ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2273/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 22 februarie 2005 reclamanta P.N. a chemat în judecată pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului solicitând: - anularea Deciziei nr. 57/2005 emisă de pârâtă, - acordarea de măsuri reparatorii în echivalent sub formă de acțiuni la o societate comercială tranzacționată pe o piață de capital pentru apartamentele A și B de la et. 1, ap. A de la et. 6 și terenul aferent acestora, situate în București, sector 2 și pentru activele care au fost deținute la SN de Construcții SAR „SONACO". În motivarea acțiunii întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ. și Legea nr. 10/2001, reclamanta a susținut că: - prin Decizia nr. 57/2005, AVAS i-a respins notificarea reținând că nu a făcut dovada calității de moștenitoare a defunctei E.C.C.

și a faptului că aceasta din urmă este una și aceeiași persoană cu C.C. - s-a mai reținut și faptul că nu s-a dovedit calitatea de acționar a E.C.C. la societatea naționalizată conform art. 22 și 32 din Legea nr. 10/2001. Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin Sentința nr. 535/2005 a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată. S-a reținut: - prin coroborarea mențiunilor din extrasul registrului stării civile pe anul 1947, cu cele ale Certificatului de moștenitor 340/1975 și jurnalul nr. 11074/1947 s-a dovedit că E.C.C. și C.C. este una și aceiași persoană, - nu s-a dovedit însă calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei la acordarea de măsuri reparatorii, deoarece în inventarul averii rămase de pe urma defunctului L.C.

(soțul E.C.C.) acțiunile de la SN de Construcții SAR „SONACO" nu sunt precizate ca număr și valoare, - nu s-a probat că acțiunile revendicate s-au aflat în patrimoniul E.C.C., la data naționalizării și că imobilul revendicat s-ar fi aflat în patrimoniul acesteia sau al societății. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă prin Decizia nr. 299 din 10 iulie 2006 a respins apelul declarat de reclamantă. S-a reținut că nu se cunoaște circuitul juridic al acțiunilor la SN de Construcții SAR „SONACO",de la data decesului lui L.C. și până la momentul naționalizării. Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 5042 din 20 iunie 2007 a admis recursul reclamantei și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel.

S-a reținut că: - în tabloul acționarilor de la 20 decembrie 2947 defunctul L.C. deținea 21,80% din totalul acțiunilor Sonaco, - la data decesului 15 iunie 1947 L.C. era căsătorit cu E.C.C., care s-a recăsătorit în anul 1958 cu R.C. - la data decesului C.C. 1 decembrie 1974 moștenitorii aceștia erau soțul R.C. și fiul L.C. - în 1981 R.C. lasă ca legatar universal pe reclamantă care are astfel calitatea de persoană îndreptățită. - la stabilirea valorii acțiunilor se vor avea în vedere dispozițiile art. 31 alin. (4) din Legea 10/2001 și bilanțul contabil de la 31 decembrie 1954, - este necesar efectuarea unei expertize tehnice pentru individualizarea imobilului care a constituit activul fostei societăți naționalizate.

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, rejudecând, prin Decizia nr. 86 din 3 februarie 2009 a admis apelul reclamantei și a schimbat în tot sentința, în sensul anulării Dispoziției nr. 57/2005 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o la măsuri reparatorii în echivalent în sumă de 474.211,25 RON reprezentând 21,80% din activul net al SN de Construcții SAR „SONACO", pentru apartamentele 3, 4 și 14 din imobilul revendicat. 1. La data de 3 martie 2009 pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a declarat recurs prin care a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului reclamantei și pe fond respingerea cererii de chemare în judecată. În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct 9 C. proc.

civ. pârâta a susținut: - AVAS nu mai are competența de a acorda măsuri reparatorii în echivalent ci doar de a propune aceste măsuri și a le comunica Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, - nu s-au făcut dovezi pertinente cu privire la calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei, - nu s-a dovedit că imobilul revendicat s-ar afla în patrimoniul E.C.C. ori al societății Sonaco la data naționalizării. 2. La 9 martie 2009 a formulat recurs și reclamanta, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a susținut: Cu privire la motivul prevăzut în art. 304 pct. 7 C. proc. civ. S-au încălcat dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ. deoarece hotărârea nu cuprinde toate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței în a pronunța soluția dată, Cu privire la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. - nu a ținut cont de probele admise și administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și care ar fi condus la o soluție diferită decât cea pronunțată, - nu s-au respectat dispozițiile art. 315 C. proc. civ. acordându-se mai puțin decât s-a cerut. Recursurile vor fi admise pentru următoarele considerente: Prin Legea nr. 302/2009 intrată în vigoare la 6 octombrie 2009, s-a modificat alin. (3) din art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit căruia, măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute la alin. (1) se propun după stabilirea valorii recalculate a acțiunilor, prin decizia motivată a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului.

Această modificare intervenită în timp ce cauza se judeca în recurs este incidență în cauză și nu se încalcă principiul neretroactivității legii civile, pentru că în ceea ce privește raportul juridic, nașterea acestuia este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul constituirii sale, dar situațiile juridice ulterioare, ce își au izvorul în acel raport, vor rămâne guvernate de dispozițiile legii în vigoare la momentul derulării lor. Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 5042 din 20 iunie 2007 a trimis cauza spre rejudecare la instanța de apel reținând că autorul reclamantei defunctul L.C.

deținea 21,80% din totalul acțiunilor Sonaco și că pentru stabilirea valorii acțiunilor se vor avea în vedere dispozițiile art. 31 alin. (4) din Legea 10/2001 și bilanțul contabil de la 31 decembrie 1954. Cu privire la imobil alcătuit din cele 3 apartamente situate în București, sector 2 și a terenului aferent acestora s-a arătat că este necesar efectuarea unei expertize tehnice pentru individualizarea acestui imobil care a constituit activul fostei societăți naționalizate. Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului". Regula enunțată de textul citat vizează obligativitatea îndrumărilor date de instanța de casare cu privire la problemele de drept dezlegate de către aceasta și cu privire la necesitatea administrării unor probe.

Precizările pe care le face textul citat sunt categorice, iar nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii pronunțate. La dosar există dovezi cu privire la calitatea de acționar a autorului reclamantei, la Societatea Sonaco, preluată de stat, urmare naționalizării prin Legea nr. 119/2948 cât și cu privire la numărul acțiunilor deținute de acesta și anume 825, reprezentând o cotă de 21.80% din capitalul social al acesteia. Prin notificarea nr. 4212 din 22 octombrie 2001 reclamanta a solicitat măsuri reparatorii pentru apartamentele A și B de la etajul 1, apartamentul B de la etajul 6 și terenul aferent acestora, apartamente care compun imobilul situat în sector 2, București, precum și pentru celelalte active ce au aparținut fostei Societăți Naționale de Construcții SAR Sonaco.

Instanța trebuia să țină cont de îndrumările deciziei de casare, în sensul că potrivit art. 3 alin. (1) lit. b) coroborat cu art. 31 alin. (1) și (4) din Legea nr. 10/2001, republicată, urmare modificărilor și completărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, să procedeze la stabilirea valorii recalculate a activelor societății, identificând conform cotei deținute de autorul reclamantei, atât imobilele revendicate cât și celelalte active ale societății, conform bilanțului contabil de la 31 decembrie 2945, așa cum s-a solicitat prin notificare. Așa fiind, în raport de dispozițiile art. 312 și 313 C. proc. civ. se va admite recursul, se va casa decizia recurată și se va trimite cauze spre rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursurile declarate de reclamanta P.N. și de pârâta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva Deciziilor nr. 86 din 3 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2010.