ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5042/2007

Asupra recursului de față,

Din analiza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința nr. 535 din 17 mai

2005 Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins contestația

formulată de reclamanta P.N. în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.

În motivarea sentinței s-a reținut

că prin decizia nr. 57/2005 emisă de pârâtă a fost respinsă notificarea

reclamantei cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada calității de moștenitoare

a defunctei E.C.C. și a faptului ca E.C.C. este una și aceeași persoană cu C.C.

De asemenea, nu s-a dovedit calitatea de acționar a E.C.C. la persoana juridică

naționalizată cu ultimul bilanț contabil, acțiunile deținute sau copie de pe

registrul acționarilor, conform art. 22 și art. 32 din Legea 10/2001.

În ceea ce privește identitatea

dintre E.C.C. și C.C., tribunalul a apreciat că aceasta a fost dovedită prin

coroborarea mențiunilor din extrasul registrului stării civile pentru morți pe

anul 1947, fila 11 verso, cu cele ale certificatului de moștenitor nr. 340/1975

și cu jurnalul nr. 11074/1947 existent la fila 7 a dosarului.

Nu a fost dovedită calitatea

reclamantei de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii.

Inventarul averii rămase de pe urma

defunctul L.C., soțul predecedat al E.C.C., cuprinde, printre alte bunuri și

acțiuni, neprecizate ca număr și valoare, la S.N.C. din București.

Aceste înscrisuri nu probează faptul

că acțiunile s-au aflat în patrimoniul E.C.C. la data naționalizării, cu atât

mai mult cu cât la moștenirea defunctului L.C. a venit și fiul acestuia a cărui

cotă succesorală a fost mai mare decât cea a soției supraviețuitoare.

Nu s-a probat nici faptul că

imobilul, pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii, s-ar fi aflat în

patrimoniul E.C.C. sau al S.N.C.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, calificat drept apel, reclamanta P.N., în motivarea căruia s-a susținut

că instanța nu a răspuns tuturor aspectelor aduse în discuție și nu a analizat

toate probele administrate.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 299 din 10 iulie 2006 a respins apelul ca

nefondat reținând că în cauză s-a dovedit că E.C.C. este moștenitoarea

defunctului L.C., acționar la S., însă nu s-a dovedit că acțiunile deținute ar

fi fost în patrimoniul E.C. la data naționalizării, cu alte cuvinte nu se

cunoaște circuitul civil al acestor bunuri de la data decesului lui L.C. și

până la momentul naționalizării.

Înscrisurile depuse în apel la

filele 31-42 ale dosarului de către apelantă nu dovedesc calitatea acesteia de

persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea 10/2001.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs reclamanta P.N., în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ., solicitând casarea acesteia întrucât nu a avut în vedere înscrisurile cu

care s-a făcut dovada calității de persoană îndreptățită a reclamantei P.N.,

respectiv tabloul acționarilor, procesul verbal încheiat la data de 12 iunie

1948 cu ocazia preluării societății S. de către stat, tabloul acțiunilor depuse

din care rezultă că L.C. deținea un procent de 21,80% din totalul acțiunilor.

Recursul este fondat pentru motivele

ce succed.

Potrivit art. 31 alin. (1) din Legea

10/2001 republicată, persoanele fizice, acționari ai persoanelor juridice care

dețineau imobilele în proprietate la data preluării au dreptul la despăgubiri

în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

În ceea ce privește domeniul de

aplicare al art. 31 din lege, atât doctrina, cât și practica au fost unanime în

a considera că textul prevede acordarea măsurilor reparatorii în favoarea

persoanelor care au avut calitatea de asociați sau acționari la persoanele

juridice.

Aceeași asimilare o face H.G. nr.

250/2007, care în art. 31.1 face trimitere la necesitatea dovedirii calității

de acționar sau asociat la respectivele entități juridice.

Ca atare, legea acoperă și

situațiile în care persoana îndreptățită a avut calitatea de acționar la

persoana juridică preluată abuziv.

În speță, s-a dovedit calitatea de

acționar a defunctului L.C., prin tabloul acționarilor la data de 20 decembrie

1947 potrivit căruia acesta deținea 21,80% din totalul acțiunilor S.

Fostul acționar, L.C., la data

decesului, respectiv 15 iunie 1947, era căsătorit cu E.C.(C.)C., care s-a

recăsătorit în anul 1958 cu R.C. După această căsătorie a purtat numele de C.C.

La data de 11 decembrie 1974 C.C. a decedat, moștenitorii acesteia fiind R.C.,

soțul supraviețuitor și fiul L.C., conform certificatului de moștenitor nr. 340

din 23 iulie 1975. În anul 1981 decedează și R.C. al cărui legatar universal

este reclamanta P.N., potrivit certificatului de moștenitor nr. 1770 din 14

noiembrie 1990.

Art. 3 al Legii 10/2001 menționează

explicit categoriile de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor

reparatorii, reclamanta în cauză încadrându-se în categoria prevăzută la lit.

b) cu referire și la art. 4 alin. (2), fiind vorba despre succesoarea unei

persoane fizice ce a avut calitatea de asociat al persoanei juridice

deținătoare a activelor la data preluării abuzive.

Întrucât legiuitorul nu a

intenționat repararea prejudiciului cauzat prin preluarea exclusivă a

activelor, ci prin preluarea acestora odată cu un imobil din categoria celor

prevăzute la art. 2 din lege, pentru întrunirea calității de persoană

îndreptățită nu este suficientă dovedirea statutului de acționar al autorului,

ci și deținerea în proprietatea persoanei juridice a unui imobil, care să fi

fost preluat abuziv.

Reclamanta a precizat că imobilul la

care se raportează activele și care a fost deținut în proprietate de către

societatea S. la data naționalizării era situat în str. S. nr.10. Pentru a

dovedi aceste susțineri a depus procesul verbal de preluare a fabricii S.

încheiat la 23 iunie 1948 (fila 31 a dosarului de apel).

În considerarea acestor argumente se

poate concluziona că recurenta reclamantă P.N., moștenitoarea fostului

acționar, are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii și,

implicit, legitimare procesuală activă, motiv pentru care este necesar a se

examina fondul cauzei.

La stabilirea valorii acțiunilor

deținute de autorul reclamantei se vor avea în vedere dispozițiile art. 31

alin. (4) din Legea 10/2001 și bilanțul contabil de la 31 decembrie 1954 depus

la fila 41 a dosarului de apel.

Recurenta reclamantă a solicitat

acordarea măsurilor reparatorii și pentru imobilul care a constituit activul

fostei S.N.C.S.A.R. S., situat în București, compus din apartamentele A și B de

la etajul 1, apartamentul B de la etajul 6 și terenul aferent acestor

apartamente, astfel încât, în cauză este necesar a se efectua o expertiză

tehnică pentru individualizarea acestuia.

Pentru aceste considerente recursul

se va admite, se va casa decizia atacată și se va trimite cauza la aceeași

instanță pentru rejudecare.

Instanța de trimitere va avea în

vedere toate aspectele semnalate în prezentele considerente.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de reclamanta P.N. împotriva deciziei nr. 299 din 10 iulie

2006 a Curți de Apel București, secția a IV-a civilă, pe care o casează și

trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată astăzi 20 iunie 2007, în ședința publică.