ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin rezoluția din 20 mai 2010 în Dosarul nr. 499/P/2010, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații procurori B.C.A., din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Tg. Jiu, de P.C., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj și de T.S., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Pentru a dispune astfel, organul judiciar, verificând plângerea petentului prin care se sesiza că procurorii ar fi comis infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., cu prilejul instrumentării Dosarelor nr. 5/P/2007, nr. 97/P/2010 și nr. 1177/P/2010, în acestea el având calitatea de persoană vătămată, pentru că făptuitorii S.M., B.I., salariați de la B.C.R. - Filiala Gorj. S.M., prin intermediul SC A. SRL ar fi retras suma de 2.500.000.000 RON din contul deschis la Filiala Gorj a B.C.R. deși cu contribuise la asociere, la 12 decembrie 2003, cu complicitatea funcționarilor bancari, și-a scos de sub garanție imobilul proprietate, bunurile societății, garantând cu bunuri ale SC E.R. SA, aceiași salariați nu au recuperat creditul din sume disponibile sau din executări și l-au notificat că la 25 ianuarie 2007 îi vor vinde, la licitație, apartamentul.

În continuare, petentul a sesizat că B.A., asociat la SC C.E. SRL Târgu-Jiu, lichidator judiciar în dosarul de faliment, ar fi contractat creditori ai firmei lui pentru a le solicita intrarea ei în faliment, deși prin hotărâri pronunțate în recurs s-au respins unele cereri ale creditorilor, aceeași i-ar fi permis lui B.I. să efectueze compensații reciproce către SC E.R. SA și SC M.G. SRL București, el fiind avocatul ambelor, a înstrăinat bunuri ale debitoarei după deschiderea procedurii falimentului în 01 martie 2006 și a facilitat încheierea către societatea din București a unui spațiu de producție la tarif derizoriu. Petentul și-a completat plângerea cu susținerea că B.A. i-a pretins administratorului SC B.T.

SRL - R.L. - 50.000 euro pentru a-i ușura cumpărarea unui utilaj SNG. Procurorul B.C.A., prin ordonanța nr. 5/P/2007 din 02 aprilie 2009 a dispus neînceperea urmăririi penale în condițiile prevăzute de art. 10 lit. a) C. proc. pen. față de B.A. Aceeași soluție s-a dat și față de S.M. și B.I., cauza fiind disjunsă pentru alții sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen., art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, art. 246 C. pen. Plângerea petentului formulată la instanța competentă a fost respinsă prin sentința penală nr. 239 din 06 octombrie 2009 a Tribunalului Gorj. Recursul petentului a fost admis și cauza s-a trimis spre competentă soluționare, la instanța supremă. Procurorul P.C., prin ordonanța nr. 97/P/2010 din 25 februarie 2010, în baza dispozițiilor art. 10 lit. d) C. proc.

pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.I. sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 143 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, reținând că plățile și compensările despre care susținea petentul, s-au efectuat pe baza relațiilor comerciale, vânzările de active au avut la bază licitații aprobate de conducerea creditorilor și de judecătorul sindic. Și în această ordonanță a existat dispoziția disjungerii pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu în ce-i privește pe B.A. pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. și față de B.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Procurorul T.S., în Dosarul nr. 1177/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, prin rezoluția din 01 martie 2010, a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc.

pen. și art. 10 lit. b) același cod. Procurorul ierarhic, prin rezoluția din 31 martie 2010 a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului. Rezoluția din 20 mai 2010 a reținut că petentul nu a dat indicii că în cauzele soluționate de magistrații procurori, aceștia ar fi săvârșit abuzuri în contra intereselor sale, presupunerile nu au avut suport probator sau nu au indicat vreo situație probată, actele premergătoare neevidențiind elemente de fapt care să confirme, în sarcina procurorilor neexistând faptele sesizate. Prin rezoluția din 13 iulie 2010 în Dosarul nr. 5879/2725/II-2/2010, procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 278 alin. (1) C. proc.

pen., a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent împotriva soluției adoptată în dosarul nr. 499/P/2010. Petentul, la data de 12 august 2010, a formulat plângere la Înalta Curte de Casație și Justiție (fila 8 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție - plic poștal). Plângerea de față este tardivă pentru considerentele ce se vor dezvolta. Este de amintit că în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., soluționând plângerea, se verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Pe de altă parte, art. 278 alin. (3) din același cod, prevede că în cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 275 și 278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Alin. (2) al textului prevede că în cazul în care procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu a soluționat plângerea în termenul precizat în art. 277, termenul prevăzut curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile. Raportând cauzei aceste texte de procedură penală, din verificarea lucrărilor dosarului se constată că rezoluția din 20 mai 2010 emisă în Dosarul nr. 499/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, i-a fost comunicată petentului la 02 iunie 2010, la domiciliul său, respectiv Târgu-Jiu, Aleea Amaradia, județul Gorj (fila 7 dosar parchet).

Plângerea lui T.I. formulată la procurorul șef de secție a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția din 13 iulie 2010, comunicată petentului la 26 iulie 2010 (fila 11 același dosar). Petentul a formulat plângere la instanța supremă, la 12 august 2010 (fila 8 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, plic), astfel aceasta fiind tardivă, ultima zi în care putea fi formulată fiind 13 iulie 2010. În cauză, potrivit dispozițiilor art. 186 alin. (1), (2) C. proc. pen., la calcularea termenelor procedurale, se pornește de la ziua menționată în actul care a provocat curgerea termenului, nesocotindu-se ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește.

Prin natura sa, termenul este peremptoriu, adică înăuntrul său un anumit act trebuie îndeplinit imperativ, depășirea lui atrăgând nulitatea actului, sens în care, prin art. 185 alin. (1) C. proc. pen. s-a reglementat că nerespectarea termenului pentru exercitarea unui drept procesual atrage decăderea din exercițiul dreptului. Astfel, termenele reglementate în cuprinsul art. 278 alin. (3) și în art. 278 1 alin. (2) C. proc. pen., pentru exercitarea căii de atac a plângerii contra rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, nerespectarea lor atrage decăderea din dreptul la calea de atac și respingerea ei ca tardivă. Rezolvarea problemei de drept expusă mai sus a fost dată și de Decizia nr. 15 din 06 aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, publicată în M. Of., Partea I, nr. 735 din 29 octombrie 2009 într-un recurs în interesul legii, decizie obligatorie potrivit dispozițiilor art. 414 2 alin. (3) C. proc.

pen. Pentru considerentele expuse, în conformitate și cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petentului va fi respinsă ca tardivă. Conform dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca tardivă, plângerea formulată de petentul T.I. împotriva rezoluției din 20 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 499/P/2010. Obligă petentul să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată, în ședință publică, azi 2 noiembrie 2010.