ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 24 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin ordonanța de clasare din data de 12 decembrie 2024 emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, s-au dispus următoarele.

Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reținut, în esență, că:

Punctul I

La data de 10.04.2018, la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică s-a înregistrat, sub nr. x/2018, plângerea persoanei vătămate G. care a solicitat efectuarea de cercetări penale, după cum urmează:

- față de C. specialist antifraudă din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 din C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen. și uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen.

- față de magistrații procurori B. și A. procuror șef din cadrul Direcției Naționale Anticorupție Serviciul Teritorial Ploiești - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu, prev. de art. 297 cu aplic. art. 47 din C. pen., instigare la fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) cu aplic. art. 47 din C. pen. și instigare la uz de fals, prev. de art. 323 cu aplic. art. 47 din C. pen.

Conform situației de fapt descrise de către persoana vătămată prin actul de sesizare, actele materiale ale infracțiunilor sesizate au constat în aceea că, în cadrul dosarului penal nr. x/2016 al Direcției Naționale Anticorupție-Serviciul Teritorial Ploiești, procurorii de caz A. și B. au dispus la data de 22.09.2017 efectuarea unei constatări tehnico-științifice, dispoziție concretizată prin raportul de constatare financiar-fiscală întocmit de către specialistul C. la data de 26.09.2017, însă prin conținutul căruia s-a omis analizarea tuturor înscrisurilor aflate la dispoziția specialistului, nu s-au depus diligențe aprofundate în vederea verificării modului în care au fost scoase în numerar sumele de bani, iar în aprecierea materialului probatoriu de către organele de urmărire penală s-au nesocotit declarațiile contradictorii ale martorilor, urmărindu-se astfel o "veridicitate iluzorie a aspectelor relatate de martorii E. și H.".

Punctul II

La data de 13.11.2018, la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție s-a înregistrat, sub nr. x/2018, plângerea persoanei vătămate G. care a solicitat efectuarea de cercetări față de magistrații procurori A., B. si I., toți din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, avocații J. și K., ambii din cadrul Baroului București, precum și față de E., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de compromiterea intereselor justiției, prev. de art. 277 alin. (1) din C. pen., cercetare abuzivă, prev. de art. 280 alin. (1) din C. pen., supunere la rele tratamente, prev. de art. 281 alin. (2) din C. pen., abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., represiune nedreaptă, prev. de art. 283 din C. pen., grup infracțional organizat, prev. de art. 367 din C. pen., influențarea declarațiilor, prev. de art. 272 din C. pen., asistență si reprezentare neloială, prev. de art. 284 din C. pen., inducerea în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 268 din C. pen., mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 din C. pen. și sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, prev. de art. 275 din C. pen.

Conform celor sesizate, în cadrul dosarului penal nr. x/2016 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, organele de urmărire penală si celelalte

persoane reclamate au săvârșit următoarele fapte de natură penală:

- procurorii de caz B. și A. s-au sesizat din oficiu, fără a exista niciun element de fapt care să justifice acest demers, iar ulterior au dispus măsuri procesuale abuzive constând în aceea că au acordat statutul de martor cu identitate protejată față de 2 persoane "L." și "M.", care în realitate sunt una și aceeași persoană, respectiv E., scopul fiind de a consolida, în mod nereal, probatoriul în cauză, urmat de punerea în mișcare a acțiunii penale, reținerea și trimiterea în judecată a acesteia;

- procurorii de caz au divulgat, fără drept, date de urmărire penală către E., publicate ulterior în cotidianul "N.";

- în timpul cercetărilor, procurorii de caz au exercitat acte de constrângere psihică împotriva persoanei vătămate, constând în amenințarea cu menținerea acesteia în stare de arest preventiv, în scopul determinării acesteia de a formula denunțuri împotriva numitului O. și a altor persoane cu funcții publice, precum și de a recunoaște faptele imputabile acesteia;

- pe timpul deținerii persoanei vătămate în Arestul I.P.J. Dâmbovița, în perioada 15.11-17.12.2016, a fost supusă unor tratamente degradante, constând în aceea că, în mod abuziv, a fost scoasă din unitatea de detenție de mai multe ori și escortată la sediul DNA ST Ploiești, fără a se înștiința de către organul de urmărire penală avocații aleși ai inculpatei de îndeplinirea unui act procedural, existând în acest sens cerere la dosarul cauzei;

- procurorii de caz au acționat în vederea dispunerii unor măsuri procesuale abuzive și a recunoașterii faptelor imputate, în complicitate cu procurorul I., avocații K. și J. și numita E., acțiunile acestora conturând elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat;

- avocatul K. a exercitat o apărare contrară intereselor procesuale ale persoanei vătămate, în sensul determinării persoanei vătămate de a-și recunoaște faptele imputabile, deservind în realitate interesele procurorilor de caz și ale numitei E..

Punctul III

La data de 31.01.2023, la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală și Criminalistică s-a înregistrat procesul-verbal de sesizare din oficiu nr. x/III-7/2023 din data de 19.01.2023 al Direcției Naționale Anticorupție, secția Judiciară, care a apreciat asupra oportunității efectuării de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă față de martorul F., constând în aceea că, în datele de 29.10.2021 și 09.12.2022, fiind audiat de către instanța de judecată în calitate de martor în dosarul penal nr. x/2017 al Tribunalului București, secția Penală, a dat declarații vădit contradictorii față de declarația dată la data de 29.06.2017 din cursul urmăririi penale, aspecte esențiale în stabilirea împrejurărilor săvârșirii faptelor cercetate în dosarul penal nr. x/2016 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești.

Date de urmărire penală

- prin ordonanța nr. 164/P/2018 din 07.06.2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 din C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen., uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., instigare la abuz în serviciu, prev. de art. 47 rap. la art. 297 din C. pen., instigare la fals intelectual, prev. de art. 47 rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen. și instigare la uz de fals, prev. de art. 47 rap. la art. 323 din C. pen.

- prin ordonanța nr. 164/P/2018 din 24.10.2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală și Criminalistică, s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, unde s-a înregistrat sub nr. x/2018;

- prin ordonanța nr. 890/P/2018 din 28.11.2018 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de compromiterea intereselor justiției, prev. de art. 277 alin. (1) din C. pen., cercetare abuzivă, prev. de art. 280 alin. (1) și (2) din C. pen., supunere la rele tratamente, prev. de art. 281 alin. (2) din C. pen., abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., represiune nedreaptă, prev. de art. 283 din C. pen., constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen., influențarea declarațiilor, prev. de art. 272 din C. pen., asistentă și reprezentare neloială, prev. de art. 284 din C. pen., inducerea în eroare a organelor judiciare, prev. de art. 268 din C. pen., mărturie mincinoasă, prev. de art. 273 din C. pen. și sustragerea sau distrugerea de probe sau înscrisuri, prev. de art. 275 din C. pen.

- prin ordonanța nr. 420/P/2022 din data de 18.01.2019 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție s-a dispus reunirea dosarului penal nr. x/2018 la dosarul penal nr. x/2018;

- prin ordonanța nr. 420/P/2018 din data de 06.11.2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție s-a dispus:

- schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de cercetare abuzivă, prev. de art. 280 alin. (1) din C. pen. în infracțiunea de cercetare abuzivă, prev. de art. 280 alin. (1) și (2) din C. pen.

- începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cercetare abuzivă, prev. de art. 280 alin. (1) și (2) din C. pen.

- efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. (în referire la clasificarea denunțurilor în baza cărora s-au format dosarele penale nr. x/2016 și nr. y/2016, ambele ale Direcției Naționale Anticorupție Serviciul Teritorial Ploiești), abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. (în referire la ascunderea înregistrării audio în mediul ambiental din data de 13.11.2016 dintre E. și G.), sustragere sau distrugere de probe sau înscrisuri, prev. de art. 275 din C. pen., cercetare abuzivă, prev. de art. 280 alin. (1) și (2) din C. pen., represiune nedreaptă, prev. de art. 283 alin. (2) din C. pen.

- prin ordonanța nr. 420/P/2018 din data de 28.01.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție s-a dispus:

- schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de cercetare abuzivă prev. de art. 280 alin. (1) din C. pen. în infracțiunea de cercetare abuzivă, prev. de art. 280 alin. (1) și (2) din C. pen.

- începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cercetare abuzivă, prev. de art. 280 alin, 1 și 2 din C. pen.

- efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspecta B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., (în referire la ascunderea înregistrării audio în mediul ambiental din data de 13.11.2016 dintre E. și G.), sustragere sau distrugere de probe sau înscrisuri, prev. de art. 275 din C. pen., cercetare abuzivă, prev. de art. 280 alin. (1) și (2) din C. pen., represiune nedreaptă, prev. de art. 283 alin. (2) din C. pen.

- la data de 23.03.2022, în baza art. 1 alin. (2), art. 3 alin. (1) din Legea nr. 49/2022, dosarul nr. x/2018 a fost trimis, pe cale administrativă, către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală și Criminalistică, unde s-a înregistrat sub nr. x/2022.

În fapt, la data de 07.10.2016, martorii E. și H. au formulat un denunț comun în fața organelor de urmărire penală din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, prin care au solicitat efectuarea de cercetări față de persoana vătămată G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, constând în aceea că cea din urmă, în calitate de președinte al Autorității Electorale Permanente, a acceptat primirea unui autoturism, în schimbul încheierii unor contracte de către instituția publică cu S.C. P. S.A..

Denunțul a fost rezoluționat în aceeași zi de către suspectul A. ca fiind dat în fața sa, dispunând înregistrarea acestuia în categoria documentelor clasificate "secret de serviciu", iar prin ordonanța nr. 308/P/2016 acordarea statutului de martor amenințat martorei E., cu aplicarea măsurii de protecție a datelor de identitate prin acordarea pseudonimului "L.". Audierea martorului a avut loc la data de 21.10.2016.

Ulterior, în aceeași zi, suspectul A. a întocmit procesul-verbal de sesizare din oficiu, înregistrat sub nr. x/P/2016, în care au fost consemnate în mod sintetizat datele și informațiile rezultate din cuprinsul denunțului clasificat al martorei E., dispunând prin rezoluție efectuarea urmăririi penale împreună cu suspecta B..

În același dosar penal, martora E. a fost audiată și în calitate de martor cu identitate reală, după care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de aceasta sub aspectul săvârșirii infracțiunii de cumpărare de influență.

La data de 21.10.2016, martora E. a formulat un denunț în fața organelor de urmărire penală din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de persoana vătămată G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, constând în aceea că, în calitatea sa de director în cadrul Autorității Electorale Permanente, a pretins diferite sume de bani de la martoră, în schimbul sprijinirii celei din urmă de a obține încheierea mai multor contracte de prestări servicii IT de către firma deținută de martoră - S.C. P. S.A, acțiune urmată, în concret, de efectuarea unei plăți a unui imobil situat în mun. București în beneficiul persoanei vătămate.

În cuprinsul aceluiași denunț, martora a solicitat, totodată, acordarea statutului de martor amenințat, cerere admisă prin ordonanța nr. 313/P/2016 din 21.10.2016, instituindu-se astfel protecția datelor de identitate prin acordarea pseudonimului "M.".

Totodată, în aceeași zi, suspectul A. a întocmit procesul-verbal din oficiu, înregistrat sub nr. x/P/2016, fiind consemnate în mod sintetizat datele rezultate din denunțul clasificat formulat de martora E., fiind desemnată în același timp pentru efectuarea urmăririi penale și suspecta B..

Denunțul a fost rezoluționat de către magistratul procuror A. la aceeași dată ca fiind primit personal, fiind totodată clasificat în categoria "secretului de serviciu".

La data de 25.10.2016, martorii E. și H. au formulat un denunț comun în fața organelor de urmărire penală din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, prin care au solicitat efectuarea de cercetări față de persoana vătămată G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, constând în aceea că cea din urmă, în calitate de președinte al Autorității Electorale Permanente, a solicitat sprijinul în vederea achiziționării unui imobil în mun. București și ulterior a primit suma de aproximativ 300.000 de euro, în schimbul facilitării și menținerii relațiilor contractuale încheiate între Autoritatea Electorală Permanentă si S.C. P. S.A..

Denunțul a fost rezoluționat de către magistratul procuror A. în aceeași zi ca fiind o continuare a denunțului din data de 07.10.2016, urmând a fi înregistrat în categoria documentelor clasificate "secret de serviciu".

La data de 01.11.2016, dosarul penal nr. x/2016 a fost reunit la dosarul penal nr. x/2016

La data de 05.12.2016, martora E. a formulat un denunț împotriva persoanei vătămate G. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de influență, constând în aceea că i-a remis suma de 600 000 de euro în vederea exercitării influenței asupra președintelui Consiliului Concurenței - O., astfel încât cel din urmă să îndeplinească un act contrar atribuțiilor de serviciu, respectiv de a finaliza o investigație a instituției asupra S.C. P. S.A. cu o decizie favorabilă.

Denunțul a fost înregistrat în aceeași zi și rezoluționat de către magistratul procuror

A. sub nr. x/2016. În același dosar a fost înregistrat și un denunț al persoanei vătămate G. față de același făptuitor O..

Prin rechizitoriul nr. x/2016 din data de 20.12.2017, întocmit de suspecții A. și B., persoana vătămată a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență și spălarea banilor.

Prin rechizitoriul nr. x/2016 din data de 28.12.2016, întocmit de către suspecții

A. și B., persoana vătămată a fost trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de influență și spălarea banilor.

Ulterior dispoziției de trimitere în judecată în dosarul penal nr. x/2016, respectiv la data de 20.02.2017, ofițerul de poliție Q. a întocmit un proces-verbal, sub nr. x/P/2016, prin care a procedat la redarea în formă scrisă a unui dialog purtat în mediul ambiental între martora E. și persoana vătămată G., temeiul activității fiind consemnat ca fiind determinat de cercetările ce sunt efectuate în dosarul penal nr. x/2016, ordonanța de delegare din data de 08.08.2016, art. 143 alin. (4) din C. proc. pen., încheierea nr. 130/08.08.2016, mandatul de supraveghere tehnică precum și încheierile nr. 137/06.09.2016, 142/06.10.2016 și 150/04.11.2016, toate emise în dosarul nr. x/2016 de

către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală.

Încheierile invocate de către ofițerul de poliție judiciară în cuprinsul procesului-verbal sunt emise în dosarul nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, în urma cererii de autorizare formulate de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, în dosarul penal nr. x/2016 vizând săvârșirea unor infracțiuni de corupție de către martora E. și deputatul R..

În dosarele penale în care persoana vătămată a fost cercetată de către Direcția Națională Anticorupție au fost luate mai multe măsuri preventive privative de libertate și au fost dispuse mai multe acte procesuale față de aceasta, după cum urmează:

- reținerea pe o perioadă de 24 de ore, dispusă prin ordonanța nr. 308/P/2016 din data de 16.11.2016;

- arestarea preventivă pentru o perioadă de 30 de zile, dispusă prin încheierea nr. 576/17.11.2016 a Tribunalului Prahova, menținută prin încheierea nr. 6954/105/2016 a curți de Apel Ploiești;

- trimiterea în judecată prin rechizitoriul nr. x/2016 din 28.12.2016;

- punerea în mișcare a acțiunii penale și dispunerea măsurii controlului judiciar pentru o perioadă de 60 de zile, prin ordonanțele nr. 345/P/2016 din data de 27.09.2017;

- trimiterea în judecată prin rechizitoriul nr. x/2016 din 20.12.2017;

- prin sentința nr. 18/13.01.2020 a Tribunalului București, secția penală, s-a dispus achitarea persoanei vătămate în urma rechizitoriului nr. x, pe temeiul lipsei prevederii în legea penală ori al lipsei vinovăției prevăzute de lege, soluție menținută și în apel;

- prin sentința penală nr. 645/2023 din data de 24.05.2023 a Tribunalului București, s-a dispus achitarea persoanei vătămate în urma rechizitoriului întocmit sub nr. x/2016, pe temeiul inexistenței faptei și al lipsei prevederii în legea penală, nedefinitivă.

Analiza faptelor expuse la pct. I

Referitor la pretinsele infracțiuni de abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals, în forma autoratului și a instigării, constând în aceea că, la instigarea procurorilor A. și B., specialistul C. ar fi întocmit un raport de constatare din 22.06.2017, în dosarul x/2016 al DNA - Serviciul Teritorial Ploiești, prin eludarea unor dispoziții legale, procurorul de caz a apreciat că acuzațiile formulate nu pot fi susținute în plan obiectiv și subiectiv, întrucât criticile asupra considerentelor specialistului din conținutul raportului de constatare nu pot face obiectul analizei din punct de vedere al ilicitului penal, în lipsa unor probe certe care să contureze o rea-credință în elaborarea actului de constatare.

Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., raportul de constatare poate fi contestat atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, prin solicitarea efectuării unei expertize de către partea interesată, prin formularea unor obiecțiuni pertinente, în condiții procedurale menite să asigure pe deplin exercitarea dreptului la apărare.

Pe de altă parte, referitor la pretinsele infracțiuni de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen., în forma autoratului și a instigării, uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., în forma autoratului și a instigării, cu referire la modalitatea de întocmire a raportului de constatare de către specialistul C., procurorul de caz a constatat că, potrivit în temeiul art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., a intervenit și prescripția răspunderii penale, termenul de prescripție de 5 ani de la data săvârșirii pretinselor infracțiuni fiind împlinit la de 22.09.2022 (raportat la data întocmirii raportului și al depunerii acestuia la dosarul cauzei, la data de 22.09.2017).

Analiza faptelor expuse la pct. II

Referitor la sesizarea expusă la pct. II, așa cum s-a menționat mai sus, în cauză s-au efectuat acte de urmărire penală in personam față de suspecții A. și B., după cum urmează:

- fată de suspectul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. (în referire la clasificarea denunțurilor în baza cărora s-au format dosarele penale nr. x/2016 și nr. y/2016, ambele ale Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești), abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen. (în referire la ascunderea înregistrării audio în mediul ambiental din data de 13. 11. 2016 dintre E. și G.), sustragere sau distrugere de probe sau înscrisuri, prev. de art. 275 din C. pen., cercetare abuzivă, prev. de art. 280 alin. (1) și (2) din C. pen., represiune nedreaptă, prev. de art. 283 alin. (2) din C. pen.

- fată de suspecta B., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de

abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., (în referire la ascunderea

înregistrării audio în mediul ambiental din data de 13. 11. 2016 dintre E. și G.

G.), sustragere sau distrugere de probe sau înscrisuri, prev. de art. 275 din C. pen., cercetare abuzivă, prev. de art. 280 alin. (1) și (2) din C. pen., represiune nedreaptă, prev. de art. 283 alin. (2) din C. pen.

Probatoriul administrat în cauză a constat în atașarea de înscrisuri (fotocopii după dosarul de urmărire penală nr. 308/P/2016 al DNA - Serviciul Teritorial Ploiești, după o serie de declarații date de martori în dosarul nr. x/2016 înregistrat la Tribunalul București, secția I Penală, după trimiterea în judecată a persoanei vătămate G. pentru presupuse infracțiuni de corupție, decizia definitivă pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în respectiva cauză ș.a.), audierea persoanei vătămate și a unor martori, printre care E., H., K., J. și alții.

La analiza faptelor sesizate, procurorul de caz a avut în vedere atât declarațiile martorilor audiați în prezenta cauză, cât și considerațiile instanțelor de judecată care s-au pronunțat definitiv în cauza penală în care G. a fost judecată, ca urmare a trimiterii în judecată prin rechizitoriul nr. x/2016 din 28.12.2016 al DNA - Serviciul Teritorial Ploiești.

În urma audierilor efectuate în prezenta cauză, coroborate și cu înscrisurile atașate la dosar, s-a constatat că nu există nicio probă sau indiciu rezonabil care să fundamenteze convingerea sau cel puțin suspiciunea că s-ar fi folosit constrângeri, de tipul amenințărilor sau violențelor, ori promisiuni întrebuințate de către organele de urmărire penală care au instrumentat dosarul nr. x/2016 al Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești pentru a o determina pe persoana vătămată G. să adopte o anumită poziție procesuală, să formuleze denunțuri ori să colaboreze cu organele de urmărire penală.

În acest context, procurorul a menționat că organul judiciar are posibilitatea de a pune în vedere unei persoane urmărite sau judecate că o atitudine cooperantă, de recunoaștere a faptelor sau de înlesnire a identificării altor participanți la comiterea unei fapte prevăzute de legea penală îi poate atrage aplicarea unui tratament juridic mai blând conform dispozițiilor legale.

Totodată, organul de urmărire penală are posibilitatea de a aduce la cunoștința unei persoane beneficiul prevăzut de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor (cauză de reducere a pedepsei), fără ca aceste practici ale organului de urmărire penală să fie circumscrise automat conținutului constitutiv al infracțiunii de cercetare abuzivă prev. de art. 280 alin. (1) C. pen.

Astfel, acuzația persoanei vătămate G. cum că, în timpul cercetărilor, procurorii de caz au exercitat acte de constrângere psihică împotriva sa, constând în amenințarea cu menținerea acesteia în stare de arest preventiv, în scopul determinării acesteia de a formula denunțuri împotriva numitului O. și a altor persoane cu funcții publice, precum și de a recunoaște faptele imputabile acesteia, nu se susține cu niciun mijloc de probă apt să răstoarne prezumția de nevinovăție a persoanelor împotriva cărora s-au formulat aceste acuzații, astfel că nu poate fi analizată decât în contextul mai sus menționat, în care organul de cercetare penală a încercat să o determine pe persoana vătămată să recunoască faptele pentru care era cercetată ori să coopereze cu organele de urmărire penală, în vederea identificării și tragerii la răspundere penală a altor persoane care au comis fapte prevăzute de legea penală. În lipsa altor elemente factuale, care să atribuie faptei caracter penal, nu poate fi reținută constrângerea circumscrisă infracțiunii de cercetare abuzivă prev. de art. 280 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, persoana vătămată a acuzat faptul că a fost supusă la rele tratamente pe timpul deținerii în Arestul I.P.J. Dâmbovița, în perioada 15.11-17.12.2016, fiind supusă unor tratamente degradante constând în aceea că, în mod abuziv, a fost scoasă din unitatea de detenție de mai multe ori și escortată la sediul DNA ST Ploiești, fără a se înștiința de către organul de urmărire penală avocații aleși ai inculpatei de îndeplinirea unui act procedural, deși exista cerere la dosarul cauzei.

În cauză, procurorul de caz a constatat că nu sunt realizate elementele de tipicitate ale infracțiunii de supunere la rele tratamente, prev. de art. 281 alin. (2) C. pen., întrucât, pe de o parte, luarea unor măsuri procesuale constând în reținerea, punerea sub inculpare, arestul sau trimiterea în judecată sunt acțiuni/măsuri prevăzute de legislația procesual penală ce implică prin chiar conținutul lor un disconfort, fizic și psihic, fără, însă, a fi asimilate elementului material al infracțiunii prev. de art. 281 C. pen.. Pe de altă parte, împrejurarea scoaterii din arest în mod repetat a persoanei vătămate nu a putut fi probată ca fiind derulată în afara cadrului legal, în contextul în care aceasta a beneficiat de dreptul la asistență juridică pe parcursul procedurilor care impuneau această rigoare, iar din analiza datelor provenind de la Arestul I.P.J. Dâmbovița rezultă, printre altele, că una dintre inițiativele prezenței persoanei vătămate la sediul Direcției Naționale Anticorupție a aparținut chiar acesteia, prin formularea unei cereri către procurorul de caz A..

În plus, referitor la pretinsa infracțiune de supunere la rele tratamente, prev. de art. 281 alin. (2) din C. pen., s-a constatat că a intervenit și prescripția răspunderii penale, termenul fiind de 5 ani, potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., dat fiind că pretinsa infracțiune s-ar fi săvârșit înainte de finalizarea cercetărilor în dosarul nr. x/2021, prin întocmirea rechizitoriului la data de 28.12.2016.

În referire la pretinsa infracțiune de influențare a declarațiilor prev. de art. 272 C. pen., constând în coruperea, constrângerea sau altă faptă cu efect vădit intimidant asupra martorilor în dosarul în care a fost cercetată persoana vătămată, nu au fost evidențiate elemente probatorii care să susțină acuzațiile formulate în prezenta cauză. Niciunul dintre martorii audiați în dosarul nr. x/2021 sau în prezenta cauză nu a susținut o astfel de situație, și anume că magistrații implicați în soluționarea dosarului mai sus menționat ar fi determinat sau încercat să determine, prin una din modalitățile menționate, martorii sau alți subiecți procesuali să dea declarații mincinoase sau să prezinte probe.

De asemenea, nu sunt probe privind săvârșirea de către magistrați a infracțiunii de cercetare abuzivă prev. de art. 280 alin. (2) C. pen., în modalitatea producerii, falsificării ori ticluirii de probe nereale. Curtea de Apel București, pronunțând decizia definitivă de achitare a numitei G., în dosarul penal nr. x/2016, a apreciat că o serie de probe au fost administrate neloial în dosarul nr. x/2016 al DNA - Serviciul Teritorial Ploiești, înlăturându-le, dar nu a rezultat nici din cercetarea judecătorească și nici din cercetările efectuate în prezenta cauză, săvârșirea de către organul de urmărire penală a modalităților normative prev. de art. 280 alin. (2) C. pen., mai exact contrafacerea/plăsmuirea unor probe.

Cu referire la caracterul neloial al administrării probelor, instanța de control a învederat următoarele:

Potrivit înscrisurilor din dosarul de urmărire penală, sesizarea cu privire la comiterea unor infracțiuni de către G. s-a realizat din oficiu de către procurori, prin procesele-verbale din datele de 17. IO. 2016 și 21.10.2016, în urma cărora s-au format dosarele nr. x/2016 și y/2016

În contextul declasificării procedurilor de acordare a statutului de martor amenințat numitei E., au fost declasificate și denunțurile formulate de aceasta din urmă la 07.10.2016, 21.10.2016 și 25.10.2016, denunțuri care vizează, printre altele, și faptele deduse judecății în prezenta cauză și pentru care procurorii au înțeles să întocmească procese-verbale de sesizare din oficiu.

Modalitatea în care a acționat parchetul, întocmind procese-verbale de sesizare din oficiu, deși în cauză nu erau îndeplinite condițiile prev. de art. 292 din C. proc. pen., ține, în aprecierea Curții, de strategia organelor de urmărire penală, concepută încă de la debutul cercetărilor, de a ascunde calitatea de denunțători a numiților E. și H..

Se mai arată că E., pe lângă audierea sub cele două identități protejate (atribuite în dosarele nr. x/2016 și y/2016) a fost audiată în cauză și ca martor cu identitate reală, iar, pe de altă parte, unul dintre denunțuri a fost făcut și de H.

H., persoană audiată cu identitate reală, cu privire la care organele de urmărire penală nu și-au pus problema protejării identității, deși considerentele pentru care au acordat identitatea protejată numitei E. ar fi putut să fie folosite și în cazul martorului H., cu privire la care organele de urmărire penală au ascuns calitatea de denunțător.

În aceste împrejurări, nu poate fi primită teza prezentată de Ministerul Public, potrivit căreia măsurile ar fi urmărit protejarea martorei E. care, audiată sub identitate reală, a prezentat în linii mari aceleași aspecte susținute prin denunțuri și prin declarațiile date în calitate de martor cu identitate protejată. În contextul contactelor repetate care au avut loc între inculpată și martoră, pe diverse căi, măsura dispusă a urmărit ascunderea faptului că E. făcuse denunțurile, astfel încât inculpata să păstreze încrederea pe care o avea în martoră și eventual să urmeze sfaturile pe care le-a primit în mod repetat de la aceasta, în sensul recunoașterii faptelor pentru care se efectuau cercetări.

De asemenea, instanța a apreciat că nu poate fi considerată ca încadrându-se în tiparele normalității situația în care un martor denunțător, care discută cu cel denunțat după formularea denunțurilor și încearcă să-l determine să recunoască comiterea infracțiunilor vizate prin denunțuri, îi angajează acestuia un avocat care, anterior, îi acordase consultanță într-o altă cauză, avocat care păstrează legătura cu denunțătoarea și cu avocatul ales al acesteia și, în final, în prezența sa, revine asupra poziției procesuale inițiale și recunoaște comiterea faptelor. Mai mult, același avocat a fost plătit chiar de către denunțătoare.

În raport de cele constatate, instanța a înlăturat cele două declarații date de E. în calitate de martor cu identitate protejată, precum și declarațiile de date de G. în cursul urmăririi penale.

Referitor la acuzația adusă procurorului A. în această cauză privind săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen., prin aceea că, în dosarul nr. x/2016 al DNA - Serviciul Teritorial Ploiești, s-a sesizat din oficiu, deși fuseseră formulate denunțuri, iar ulterior a audiat martora denunțătoare sub două identități protejate, dar și sub identitatea reală, scopul urmărit fiind ascunderea față de persoana vătămată G. a identității denunțătoarei în vederea menținerii încrederii în aceasta și obținerii unor declarații de recunoaștere din partea persoanei vătămate G., procurorul de caz a apreciat că nu sunt suficiente elemente probatorii care să conducă la concluzii certe de vinovăție, respectiv exercitarea abuzivă, cu rea-credință a atribuțiilor de serviciu de către A. (suspect în cauză), cu consecința vătămării drepturilor sau intereselor legitime ale persoanei vătămate G. ori păgubirii acesteia.

Astfel, s-a reținut că la data de 07.10.2016, H. și E. au sesizat DNA - Serviciul Teritorial Ploiești referitor la o pretinsă infracțiune de luare de mită săvârșită de G., prin care aceasta a obținut un autoturism de lux.

Prin denunțul din data de 21.10.2016, E. a sesizat o altă pretinsă infracțiune de luare de mită comisă de G., de data aceasta având ca obiect contravaloarea unui apartament.

Cele două denunțuri au făcut obiectul unor dosare diferite, nr. x/2016 și y/2016, fiind clasificate, întrucât denunțătoarea a solicitat audierea sub o identitate protejată, aspect confirmat de martora E. și cu ocazia audierii în prezenta cauză.

Martora E. a precizat în prezenta cauză că evenimentele ulterioare au dovedit că solicitările sale au fost juste, pentru că a fost linșată mediatic, iar S.C. P. S.A. a avut de suferit.

Ulterior, cele două dosare s-au reunit, iar E. a fost audiată și sub identitate reală.

Întrucât în cauza respectivă s-a apreciat că se impunea audierea denunțătoarei sub o identitate protejată, este evident că denunțul formulat de martorul protejat nu putea fi înregistrat ca act de sesizare, la care părțile din dosar să poată avea acces.

Totodată, faptul că nu a fost înregistrat denunțul martorului H. și sa încheiat un proces-verbal de sesizare din oficiu nu a atras vreo consecință dintre cele prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. (pagubă sau vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane), aspectul de neloialitate a probelor vizând-o pe martora E.

E. care a acționat, în opinia persoanei vătămate, cu ajutorul procurorului, într-o manieră de natură să-i afecteze drepturile procesuale.

Faptul că martora E. a fost audiată inițial sub identitate protejată, iar ulterior sub identitate reală nu constituie o probă certă de vinovăție, cum că suspectul A. ar fi urmărit să efectueze acte de urmărire penală cu eludarea dispozițiilor art. 101 alin. (1) C. proc. pen., care prevăd că este oprit a se întrebuința violente, amenințări ori alte mijloace de constrângere, precum și promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obține probe.

Posibilitatea audierii martorului sub o identitate protejată este prevăzută de art. 125 C. proc. pen. și urm. și este o măsură instituită eminamente în beneficiul martorului sau/și a membrilor săi de familie, atunci când există o suspiciune rezonabilă că prin divulgarea identității reale, viața, integritatea corporală, libertatea, bunurile sau activitatea profesională, a sa sau a membrilor săi de familie, ar fi puse în pericol.

Faptul că martora E. a consimțit să dea o declarație sub identitate reală la interval de câteva zile după ce dăduse o declarație sub identitate protejată nu a fost prin el însuși un act procedural contrar dispozițiilor legale și nici nu a produs vreo vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale vreunei persoane.

De asemenea, procurorul de caz a reținut că nu există probe certe că procurorul de caz A., corelativ efectuării actelor procedurale în maniera arătată, ar fi avut vreo înțelegere cu martora E., instigând-o sau ajutând-o, pentru ca aceasta să acționeze în vederea menținerii încrederii numitei G. și adresării unor îndemnuri acesteia pentru a da declarații de recunoaștere a faptelor în cauza penală în care era cercetată pentru infracțiuni de corupție.

Mai mult, cu privire la faptul că relațiile contractuale de asistență juridică dintre persoana vătămată G. și avocatul K. au rezultat în urma unor recomandări prealabile ale martorei E. adresate persoanei vătămate ori că onorariul avocatului K. ar fi fost plătit de către martora denunțătoare E., nu au rezultat elemente probatorii care să reliefeze că organele de urmărire penală aveau cunoștință de aceste aspecte.

Modalitatea în care a înțeles să procedeze procurorul de caz A. nu poate fi circumscrisă pe plan subiectiv unei acțiuni ilicite din punct de vedere al nerespectării procedurilor procesual penale, date fiind prerogativele instituite în favoarea magistraților în ceea ce privește interpretarea și aplicarea legii în mod liber, fără vicii sau constrângeri de natură profesională ori personală.

Pe planul reprezentării subiective, s-a reținut că toate actele procedurale îndeplinite de procurori sunt supuse controlului judecătoresc, presupunând inclusiv accesul judecătorului la datele de identitate ale martorului denunțător, la modalitatea de sesizare și chiar la conținutul denunțului clasificat, astfel încât nu poate fi reținută ipoteza încălcării cu bună-știință a regulilor aplicabile în materia sesizării organelor de urmărire penală și a instituției martorului amenințat. Toate aceste proceduri au putut fi puse în discuție în fața instanței de judecată atât de către persoana vătămată, cât și de către apărătorii acesteia, astfel încât acesteia să-i poată fi respectat pe deplin dreptul la apărare.

Astfel, raportat la dispozițiile art. 297 alin. (1) C. pen., s-a constatat că faptele reținute în sarcina suspectului A. (clasificarea denunțurilor și audierea martorei E. în dosarul nr. x/2016 al DNA - Serviciul Teritorial Ploiești) nu realizează elementele de tipicitate subiectivă ale acestei infracțiuni, respectiv cerința ca faptele reținute în sarcina suspectului fi fost săvârșite cu intenție.

Referitor la împrejurarea că prin procesul-verbal de transcriere a unei înregistrări audio ambientale din data de 13.11.2016, dintre martora E. și persoana vătămată G., s-ar fi urmărit de către organele de urmărire penală ascunderea acestui mijloc de probă care ar fi fost favorabil persoanei vătămate, aceste acuzații nu pot fi susținute în plan subiectiv, date fiind considerentele expuse mai jos.

Procesul-verbal de redare a discuției ambientale a fost întocmit de către ofițerul de poliție judiciară Q. la data de 20.02.2017, ulterior întocmirii rechizitoriului nr. x, având nr. de înregistrare nr. 110/P/2016 al aceleiași unități de parchet.

Din conținutul preambulului rezultă că acest act procedural a fost întocmit în contextul cercetărilor efectuate în dosarul penal nr. x/2016 în baza unei ordonanțe de delegare a procurorilor din data de 08.08.2016 (dată la care dosarul penal nr. x/2016 încă nu fusese înregistrat) și a unor încheieri emise în dosarul penal nr. x/2016 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, în urma cererii de autorizare formulate de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești în dosarul penal nr. x/2016, vizând săvârșirea unor infracțiuni de corupție de către martora E. și deputatul R..

Totodată, acest proces-verbal a fost depus în probatoriu la dosarul penal nr. x/P/2016, fiind ulterior valorificat și în dosarul penal nr. x/2016 de către instanța de judecată, în urma unei corespondențe purtate cu unitatea de parchet.

Ceea ce se desprinde din aceste împrejurări nu poate conduce dincolo de orice îndoială rezonabilă la concluzia că organele de urmărire penală au urmărit ascunderea acestei probe din dosarul penal nr. x/2016, întrucât singurele argumente ale valorificării acestuia în dosarul penal nr. x/2016 privesc doar inserarea în preambul a sintagmei "cercetările ce se efectuează în dosarul nr. x/2016" și interpretarea conținutului discuției dintre martora E. și persoana vătămată G., acțiune care, însă, rămâne o prerogativă de apreciere liberă a probei, instituită în favoarea organului de urmărire penală. Altminteri, din celelalte elemente componente ale actului procedural rezultă că procesul-verbal a fost înregistrat sub nr. x/P/2016, dosar penal al cărui obiect viza pretinse fapte penale săvârșite inclusiv de către martora E. și pentru care judecătorul de drepturi și libertăți autorizase în prealabil măsuri de supraveghere video și audio.

Astfel, opțiunea organelor de urmărire penală de a valorifica procesul-verbal în cauză ca material probatoriu în dosarul nr. x/P/2016 nu poate fi calificată ca fiind circumscrisă unei acțiuni ilicite circumscrise infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. ori sustragere sau distrugere de probe sau înscrisuri prev. de art. 275 C. pen.

De asemenea, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de represiune nedreaptă prev. de art. 283 alin. (1), (2) C. pen., procurorul de caz a reținut că nu există nicio probă certă care să susțină ipoteza că magistrații procurori care au dispus măsuri privative de libertate sau au dispus trimiterea în judecată a persoanei vătămate G. în dosarul nr. x/2016 al Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, ar fi cunoscut că aceste măsuri/acte procesuale vizează o persoană nevinovată, nefiind realizate, așadar, elementele de tipicitate subiectivă ale acestei infracțiuni.

În ceea ce privește pretinsa infracțiune de compromitere a intereselor justiției, prev. de art. 277 din C. pen., cu referire la divulgarea de către organele de urmărire penală a unor date privind efectuarea unor acte procedurale în dosarul penal nr. x/2016, s-a constatat împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prev. de art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., de 5 ani de la săvârșirea faptei, anterior finalizării prin rechizitoriu, respectiv 28.12.2016, a activității de urmărire penală din dosarul penal nr. x/2016

În referire la pretinsa infracțiune de constituire a unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 C. pen., în modalitatea inițierii, asocierii ori aderării, imputabile atât organelor judiciare formate din magistrații procurori A., B. și I., cât și celelalte persoane implicate în procedurile penale formate din avocații K. și J. și martora E., în scopul derulării unei construcții judiciare menite să conducă la dispunerea unor măsuri procesuale nedrepte de învinuire a persoanei vătămate ori de luare a unor măsuri privative de libertate, elemente specifice infracțiunii de represiune nedreaptă, procurorul de caz a apreciat că din probatoriu nu au rezultat suficiente elemente care să susțină pe deplin ipoteza persoanei vătămate, date fiind atât considerentele expuse anterior, cât și imposibilitatea stabilirii unor legături de natură infracțională între organele de urmărire penală și celelalte părți interesate în procedurile penale.

Analiza faptelor expuse la pct. III

În referire la infracțiunea de mărturie mincinoasă, pretins săvârșită de către numitul F. în datele de 29.10.2021 și 09.12.2022, prin declarațiile date în calitate de martor, în dosarul penal nr. x/2019 al Tribunalului București, secția Penală, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, dat fiind criteriul competenței materiale și teritoriale, respectiv al unității de parchet de pe lângă judecătoria aflată pe raza locului de săvârșire a faptei, respectiv sediul Tribunalului București.

Împotriva ordonanței de clasare din data de 12 decembrie 2024 emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală a formulat plângere la procurorul ierarhic superior petenta G., în care a arătat că soluția procurorului de caz este netemeinică și nelegală, solicitând infirmarea soluției de clasare și completarea urmăririi penale.

Prin ordonanța nr. 20/II/2/2025 din 30.01.2025 emisă de procurorul șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta G. împotriva ordonanței de clasare din data de 12 decembrie 2024 emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală.

Împotriva ordonanței de clasare din data de 12 decembrie 2024 emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, petenta G., în termen legal, a formulat plângere la judecătorul de cameră preliminară.

În motivarea plângerii, petenta G. a arătat, în esență, că, ordonanța de clasare este nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:

Ordonanța prin care s-a dispus respingerea plângerii formulate împotriva ordonanței de clasare nr. 244/76/P/2022 din 12.12.2024 nu reprezintă decât o reiterare a argumentelor invocate de către procurorul care a dispus clasarea cauzei, procurorul ierarhic superior limitându-se la o sumară trecere în revistă a elementelor pe care le-a considerat "relevante, pentru a-și justifica soluția.

Concluzia la care a ajuns procurorul ierarhic superior, în sensul că "nu există nicio probă sau indiciu rezonabil care să fundamenteze convingerea sau cel puțin suspiciunea că s-ar fi folosit constrângeri, de tipul amenințărilor sau violențelor, ori promisiuni întrebuințate de către organele de urmărire penală care au instrumentat dosarul nr. x/2016 (...) contrazice în mod flagrant considerentele reținute de către Tribunalul București și Curtea de Apel București în legătură cu modalitatea în care au acționat procurorii din cadrul DNA ST Ploiești, nefiind susținută nici de probatoriul invocat în ordonanță, câtă vreme martorii audiați în fața instanțelor de judecată au relatat o stare de fapt contrară celei reținute în dosarul penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a arătat că toate susținerile care fundamentează ordonanța de respingere a plângerii formulate de petenta G. sunt simple supoziții care nu au ca fundament u