ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5042/2007

Asupra recursului de față, Din analiza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința nr. 535 din 17 mai 2005 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins contestația formulată de reclamanta P.N. în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. În motivarea sentinței s-a reținut că prin decizia nr. 57/2005 emisă de pârâtă a fost respinsă notificarea reclamantei cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada calității de moștenitoare a defunctei E.C.C. și a faptului ca E.C.C. este una și aceeași persoană cu C.C. De asemenea, nu s-a dovedit calitatea de acționar a E.C.C. la persoana juridică naționalizată cu ultimul bilanț contabil, acțiunile deținute sau copie de pe registrul acționarilor, conform art. 22 și art. 32 din Legea 10/2001.

În ceea ce privește identitatea dintre E.C.C. și C.C., tribunalul a apreciat că aceasta a fost dovedită prin coroborarea mențiunilor din extrasul registrului stării civile pentru morți pe anul 1947, fila 11 verso, cu cele ale certificatului de moștenitor nr. 340/1975 și cu jurnalul nr. 11074/1947 existent la fila 7 a dosarului. Nu a fost dovedită calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii. Inventarul averii rămase de pe urma defunctul L.C., soțul predecedat al E.C.C., cuprinde, printre alte bunuri și acțiuni, neprecizate ca număr și valoare, la S.N.C. din București. Aceste înscrisuri nu probează faptul că acțiunile s-au aflat în patrimoniul E.C.C. la data naționalizării, cu atât mai mult cu cât la moștenirea defunctului L.C.

a venit și fiul acestuia a cărui cotă succesorală a fost mai mare decât cea a soției supraviețuitoare. Nu s-a probat nici faptul că imobilul, pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii, s-ar fi aflat în patrimoniul E.C.C. sau al S.N.C. Împotriva sentinței a declarat recurs, calificat drept apel, reclamanta P.N., în motivarea căruia s-a susținut că instanța nu a răspuns tuturor aspectelor aduse în discuție și nu a analizat toate probele administrate. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 299 din 10 iulie 2006 a respins apelul ca nefondat reținând că în cauză s-a dovedit că E.C.C. este moștenitoarea defunctului L.C., acționar la S., însă nu s-a dovedit că acțiunile deținute ar fi fost în patrimoniul E.C.

la data naționalizării, cu alte cuvinte nu se cunoaște circuitul civil al acestor bunuri de la data decesului lui L.C. și până la momentul naționalizării. Înscrisurile depuse în apel la filele 31-42 ale dosarului de către apelantă nu dovedesc calitatea acesteia de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta P.N., în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., solicitând casarea acesteia întrucât nu a avut în vedere înscrisurile cu care s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită a reclamantei P.N., respectiv tabloul acționarilor, procesul verbal încheiat la data de 12 iunie 1948 cu ocazia preluării societății S. de către stat, tabloul acțiunilor depuse din care rezultă că L.C.

deținea un procent de 21,80% din totalul acțiunilor. Recursul este fondat pentru motivele ce succed. Potrivit art. 31 alin. (1) din Legea 10/2001 republicată, persoanele fizice, acționari ai persoanelor juridice care dețineau imobilele în proprietate la data preluării au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. În ceea ce privește domeniul de aplicare al art. 31 din lege, atât doctrina, cât și practica au fost unanime în a considera că textul prevede acordarea măsurilor reparatorii în favoarea persoanelor care au avut calitatea de asociați sau acționari la persoanele juridice. Aceeași asimilare o face H.G.

nr. 250/2007, care în art. 31.1 face trimitere la necesitatea dovedirii calității de acționar sau asociat la respectivele entități juridice. Ca atare, legea acoperă și situațiile în care persoana îndreptățită a avut calitatea de acționar la persoana juridică preluată abuziv. În speță, s-a dovedit calitatea de acționar a defunctului L.C., prin tabloul acționarilor la data de 20 decembrie 1947 potrivit căruia acesta deținea 21,80% din totalul acțiunilor S. Fostul acționar, L.C., la data decesului, respectiv 15 iunie 1947, era căsătorit cu E.C.(C.)C., care s-a recăsătorit în anul 1958 cu R.C. După această căsătorie a purtat numele de C.C. La data de 11 decembrie 1974 C.C. a decedat, moștenitorii acesteia fiind R.C., soțul supraviețuitor și fiul L.C., conform certificatului de moștenitor nr. 340 din 23 iulie 1975. În anul 1981 decedează și R.C.

al cărui legatar universal este reclamanta P.N., potrivit certificatului de moștenitor nr. 1770 din 14 noiembrie 1990. Art. 3 al Legii 10/2001 menționează explicit categoriile de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii, reclamanta în cauză încadrându-se în categoria prevăzută la lit. b) cu referire și la art. 4 alin. (2), fiind vorba despre succesoarea unei persoane fizice ce a avut calitatea de asociat al persoanei juridice deținătoare a activelor la data preluării abuzive. Întrucât legiuitorul nu a intenționat repararea prejudiciului cauzat prin preluarea exclusivă a activelor, ci prin preluarea acestora odată cu un imobil din categoria celor prevăzute la art. 2 din lege, pentru întrunirea calității de persoană îndreptățită nu este suficientă dovedirea statutului de acționar al autorului, ci și deținerea în proprietatea persoanei juridice a unui imobil, care să fi fost preluat abuziv.

Reclamanta a precizat că imobilul la care se raportează activele și care a fost deținut în proprietate de către societatea S. la data naționalizării era situat în str. S. nr.10. Pentru a dovedi aceste susțineri a depus procesul verbal de preluare a fabricii S. încheiat la 23 iunie 1948 (fila 31 a dosarului de apel). În considerarea acestor argumente se poate concluziona că recurenta reclamantă P.N., moștenitoarea fostului acționar, are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii și, implicit, legitimare procesuală activă, motiv pentru care este necesar a se examina fondul cauzei. La stabilirea valorii acțiunilor deținute de autorul reclamantei se vor avea în vedere dispozițiile art. 31 alin. (4) din Legea 10/2001 și bilanțul contabil de la 31 decembrie 1954 depus la fila 41 a dosarului de apel.

Recurenta reclamantă a solicitat acordarea măsurilor reparatorii și pentru imobilul care a constituit activul fostei S.N.C.S.A.R. S., situat în București, compus din apartamentele A și B de la etajul 1, apartamentul B de la etajul 6 și terenul aferent acestor apartamente, astfel încât, în cauză este necesar a se efectua o expertiză tehnică pentru individualizarea acestuia. Pentru aceste considerente recursul se va admite, se va casa decizia atacată și se va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecare. Instanța de trimitere va avea în vedere toate aspectele semnalate în prezentele considerente.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanta P.N. împotriva deciziei nr. 299 din 10 iulie 2006 a Curți de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o casează și trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată astăzi 20 iunie 2007, în ședința publică.