ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față:

În baza lucrărilor de

la dosar, constată următoarele:

N.E.I. a adresat

procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție trei plângeri prin care a solicitat

cercetarea procurorului P.N., de la Serviciul teritorial Ploiești al P.N.A., pentru infracțiunile prevăzute de art. 206, art. 246, art. 247,

art. 248, art. 248

1

, art. 259, art. 268 și art. 323 toate C.

pen.

În fapt, s-a susținut

că, în cursul judecării cauzei care constituie obiectul dosarului

Tribunalului Prahova nr. 7388/2004, la termenul din 31 august 2004, cât și

la cele din perioada 16 septembrie - 1 octombrie 2004, procurorul, în cursul

pledoariei sale, a făcut afirmații necorespunzătoare

adevărului, în sensul că petentul l-a influențat pe H.I. și

alți martori să depună mărturii mincinoase favorabile lui

și că este cercetat pentru înșelăciune cu consecințe

deosebit de grave.

Aceste afirmații, a

susținut petentul, neavând nici un suport probator, constituie atât

infracțiunea de calomnie, prevăzută de art. 206, cât și cea

de denunțare calomnioasă, constând în producerea ori ticluirea de

probe mincinoase în sprijinul unei învinuiri nedrepte. S-a mai susținut

că aceste calomnii au ca scop ascunderea unei rețele

infracționale pe care i-a adus-o la cunoștință

procurorului, acesta răspunzându-i memoriului său cu adresa nr. 79/VIII/1/2003

din 31 martie 2003.

Petentul a mai susținut

că procurorul l-a acuzat abuziv de comiterea infracțiunii de

delapidare, prevăzută de art. 215

1

C. pen., dovada abuzului fiind împrejurarea că, prin rechizitoriul emis, s-a dispus scoaterea sa de

sub urmărire penală. De asemenea, tot abuziv a fost cercetat și

pentru infracțiunile prevăzute de art. 297 și art. 303, fapte

pentru care procurorul a dispus disjungerea pentru „a i se face alte dosare”,

infracțiuni în privința cărora, în final, s-a constatat că acestea

„nu există”. S-a mai susținut că, deși la începutul

rechizitoriului procurorul a menționat, în ceea ce-l privește,

infracțiunea de înșelăciune, în dispozitivul acestuia nu a

dispus nici trimiterea în judecată și nici scoaterea de sub

urmărire penală ori disjungerea.

Din actele efectuate

rezultă că, prin rechizitoriul P.N.A., secția de combatere a

corupției nr. 85/P/2003 din 11 iunie 2003, emis de procurorul P.N.,

deosebit de măsura trimiterii în judecată a petentului și a

altor 5 persoane, s-au dispus și alte măsuri.

În ceea ce îl privește

pe petent, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia,

pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215

1

C. pen., cu motivarea că, în cauză „nu sunt întrunite elementele

constitutive ale acestei infracțiuni” (pct. VIII al dispozitivului).

De asemenea, s-a dispus

disjungerea aspectelor referitoare la infracțiunile pentru care petentul era

cercetat, prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (3) lit. a), art.

297 și art. 313 toate C. pen. și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, spre competentă

soluționare (pct. IX al dispozitivului).

În ceea ce privește

creditul acordat de Agenția M. a B.C.R., s-a dispus, cu referire la

prevederile art. 10 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 289, art. 290

și art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000

și la funcționarii băncii și a contabilei firmei

beneficiare a împrumutului SC F. SRL, învinuita N.E., disjungerea cauzei

și înregistrarea acesteia la P.N.A., secția de combatere a

infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție (pct. X al

dispozitivului).

S-a concluzionat că

activitatea procurorului de punere sub învinuire, trimitere în judecată

și participare la ședința de judecată la Curtea de Apel Ploiești s-a desfășurat în limitele legale și că

interesele legale ale petentului nu au suferit vătămări.

Prin rezoluția nr. 181/P/2005

din 10 august 2005 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

s-a dispus în temeiul art. 228 și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale pentru faptele prevăzute de art. 206,

246, 247, 248, cu referire la art. 248

1

, 259, 268 și 323 C. pen., față de procurorul P.N.

Nemulțumit de soluție

petentul a făcut plângere împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale.

Prin rezoluția nr. 19611/444/N/2005

din 8 decembrie 2005, procurorul șef al Secției de urmărire

penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție a respins plângerea în

temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., ca neîntemeiată.

Petentul s-a adresat în

conformitate cu prevederile art. 278

1

C. proc. pen., Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția penală,

solicitând admiterea plângerii și desființarea rezoluției

atacate.

Plângerea formulată

este neîntemaiată.

Procurorul P.N. a efectuat

urmărirea penală în cauză, a întocmit rechizitoriul privind pe

petent (inculpat în dosarul nr. 85/P/2003 al Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești) și a pus concluzii în instanță.

Activitatea sa, atât în faza

de urmărire penală cât și în faza de judecată s-a

desfășurat cu respectarea cadrului procesual legal iar pentru

afirmațiile făcute în rechizitoriu sau pentru concluziile puse în instanță

nu poate fi tras la răspundere penală.

Soluția de neîncepere a

urmăririi penale dată prin rezoluția nr. 181/P/2005 de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, și cea prin care

s-a respins plângerea sunt legale și temeinice, astfel că plângerea

petentului va fi respinsă, iar acesta va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată,

plângerea formulată de petiționarul N.E.I. împotriva rezoluției nr.

19611/444/N/2005 din 8 decembrie 2005 dispusă în dosarul nr. 181/P/2005 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de urmărire penală și

criminalistică.

Obligă

petiționarul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 40 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Cu recurs.

Pronunțată în

ședință publică, azi 14 martie 2006.