ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 704/2013

Prin Decizia civilă nr. 4889 din 27 iunie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta M.S. împotriva Deciziei nr. 888 din 18 mai 2011 a Curții de Apel Timișoara. S-a respins, ca inadmisibil recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș împotriva aceleiași decizii. În motivarea deciziei s-a reținut că recursul declarat de Statul Român este inadmisibil, motivat de faptul că acesta a fost exercitat omisso medio, întrucât nu s-a declarat apel împotriva sentinței.

Exercitarea căilor de atac are ca efect punerea în mișcare a controlului judiciar îndeplinit de instanțele superioare asupra hotărârilor instanțelor inferioare și este guvernată de principiul legalității căilor de atac, prevăzut și de art. 129 din Constituție, care se referă la elemente precum obiectul căii de atac, subiectele acesteia, termenele de exercitare, ordinea în care acestea se exercită. Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanței anterioare, și care, implicit au fost cuprinse în motivele de apel, în situația în care atât apelul cât și recursul sunt exercitate de aceeași parte, iar soluția primei instanțe a fost menținută în apel.

Aceasta este una din aplicațiile principiului legalității cailor de atac și se explică prin aceea că, efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse și în apel. Numai în acest fel se respectă principiul dublului grad de jurisdicție, deoarece în ipoteza contrară, s-ar ajunge la situația ca anumite apărări, susțineri ale părților să fie analizate pentru prima oară de instanța investită cu calea extraordinară de atac. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, invocând în drept dispozițiile art. 318 alin. (1) teza I C. proc.

civ. În dezvoltarea motivului de contestație în anulare s-a invocat că dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, urmarea faptului că nu s-a observat că Decizia nr. 888/2011 nu a fost comunicată Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant legal al Statului Român, fiind comunicată Direcției Generale a Finanțelor Publice - Timiș. Contestația în anulare este nefondată. În sensul art. 318 C. proc. civ., „greșeală materială" înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural care au condus la pronunțarea unei soluții eronate.

În această categorie intră greșeli comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei. Prin urmare, greșelile instanței de recurs, care deschid calea contestației în anulare, sunt greșeli de fapt, și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale. Greșeala materială poate consta în neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată. Când însă instanța a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut asupra lui o apreciere, nu mai poate fi vorba de o greșeală materială în sensul legii, ci eventual de o greșeală de judecată, care nu se poate îndrepta pe calea contestației în anulare.

în cauză, instanța de recurs a reținut că pârâtul nu a declarat apel împotriva sentinței, recursul fiind formulat omisso medio,statuare legală și temeinică în raport de lucrările cauzei, contestatoarea nefăcând dovada că s-a declarat apel împotriva sentinței. Necomunicarea legală a deciziei pronunțate în apel, nu constituie greșeală materială, care să fi condus la pronunțarea unei soluții eronate, în condițiile în care instanța de recurs a reținut că recursul a fost declarat în termen însă a fost exercitat omisso medio. Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza art. 320 C. proc. civ. a se respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș împotriva Deciziei nr. 4889 din 27 iunie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 1856/30/2010. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2013. Procesat de GGC - DG