ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică, prin rezoluția din 20 mai 2010 în Dosarul nr. 499/P/2010, în

baza dispozițiilor art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații procurori B.C.A., din

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Tg. Jiu, de P.C., din cadrul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj și de T.S., de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în

serviciu în contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

Pentru a

dispune astfel, organul judiciar, verificând plângerea petentului prin care se

sesiza că procurorii ar fi comis infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., cu

prilejul instrumentării Dosarelor nr. 5/P/2007, nr. 97/P/2010 și nr. 1177/P/2010,

în acestea el având calitatea de persoană vătămată, pentru că făptuitorii S.M.,

B.I., salariați de la B.C.R. - Filiala Gorj. S.M., prin intermediul SC A. SRL

ar fi retras suma de 2.500.000.000 RON din contul deschis la Filiala Gorj a B.C.R. deși cu contribuise la asociere, la 12 decembrie 2003, cu complicitatea

funcționarilor bancari, și-a scos de sub garanție imobilul proprietate,

bunurile societății, garantând cu bunuri ale SC E.R. SA, aceiași salariați nu

au recuperat creditul din sume disponibile sau din executări și l-au notificat

că la 25 ianuarie 2007 îi vor vinde, la licitație, apartamentul.

În

continuare, petentul a sesizat că B.A., asociat la SC C.E. SRL Târgu-Jiu,

lichidator judiciar în dosarul de faliment, ar fi contractat creditori ai

firmei lui pentru a le solicita intrarea ei în faliment, deși prin hotărâri

pronunțate în recurs s-au respins unele cereri ale creditorilor, aceeași i-ar

fi permis lui B.I. să efectueze compensații reciproce către SC E.R. SA și SC

M.G. SRL București, el fiind avocatul ambelor, a înstrăinat bunuri ale

debitoarei după deschiderea procedurii falimentului în 01 martie 2006 și a

facilitat încheierea către societatea din București a unui spațiu de producție

la tarif derizoriu.

Petentul

și-a completat plângerea cu susținerea că B.A. i-a pretins administratorului SC

B.T. SRL - R.L. - 50.000 euro pentru a-i ușura cumpărarea unui utilaj SNG.

Procurorul B.C.A.,

prin ordonanța nr. 5/P/2007 din 02 aprilie 2009 a dispus neînceperea urmăririi penale în condițiile prevăzute de art. 10 lit. a) C. proc. pen.

față de B.A. Aceeași soluție s-a dat și față de S.M. și B.I., cauza fiind

disjunsă pentru alții sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 290 C. pen.,

art. 272 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, art. 246 C. pen.

Plângerea

petentului formulată la instanța competentă a fost respinsă prin sentința

penală nr. 239 din 06 octombrie 2009 a Tribunalului Gorj. Recursul petentului a

fost admis și cauza s-a trimis spre competentă soluționare, la instanța

supremă.

Procurorul P.C.,

prin ordonanța nr. 97/P/2010 din 25 februarie 2010, în baza dispozițiilor art. 10

lit. d) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale față de B.I. sub

aspectul infracțiunii prevăzută de art. 143 alin. (2) din Legea nr. 85/2006,

reținând că plățile și compensările despre care susținea petentul, s-au

efectuat pe baza relațiilor comerciale, vânzările de active au avut la bază

licitații aprobate de conducerea creditorilor și de judecătorul sindic.

Și în

această ordonanță a existat dispoziția disjungerii pentru Parchetul de pe lângă

Judecătoria Târgu-Jiu în ce-i privește pe B.A. pentru infracțiunea prevăzută de

art. 246 C. pen. și față de B.I. pentru infracțiunea prevăzută de art. 272 alin.

(2) din Legea nr. 31/1990.

Procurorul T.S.,

în Dosarul nr. 1177/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu,

prin rezoluția din 01 martie 2010, a dispus neînceperea urmăririi penale față

de cei doi, în temeiul dispozițiilor art. 10 lit. a) C. proc. pen. și art. 10 lit.

b) același cod.

Procurorul

ierarhic, prin rezoluția din 31 martie 2010 a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului.

Rezoluția

din 20 mai 2010 a reținut că petentul nu a dat indicii că în cauzele

soluționate de magistrații procurori, aceștia ar fi săvârșit abuzuri în contra

intereselor sale, presupunerile nu au avut suport probator sau nu au indicat

vreo situație probată, actele premergătoare neevidențiind elemente de fapt care

să confirme, în sarcina procurorilor neexistând faptele sesizate.

Prin

rezoluția din 13 iulie 2010 în Dosarul nr. 5879/2725/II-2/2010, procurorul șef

al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza dispozițiilor art. 278 alin.

(1) C. proc. pen., a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petent împotriva

soluției adoptată în dosarul nr. 499/P/2010.

Petentul,

la data de 12 august 2010, a formulat plângere la Înalta Curte de Casație și

Justiție (fila 8 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție - plic poștal).

Plângerea

de față este tardivă pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Este de

amintit că în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (7) C.

proc. pen., soluționând plângerea, se verifică rezoluția sau ordonanța atacată,

pe baza lucrărilor și a materialului cauzei și a oricăror înscrisuri noi

prezentate.

Pe de altă

parte, art. 278 alin. (3) din același cod, prevede că în cazul rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la

data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 275 și

278, la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza

în primă instanță. Alin. (2) al textului prevede că în cazul în care procurorul

șef al Secției de urmărire penală și criminalistică al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție nu a soluționat plângerea în termenul

precizat în art. 277, termenul prevăzut curge de la data expirării termenului

inițial de 20 de zile.

Raportând

cauzei aceste texte de procedură penală, din verificarea lucrărilor dosarului

se constată că rezoluția din 20 mai 2010 emisă în Dosarul nr. 499/P/2010 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, i-a fost comunicată petentului la 02 iunie 2010, la

domiciliul său, respectiv Târgu-Jiu, Aleea Amaradia, județul Gorj (fila 7 dosar

parchet).

Plângerea

lui T.I. formulată la procurorul șef de secție a fost respinsă ca neîntemeiată

prin rezoluția din 13 iulie 2010, comunicată petentului la 26 iulie 2010 (fila

11 același dosar).

Petentul a

formulat plângere la instanța supremă, la 12 august 2010 (fila 8 dosar Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, plic), astfel aceasta fiind

tardivă, ultima zi în care putea fi formulată fiind 13 iulie 2010.

În cauză,

potrivit dispozițiilor art. 186 alin. (1), (2) C. proc. pen., la calcularea

termenelor procedurale, se pornește de la ziua menționată în actul care a

provocat curgerea termenului, nesocotindu-se ziua de la care începe să curgă

termenul și nici ziua când acesta se împlinește.

Prin natura

sa, termenul este peremptoriu, adică înăuntrul său un anumit act trebuie

îndeplinit imperativ, depășirea lui atrăgând nulitatea actului, sens în care,

prin art. 185 alin. (1) C. proc. pen. s-a reglementat că nerespectarea

termenului pentru exercitarea unui drept procesual atrage decăderea din

exercițiul dreptului.

Astfel,

termenele reglementate în cuprinsul art. 278 alin. (3) și în art. 278

1

alin. (2) C. proc. pen., pentru exercitarea căii de atac a plângerii contra

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, nerespectarea lor atrage decăderea

din dreptul la calea de atac și respingerea ei ca tardivă.

Rezolvarea

problemei de drept expusă mai sus a fost dată și de Decizia nr. 15 din 06

aprilie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secțiile unite, publicată

în M. Of., Partea I, nr. 735 din 29 octombrie 2009 într-un recurs în interesul

legii, decizie obligatorie potrivit dispozițiilor art. 414

2

alin.

(3) C. proc. pen.

Pentru

considerentele expuse, în conformitate și cu dispozițiile art. 278

1

alin.

(8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petentului va fi respinsă ca tardivă.

Conform

dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod,

petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca tardivă, plângerea formulată de petentul T.I.

împotriva rezoluției din 20 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, dispusă în Dosarul

nr. 499/P/2010.

Obligă petentul să plătească suma de 200 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată, în ședință publică, azi 2

noiembrie 2010.