ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 704/2013

Prin Decizia civilă

nr. 4889 din 27 iunie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I

civilă,  a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.S. împotriva

Deciziei nr. 888 din 18 mai 2011 a Curții de Apel Timișoara.

S-a respins, ca

inadmisibil recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș împotriva aceleiași

decizii.

În motivarea deciziei

s-a reținut că recursul declarat de Statul Român este inadmisibil, motivat de

faptul că acesta a fost exercitat omisso medio, întrucât nu s-a declarat apel

împotriva sentinței.

Exercitarea căilor de

atac are ca efect punerea în mișcare a controlului judiciar îndeplinit de

instanțele superioare asupra hotărârilor instanțelor inferioare și este

guvernată de principiul legalității căilor de atac, prevăzut și de art. 129 din

Constituție, care se referă la elemente precum obiectul căii de atac,

subiectele acesteia, termenele de exercitare, ordinea în care acestea se

exercită.

Cauza recursului

constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să

îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Recursul poate fi

exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanței anterioare, și

care, implicit au fost cuprinse în motivele de apel, în situația în care atât

apelul cât și recursul sunt exercitate de aceeași parte, iar soluția primei

instanțe a fost menținută în apel. Aceasta este una din aplicațiile

principiului legalității cailor de atac și se explică prin aceea că, efectul

devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi

invocate doar critici care au fost aduse și în apel. Numai în acest fel se

respectă principiul dublului grad de jurisdicție, deoarece în ipoteza contrară,

s-ar ajunge la situația ca anumite apărări, susțineri ale părților să fie

analizate pentru prima oară de instanța investită cu calea extraordinară de

atac.

Împotriva acestei

decizii a formulat contestație în anulare Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, invocând

în drept dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivului de contestație în anulare s-a invocat că dezlegarea dată de instanța

de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, urmarea faptului că nu s-a

observat că Decizia nr. 888/2011 nu a fost comunicată Ministerului Finanțelor

Publice, în calitate de reprezentant legal al Statului Român, fiind comunicată

Direcției Generale a Finanțelor Publice - Timiș.

Contestația în

anulare este nefondată.

În sensul art. 318 C.

proc. civ., „greșeală materială" înseamnă greșeală de ordin procedural, de

o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.

Legea are în vedere

greșeli materiale cu caracter procedural care au condus la pronunțarea unei

soluții eronate.

În această categorie

intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei.

Prin urmare,

greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt

greșeli de fapt, și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de

interpretare a dispozițiilor legale.

Greșeala materială

poate consta în neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu

privire la care nu s-a făcut nicio judecată.

Când însă instanța a

cunoscut existența și conținutul actului și a făcut asupra lui o apreciere, nu

mai poate fi vorba de o greșeală materială în sensul legii, ci eventual de o

greșeală de judecată, care nu se poate îndrepta pe calea contestației în

anulare.

în cauză, instanța de

recurs a reținut că pârâtul nu a declarat apel împotriva sentinței, recursul fiind

formulat omisso medio,statuare legală și temeinică în raport de lucrările

cauzei, contestatoarea nefăcând dovada că s-a declarat apel împotriva

sentinței.

Necomunicarea legală

a deciziei pronunțate în apel, nu constituie greșeală materială, care să fi

condus la pronunțarea unei soluții eronate, în condițiile în care instanța de

recurs a reținut că recursul a fost declarat în termen însă a fost exercitat

omisso medio.

Având în vedere

aceste considerente, urmează ca în baza art. 320 C. proc. civ. a se respinge

contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș

împotriva Deciziei nr. 4889 din 27 iunie 2012 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 1856/30/2010.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2013.

Procesat de GGC - DG