decembrie 1954.

Cu privire la imobil

alcătuit din cele 3 apartamente situate în București, sector 2 și a terenului

aferent acestora s-a arătat că este necesar efectuarea unei expertize tehnice

pentru individualizarea acestui imobil care a constituit activul fostei

societăți naționalizate.

Potrivit art. 315

alin. (1) C. proc. civ., "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs

asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității

administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului".

Regula enunțată de

textul citat vizează obligativitatea îndrumărilor date de instanța de casare cu

privire la problemele de drept dezlegate de către aceasta și cu privire la

necesitatea administrării unor probe. Precizările pe care le face textul citat

sunt categorice, iar nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii pronunțate.

La dosar există

dovezi cu privire la calitatea de acționar a autorului reclamantei, la

Societatea Sonaco, preluată de stat, urmare naționalizării prin Legea nr.

119/2948 cât și cu privire la numărul acțiunilor deținute de acesta și anume

825, reprezentând o cotă de 21.80% din capitalul social al acesteia.

Prin notificarea nr.

4212 din 22 octombrie 2001 reclamanta a solicitat măsuri reparatorii pentru

apartamentele A și B de la etajul 1, apartamentul B de la etajul 6 și terenul

aferent acestora, apartamente care compun imobilul situat în sector 2,

București, precum și pentru celelalte active ce au aparținut fostei Societăți

Naționale de Construcții SAR Sonaco.

Instanța trebuia să

țină cont de îndrumările deciziei de casare, în sensul că potrivit art. 3 alin.

(1) lit. b) coroborat cu art. 31 alin. (1) și (4) din Legea nr. 10/2001,

republicată, urmare modificărilor și completărilor aduse prin Legea nr.

247/2005, să procedeze la stabilirea valorii recalculate a activelor

societății, identificând conform cotei deținute de autorul reclamantei, atât

imobilele revendicate cât și celelalte active ale societății, conform

bilanțului contabil de la 31 decembrie 2945, așa cum s-a solicitat prin

notificare.

Așa fiind, în raport

de dispozițiile art. 312 și 313 C. proc. civ. se va admite recursul, se va casa

decizia recurată și se va trimite cauze spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursurile declarate de reclamanta P.N. și

de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva

Deciziilor nr. 86 din 3 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă.

Casează decizia și

trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 aprilie 2010.