ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: N.E.I. a adresat procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție trei plângeri prin care a solicitat cercetarea procurorului P.N., de la Serviciul teritorial Ploiești al P.N.A., pentru infracțiunile prevăzute de art. 206, art. 246, art. 247, art. 248, art. 248 1 , art. 259, art. 268 și art. 323 toate C. pen. În fapt, s-a susținut că, în cursul judecării cauzei care constituie obiectul dosarului Tribunalului Prahova nr. 7388/2004, la termenul din 31 august 2004, cât și la cele din perioada 16 septembrie - 1 octombrie 2004, procurorul, în cursul pledoariei sale, a făcut afirmații necorespunzătoare adevărului, în sensul că petentul l-a influențat pe H.I.

și alți martori să depună mărturii mincinoase favorabile lui și că este cercetat pentru înșelăciune cu consecințe deosebit de grave. Aceste afirmații, a susținut petentul, neavând nici un suport probator, constituie atât infracțiunea de calomnie, prevăzută de art. 206, cât și cea de denunțare calomnioasă, constând în producerea ori ticluirea de probe mincinoase în sprijinul unei învinuiri nedrepte. S-a mai susținut că aceste calomnii au ca scop ascunderea unei rețele infracționale pe care i-a adus-o la cunoștință procurorului, acesta răspunzându-i memoriului său cu adresa nr. 79/VIII/1/2003 din 31 martie 2003. Petentul a mai susținut că procurorul l-a acuzat abuziv de comiterea infracțiunii de delapidare, prevăzută de art. 215 1 C. pen., dovada abuzului fiind împrejurarea că, prin rechizitoriul emis, s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală.

De asemenea, tot abuziv a fost cercetat și pentru infracțiunile prevăzute de art. 297 și art. 303, fapte pentru care procurorul a dispus disjungerea pentru „a i se face alte dosare”, infracțiuni în privința cărora, în final, s-a constatat că acestea „nu există”. S-a mai susținut că, deși la începutul rechizitoriului procurorul a menționat, în ceea ce-l privește, infracțiunea de înșelăciune, în dispozitivul acestuia nu a dispus nici trimiterea în judecată și nici scoaterea de sub urmărire penală ori disjungerea. Din actele efectuate rezultă că, prin rechizitoriul P.N.A., secția de combatere a corupției nr. 85/P/2003 din 11 iunie 2003, emis de procurorul P.N., deosebit de măsura trimiterii în judecată a petentului și a altor 5 persoane, s-au dispus și alte măsuri.

În ceea ce îl privește pe petent, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia, pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215 1 C. pen., cu motivarea că, în cauză „nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni” (pct. VIII al dispozitivului). De asemenea, s-a dispus disjungerea aspectelor referitoare la infracțiunile pentru care petentul era cercetat, prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (3) lit. a), art. 297 și art. 313 toate C. pen. și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, spre competentă soluționare (pct. IX al dispozitivului).

În ceea ce privește creditul acordat de Agenția M. a B.C.R., s-a dispus, cu referire la prevederile art. 10 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 289, art. 290 și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 și la funcționarii băncii și a contabilei firmei beneficiare a împrumutului SC F. SRL, învinuita N.E., disjungerea cauzei și înregistrarea acesteia la P.N.A., secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție (pct. X al dispozitivului). S-a concluzionat că activitatea procurorului de punere sub învinuire, trimitere în judecată și participare la ședința de judecată la Curtea de Apel Ploiești s-a desfășurat în limitele legale și că interesele legale ale petentului nu au suferit vătămări.

Prin rezoluția nr. 181/P/2005 din 10 august 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus în temeiul art. 228 și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale pentru faptele prevăzute de art. 206, 246, 247, 248, cu referire la art. 248 1 , 259, 268 și 323 C. pen., față de procurorul P.N. Nemulțumit de soluție petentul a făcut plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale. Prin rezoluția nr. 19611/444/N/2005 din 8 decembrie 2005, procurorul șef al Secției de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a respins plângerea în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc.

pen., ca neîntemeiată. Petentul s-a adresat în conformitate cu prevederile art. 278 1 C. proc. pen., Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, solicitând admiterea plângerii și desființarea rezoluției atacate. Plângerea formulată este neîntemaiată. Procurorul P.N. a efectuat urmărirea penală în cauză, a întocmit rechizitoriul privind pe petent (inculpat în dosarul nr. 85/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești) și a pus concluzii în instanță. Activitatea sa, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată s-a desfășurat cu respectarea cadrului procesual legal iar pentru afirmațiile făcute în rechizitoriu sau pentru concluziile puse în instanță nu poate fi tras la răspundere penală.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale dată prin rezoluția nr. 181/P/2005 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, și cea prin care s-a respins plângerea sunt legale și temeinice, astfel că plângerea petentului va fi respinsă, iar acesta va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul N.E.I. împotriva rezoluției nr. 19611/444/N/2005 din 8 decembrie 2005 dispusă în dosarul nr. 181/P/2005 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Obligă petiționarul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2006.